Într-o vreme în care Socrate și alții ca el se dădeau de ceasul morții pentru a descoperi adevărata fericire, sensul vieții și alte chestii din astea filosofice de te doare mintea, un alt grec, atenian chiar, descoperea esența existenței fără să transpire măcar de la efort. Cratinus îl chema pe tip și, dacă nu ați auzit de el, nu face nimic... aflați acum.
Cratinus nu era doar un poet oarecare din Atena. Era un tip care făcea comedie când Shakespeare nici măcar nu era pe țeava evolutivă. Strămoșii lui (ai lui Shakespeare) se încălțau cu fesul la vremea aia, iar vârful științei și tehnicii la ei, adică apa calda, se rezuma la ploile calde de vară. Doar Aristofan mai rivaliza cu el, dar Cratinus părea să aibă steroizi mentali când venea vorba de comedie. Tipul era atât de bun la ceea ce făcea încât a câștigat competiția de comedie de la Dionisia de 11 ori. E ca și cum ai luat Oscarul de 11 ori la rând, pentru cel mai bun film. You do the math! Și nu e ca și cum Elada ducea lipsă de scriitori. Aia e, era bun cu spume.
Ei, și Cratinus ăsta era contemporan cu Pericle, vecin cu Socrate, ba putem să băgăm mâna în foc că madam Xantipa, soția aia rea a filosofului (că mai avea și una tăcută), a trecut măcar o dată pe la el ca să ceară o cană de făină sau una de ulei. Dacă nu și pentru altele, la ce boală avea pe Socrate (Xantipa, nu Cratinus).
Și acum, să ne gândim o secundă. Omul era, la un moment dat, în mijlocul unei comedii, probabil făcea bășcălie de vreun politician corupt. Și deodată, BAM, aruncă bomba! Prima descriere a unei clătite din istorie. „O prăjitură plată, fierbinte și gustoasă de parcă ar fi picurat pe ea roua dimineții”, zicea omul. Voi vă dați seama? Nimeni nu mai știe în ce comedie a zis el asta, că oricum nu s-a păstrat mare sculă din ce a scris el. Doar vreo 514 fragmente. Dar replica a rămas. Ca dovadă că asta chiar a făcut impresie. Primul food-placement din istorie, taică.
Ei, dar ca să aflați și ce a vrut să spună autorul, mai așteptați voi vreo 600 de ani, până pe la începutul secolului al II-lea d. Hr., că acolo vă lămuriți Aici intră în scenă Aelius Galenus, ultimul mare medic al antichității ba, zic unii, cel mai mare din toată antichitatea. Galenus a fost un om bun. Și deștept. El a făcut lucruri bune și folositoare pentru oameni. Spre exemplu, dacă sunteți studenți la medicină, așa să le spuneți profesorilor și luați nota zece garantat: „Galenus, în înțelepciunea sa, ne-a lăsat prima rețetă completă de clătite”. O să rupeți cu asta.
Iată ce zicea el: „Ceea ce atenienii numesc turte pe plită, iar noi, grecii asiatici (el era din Pergam), le numim plăcinte la tigaie, se prepară doar cu ulei de măsline. Uleiul este pus într-o tigaie care se așează pe un foc fără fum, iar când s-a încins, făina de grâu, înmuiată într-o cantitate mare de apă, este turnată în el”. Ulterior, adăuga Galenus, peste turta aia (clătită antică) se turna miere. Deci, tovarăși, clătite cu miere acum 2.000 de ani. Să dai cu basca după câini.
Să mai spun că, în timp ce grecii se lăudau cu clătitele lor poetice, chinezii din Xinjiang făceau treaba în liniște? Arheologii au găsit clătite din mei datând din aceeași perioadă (500-300 î.Hr.), ceea ce înseamnă că în timp ce Cratinus descria cu aplomb clătitele sale, la mii de kilometri distanță, cineva mânca deja clătite fără să facă tam-tam cu ele. E ca și cum ar fi existat două civilizații paralele. Una care inventa social media pentru mâncare, și alta care pur și simplu... mânca.
Oricum, ideea e simplă. Clătitele rupeau de acum 2.000 de ani, atât de tare, încât unii autori faimoși s-au gândit să și scrie despre ele. Și, ca dovadă că lumea aprecia asta, s-a și păstrat treaba, când zeci de mii de opere s-au pierdut. Eu v-am spus că omenirea a evoluat cu clătite? Nu am exagerat. Apropo, eu sunt convins că bietul Cratinus, dacă ne-ar vedea aici despre ce discutăm, ar fi mândru. Hai că mă opresc aici. Parcă vă simt că vă dă și-o lacrimă, dar nu vreau să cadă pe clătita din fața voastră și să-i strice gustul.
#MicaDoză #CulturăGenerală #Cratinus #Galenus #Grecia #Roma #clătite #rețetă #antichitate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu