MI-AI FOST... SĂ-ȚI FIU
Odată, m-ai întrebat: pentru ce te iubesc?
Ce mă face pe mine bărbate, să te preţuiesc?
Au trecut mulţi ani, dar nu găsesc răspuns,
N-am cuvinte să-ţi zic, ce inima mi-a străpuns.
De ce te iubesc, mă întreabă multă lume,
Nici eu nu ştiu, poate că mă cerţi bine
Sau pentru că îmi cânţi în şoaptă mie
Şi în tăcerea nopţii mă dăruiesc eu ţie.
Îmi place, când cina o mâncăm împreună,
Când dimineaţa îmi dăruieşti a iubirii cunună,
Că ambii iubim aceleaşi cântece frumoase
Şi că ne plac mult mâncărurile gustoase.
Te iubesc, când mă-nţelegi fără cuvinte,
Când sufletul tău îmi zâmbeşte, ca şi înainte,
Când ochii tăi blânzi mă privesc cu gingăşie,
Îmi oferă iubire, să pot uita de suferinţă vie.
Mi-ai fost... să-ți fiu, mereu numai a ta, bărbate,
Tu-mi eşti soarta şi aceasta e pe bună dreptate,
Cred că Dumnezeu a rânduit să te iubesc pe tine
Şi nu pe cineva, care m-a iubit demult pe mine.
Cu mare drag-Sofia Roșca.
(Cernăuți-Ucraina)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu