vineri, 4 iulie 2025

$$$

 Dom`le, să știți de la noi că matematica e a mai prima-ntâi știință din Universul cosmic. Fără matematică sunteți mâncați de gărgărițe, fie că vă place sau nu. Nimic nu se poate fără ea. Cred că Sagan o spunea, nu mai știu sigur, că e limbajul universal, că matematica e la fel în tot Universul. Gândiți-vă-ți numai cum ar fi să dați nas în nas cu un extraterestru avansat. Ce faceți? Faceți scurtă la mână până când îi explicați cum să ajungă la Slobozia? Nuuuu, taică. O dați pe matematică, n la pătrat, cu radical din a pe X, și pricepe dihania imediat. Să vedeți voi cum o dați pe șprițuri, mititei și clătite, de n-a văzut galaxia așa înfrățire între specii.


Nimic nu se poate fără matematică. Fără ea, ajungeți să stați la mâna probabilităților, a hazardului, și ajung să vă conducă toți tâmpiții. Dar ce zic eu aici? Matematica e în tot și în toate, iar dacă stați să calculați matematic fiecare pas în viață, ajungeți departe. Poate chiar Papă sau, de ce nu, președinte de țară. Dar să nu mergem macro. Matematica se aplică până în cele mai mici detalii, iar viața voastră ar fi mai bună și mai fericită dacă ați apela la ea. Să vă dau un exemplu.


Ați auzit de Johannes Keppler. Unul dintre cei mai mari astronomi din toate timpurile, omul care a descifrat legile mișcării planetare, un geniu, erudit și, poate cel mai important, matematician. Ei, dacă la prima căsătorie s-a luat din sentimente, nu i-a ieșit. Barbara Muller, prima lui soție, a murit de febră. Prin urmare, Kepler a decis să se recăsătorească. Dar, de data asta, a zis să calculeze la sigur. Și a aplicat matematica, dacă vă vine să credeți sau nu. 


Omul a alcătuit o listă de 11 potențiale mirese, pe care le-a analizat cu grijă, a evaluat calitățile lor în mod sistematic, folosind o metodă aproape „algoritmică”, bazată pe evaluări comparative. Asta s-a întâmplat între 1611-1613. Și se întâlnea omul cu fiecare în parte, cu familia, cu prietenii sau prietenele potențialelor mirese, apoi nota fiecare candidată în funcție de aspect fizic, zestre, caracter, nivel de educație, compatibilitate și... predispoziție spre viața de familie alături de un om mereu preocupat de stele. Totul matematic, sistematic, ca la reglement. 


Din notele lui spicuim:


Prima candidată, scria el, avea o „respirație urât mirositoare”. A doua "fusese crescută într-un lux peste condiția ei", avea gusturi scumpe. Deci nu promitea. A treia era logodită cu un bărbat, categoric o problemă. În plus, acel bărbat avusese un copil cu o prostituată. Deci... complicat. A patra părea să cadreze cu tot ce voia el, dar a zis omul că nu se face să se oprească la mijlocul tabelului. Alta voia o nuntă prea scumpă. Ja la coteț! Așa că a ieșit cu toate, le-a analizat și... și unele și-au băgat picioarele de la atâta așteptare. Vedeți voi? Dragostea asta o trece ea prin stomac, iar Keppler chiar avea bani să asigure aspectul ăsta, dar mai trebuie să treacă și prin alte părți ale corpului. Dacă o lălăi, fuge puiul cu ața și singura parte umflată cu care te alegi e buza. Ceea ce s-a întâmplat.


Până la urmă, Keppler a calculat, formule peste formule, algoritmi peste algoritmi, și i-a ieșit că a cincea candidată e aia bună. Ceea ce, matematic și nu numai, s-a dovedit alegerea perfectă. Mă rog, întâmplător, era și aia cu sânii cei mai mari, dar asta nu știm cât a contat la algoritmi. Susanna Reuttinger o chema. O jună de 24 de anișori, cu 19 ani mai tânără decât el, care, goală, zice-se că putea provoca un infarct miocardic unui urs grizzly în floarea vârstei. Mai era și fiica unui funcționar respectat și, deși inițial nu părea favorita sa, a câștigat teren în analiza comparativă. Kepler nota că ea este „modestă, cu bun simț și blândă”, iar după mai multe întâlniri a ajuns la concluzia că este o alegere bună, nu doar matematic, ci și afectiv.


Căsnicia cu Susanna a durat peste 14 ani, până la moartea lui Kepler, și a fost una fericită. 6 copii, deci sex de deșelate, plus toate cele trebuincioase într-o căsnicie fericită. O strategie optimă, un mod, nu doar de a garanta matematic succesul, ci și de a maximiza probabilitatea satisfacției. Matematica rules!!!!


Dar nu ne oprim aici. Calculele lui Keppler au avut un efect mai important decât credeți voi. Spre exemplu, în secolul al XX-lea, niște matematicieni au creat faimoasa „problemă a secretarei”. Uite cum sună! Ești un angajator care are de ales între 11 potențiale secretare. Le chemi una câte una la interviu, iar dacă elimini una, nu mai ai dreptul să o chemi înapoi (Keppler a trișat puțin aici, că el le chema înapoi). Dacă oferi postul cuiva, jocul s-a terminat. Nu poți continua să le întâlnești pe celalte. Dacă nu ai ales pe nimeni până când vezi ultimul candidat, trebuie să îi oferi postul ultimei candidate. Deci, ce faci ca să ajungi la o șansă cât mai apropiată de candidatul optim?


Nu intrăm acum în formule, le găsiți voi dacă sunteți interesați, vă spunem doar rezultatul. Iar rezultatul spune că ai cele mai bune șanse (36,8%) să găsești candidata ideală în primele patru. Vă amintiți ce ziceam de Keppler? El la a patra se oprise. Dar până a făcut el calculele, s-a dus nr 4 cu altul mai puțin hotărât pe matematică și mai hotărât pe fizică. Pe partea fizică. Nu contează, Keppler a calculat bine, și i-a ieșit chiar și cu marja asta de eroare. QED! Mai e nevoie și de o altă pledoarie în favoarea matematicii? Eu zic că nu. Lăsați sentimentele și aplicați matematica în orice. Dacă nu vă convine, duceți-vă-ți la litere și lăsați-ne!


#MicaDdoză #CulturăGenerală #JohannesKeppler #matematică #algoritm #problemasecretarei #statistică #probabilitate #calcul #soție

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

$¢$

 GREȘALA MEA De multe ori în viaţă, Doamne, eu vroiam să mor, Dar nu ştiu cine mă oprea, c-un glas pătrunzător, A câta oară înviam şi din no...