$$$

 În viața asta, dacă nu înveți din greșelile altora, riști să le repeți. Dar ce zic eu aici? Nu că riști... ți-o furi direct, mai ceva ca măgarul în pantă, de nu te vezi. Uite, spre exemplu, când ești tânăr vrei să schimbi lumea. Să o faci așa cum crezi tu că e mai bine. Ei, după ce ieși din treaba asta cu mai puțini dinți în gură decât după un meci de box cu Mike Tyson, îți dai seama că lumea e plină de idioți și de hoți și, mai bine, îți băgai picioarele de la început în ea de treabă și stăteai în banca ta. Iar noi, cum facem de obicei, dăm și un exemplu elocvent, că poate nu ne credeți.

Undeva prin secolul al XVIII-lea, un pastor luteran german, devotat pe treaba cu religia, a avut plăcerea să facă un băiat. Pe băiat îl chema Johann Friedrich Struensee. Și, ca orice tânăr, Johann a fost un rebel. Ca și voi în tinerețe, a tocit la greu cotoarele cărților lui Voltaire, lui Rousseau și ale altor mari gânditori iluminiști, sorbind cu nesaț toate idealurilor lor. Și, ca să fie sigur că taică-su chiar face apoplexie, s-a dezis de partea cu religia și s-a făcut medic. Ba chiar s-a făcut medic bun, dacă e s-o spunem pe aia dreaptă.

Avea doar 31 de ani atunci când, în 1768, a fost numit medicul personal al tânărului rege Christian al VII-lea al Danemarcei, în timpul călătoriei ăstuia prin Europa. Și aici trebuie făcută o paranteză. Christian avea niște probleme mari. Mari de tot. La scufiță. Unii zic că ar fi fost schizofrenic. Basca mă-sii, cert e că sărea să bată oamenii din nimic, arunca mâncare după invitații de marcă de la palat, iar pentru propriul său organism dezvoltase o pasiune nebună, pardon de expresie. În sensul că se abuza singur de câteva zeci de ori pe zi, adică se autosatisfăcea pe unde îi venea. Și îi venea al naibii de des. 

Ei, Johann al nostru nu doar că a reușit cumva să îi câștige nebunul încrederea, ba chiar se poate spune că i s-a băgat pe sub piele. Ce știm noi cert este că reginei Caroline Matilda (foto) chiar i-a intrat pe sub piele, la propriu, nu doar la figurat. Și, uite așa, Johann al nostru, descris de contemporani ca având un „farmec magnetic”, un fel de George Clooney al nostru, a ajuns să conducă regatul Danemarcei. În sensul că doar trebuia să ducă hârtiile la semnat la rege, și aia era.

Johann a emis peste 1.800 de decrete în doar 16 luni. Peste 3 pe zi. Ce fel de reforme? Păi, iaca reforme: a abolit tortura și a redus drastic cazurile în care se aplica pedeapsa cu moartea. A interzis cenzura presei (premieră într-o monarhie absolutistă). A interzis munca forțată și alte forme de exploatare ale săracilor și țăranilor. A redus privilegiile nobilimii. A reformat educația și a modernizat universitățile. A pornit o luptă cruntă cu tot ce însemna corupție în administrație, iar bisericii i-a redus drastic influența în afacerile statului. Ba, la un moment dat, chiar a pus taxe pe jocurile de noroc, iar cu banii ăia a înființat orfelinate și maternități pentru mamele sărace și necăsătorite. Și tot așa, ce nu văzuseră danezii neam de neamul lor.

Aici, e lesne de înțeles ce a urmat. Presa proaspăt eliberată de cenzură a început să îl ardă grav, plătită de nobilii care își vedeau privilegiile duse în sapă de lemn. Clerul s-a apucat să-l afurisească la toți enoriașii, iar funcționarii afectați de reformele anti-corupție au bătut palma cu ăștia, numai ca să-l mătrășească. S-au legat de relația lui cu regina (piesă de doar 21 anișori, de pârâia lemnul verde), dar și de faptul că fiica regelui arăta leit Johann.

Prin urmare, l-au încălțat pe Johann și pe singurul lui aliat din guvern, un alt idealist, pe nume Enevold Brandt, i-au torturat până nu mai găseai pic de piele sănătoasă pe ei, apoi le-au tăiat brațul drept. La fiecare. După asta, i-au decapitat. Brandt primul, ca Johann să trăiască fiecare moment de teroare. Iar de aici, călăii abia se încălziseră. Ăștia doi au mai fost trași pe roată (ce mai rămăsese din ei), apoi au fost făcuți bucăți și atârnați pe la marginea orașelor, spre luare aminte, să nu le mai vină și altora idei de reforme. La o fază ca asta, până și vikingii ar fi pălit, dar uite că se întâmpla și la case mai mari.

Regina a fost exilată în Germania. A scăpat de execuție numai pentru că era britanică, iar instinctul de conservare al nobililor danezi le-a spus că totuși nu era bine să te pui cu cel mai mare imperiu al lumii. Oricum, a murit dubios și ea, în exil, la numai 23 de ani. Regele Christian a trăit bine merci până la 59 de ani, fără să aibă habar cine este și ce funcție poartă. L-au lăsat să o frece la rece cât poftea, în timp ce alții conduceau Danemarca.

Morala? În viața asta e bine să realizezi când poți schimba ceva și când nu. Și să mai știi că, de cele mai multe ori, viața asta nu e cea mai dreaptă. Căci, uite, sunt unii care o freacă toată viața, și o duc mult mai bine ca tine. Și mai stau și la conducere, fără să fie capabili de nimic. Apropo, vedeți că vin alegerile. 

#MicaDoză #CulturăGenerală #JohannFriedrichStruensee #Danemarca #iluminism #reformă #rege #execuție #medic