$$$

 POTECI DE DOR

Vai, ce mult, Doamne, îmi este dor de ei,

Când sub pomii bătrânei, înfloriți de tei...

Printr-o turmă înconjurați de oi și mei,

Părintește se sfătuiau, părinții între ei...

Vai, ce mult, Doamne, îmi este dor de ei,

Când tata îi legăna pe acei mai mititei...

Zicându-le zâmbind, că-s foarte frumușei,

Adeseori, îmi amintes de ei, părinții mei!

Vai, ce mult, Doamne, îmi este dor de ei,

Doar me-au rămas în memorie, tinerei...

Tu te-ai dus, mamă, la ceruri, fără să vrei

Și noi, am râmas unsprezece copii singurei.

Dar voi, acolo Sus, să nu vă-ngrijorați de ei,

Totul îi bine la copii, nepoței și strănepoței...

Deși, dragii mei, în țara noastră merge război,

Azi, în ospeție ne vom duce la cimitir la voi...

Ca de fiecare dată, cu lumănări în mâmă și flori,

Rugându-ne, pentru voi, nepoți, fete și feciori:

Să vă odihnească Dumnezeu, întru Împărăția SA!

Auzind rugăciunile spuse și veșnica pomenire deja!

Cu mare drag-Sofia Roșca.

  (Cernăuți -Ucraina)