$$$

 Ornitorincul este un mamifer bizar din Australia, care depune ouă, are un cioc de rață, picioare palmate ca de vidră și o coadă de castor, fiind unul dintre puținele mamifere veninoase.

În inima continentului australian, printre râuri limpezi și păduri de eucalipt, trăiește una dintre cele mai ciudate și uimitoare creaturi ale lumii naturale: ornitorincul (Ornithorhynchus anatinus). Acest animal, care pare alcătuit din părți împrumutate de la alte specii, a stârnit confuzie și uimire încă de la prima sa descoperire. Când exploratorii britanici au trimis în secolul al XVIII-lea primul exemplar împăiat în Europa, oamenii de știință au crezut că este o farsă cusută din mai multe animale.

Și totuși, ornitorincul este cât se poate de real – și este o adevărată excepție în lumea mamiferelor. În primul rând, este unul dintre puținele mamifere care depun ouă, alături de echidna, făcând parte din ordinul monotremelor, o ramură arhaică și rară a evoluției. În loc să nască pui vii, femela ornitorinc își clocește ouăle într-un cuib săpat în malul râului, unde le învelește cu grijă în corpul său pentru a le proteja și încălzi.

Aspectul său este uluitor: are un cioc lat și moale, asemănător cu cel al unei rațe, dar acoperit cu un strat sensibil, capabil să detecteze câmpuri electrice emise de prada acvatică. Această electrolocație este unică printre mamifere și îl ajută să găsească viermi, crustacee sau insecte sub apă, chiar și cu ochii închiși.

Picioarele lui sunt palmatice, ca ale unei vidre, ceea ce îl face un înotător excelent. Coada stufoasă și lată, asemenea celei a unui castor, îl ajută la echilibru și depozitarea grăsimii pentru perioadele mai reci. Blana sa este densă, impermeabilă, protejându-l de frig și umezeală.

În plus, masculii ornitorinc au o particularitate rară: un țep veninos pe picioarele din spate, folosit în special în sezonul de împerechere pentru a se apăra de rivali. Deși veninul nu este letal pentru om, poate provoca durere intensă și inflamație severă, fiind unică între mamifere.

Toate aceste trăsături îl transformă într-un adevărat puzzle evolutiv, o relicvă vie care a păstrat caracteristici primitive și în același timp a dezvoltat adaptări sofisticate. Ornitorincul nu are dinți – își macină hrana cu ajutorul unor plăci cornoase – și nu are stomac distinct, ci un tub digestiv direct conectat la esofag și intestin, trăsătură care sfidează normele anatomice comune.

Este un animal discret, nocturn, care trăiește în vizuini sapate pe malurile apelor, evitând zonele aglomerate. Deși uneori greu de observat, ornitorincul este un simbol național în Australia, fiind protejat prin lege și studiat intens de cercetători din întreaga lume.

Această creatură misterioasă ne amintește cât de variată și ingenioasă este natura – că nu tot ce este „ciudat” este greșit, ci adesea reprezintă cea mai fină lucrare a evoluției. Ornitorincul e dovada vie că viața găsește mereu căi neobișnuite pentru a se adapta, a supraviețui și a fascina.