ÎN OCHII MEI
Eu azi mă simt ca între cer și pământ,
Și-n amurgul vieții mă simt pierdut...
Fiindcă, fără tine, inima nu mai poate,
Și nu mai înțelege semnele vieții toate...
De ce oare căldura mâinilor tale moi
Și chipul tău gingaș sunt acum între noi?
Despre noaptea aceea adâncă, de cândva,
Îmi voi aminti, probabil, toată viața mea...
Întoarce-mi seara acelei iubiri înapoi,
Binecuvântată-n ceruri și de noi amândoi...
Când ne iubeam în tăcere până-n zori,
Și ne-mpleteam sufletele de-atâtea ori...
Întoarce-mi, te rog, al tău cel dulce sărut,
Vestitor al despărțirii noastre ce-a durut...
Vrăjește-mă încă o dată cu privirea ta,
Când ai plecat în zori de zi din fața mea...
Iată, azi din nou lumea ușor forfotește,
Deși prea grăbit, ziua se sfârșește...
Dar în memoria mea e doar clipa aceea,
Și dragostea încă își dorește scânteia...
Dăruiește-mi privirea blândă a ochilor iubiți
Și inima ta gingașă, ca pomii înfloriți...
Să fie seara aceasta doar pentru noi doi
Să risipească îndoielile dintre-amândoi...
Azi, în ochii mei, chipul tău îl pictez,
Și, involuntar, întind mâna spre telefon – visez...
Mi-e dor să-ți aud blânda salutare,
Și dulcile tale cuvinte de-o iubire mare...
Cu mare drag -Sofia Roșca.
(Cernăuți -Ucraina)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu