Domnule, că iar am ajuns la francezi, știți ce s-a întâmplat la Waterloo în data de 18 iunie 1815. Știți, nu? Englezii lui Ducele de Wellington i-au înfrânt pe francezii lui Napoleon, ceea ce a pus capăt definitiv războaielor napoleoniene. Simplu, nu? Eeeei, nu e chiar așa simplu. Și dacă așa ați știut, am o surpriză. Nimic din fraza anterioară nu este adevărat. Nu faceți ochii mari, că vă explic imediat.
În primul rând, Ducele de Wellington, aka Arthur Wellesley, că așa îl chema pe numele adevărat, nu prea a condus o armată de englezi acolo. Doar o treime din armata aia era engleză. Restul armatei vorbea... germană. De aia, unii istorici zic că aia a fost o victorie germană, nu una engleză, mai ales că era și mareșalul Von Blucher pe acolo (doar general pe atunci), la conducere, prusac de la mama lui. Ca să fie clar pentru toată lumea, 36% din armata aia era formată din englezi, 45% era germană, 13% olandeză și 6% belgiană. În total, 100%. Booon! Mergem mai departe.
Faimoasa bătălie de la Waterloo nu a avut loc la... Waterloo. E ca și cum i-ai spune faimoasa bătălie din Berceni, când ea a avut loc în comuna Vidra. Adicătelea la kilometri buni distanță. În realitate, contemporanii bătăliei nu i-au spus niciodată Bătălia de la Waterloo. I-au zis, Bătălia de la Mont Saint-Jean. De ce? Pentru că așa îl chema pe cotlonul ăla unde s-au bătut ăștia. Și care, apropo, cum ziceam, nu era una și aceeași cu Waterloo.
Și atunci, de ce Waterloo? De aia, pentru că ați citit numai literatură engleză, mama ei de treabă. La Waterloo își avea cartierul general Ducele de Wellington, așa să știți. Și cum englezii s-au apucat să se laude peste tot că ei i-au bătut pe francezi, iar ceilalți au fost doar parte insignifiantă, numele Waterloo s-a împământenit. Aia a fost.
Le grand final? Adică, după cafteala de la Waterloo, Napoleon a abdicat pe 22 iunie, ceea ce a pus capăt, odată pentru totdeauna, luptelor napoleoniene. Nț! Nu-i așa. Francezii mai aveau armate, mai ales corpul de armate din nord, și bătălii s-au mai dus. Numai că dușmanii, oameni răi, fără manieră, erau pe urmele lor și nu i-au lăsat să se organizeze. Prusacii în special, ăștia au fost cei mai răi, nu „englejii”. Prin urmare, nu s-a mai ajuns la amploarea bătăliei de la Waterloo, pardon, de la Mont Saint-Jean, dar tot s-au mai împușcat ăia, s-au duelat în baionete șamd.
Ultima bătălie, așa să știți, s-a dat la Paris. 2-3 iulie 1815. Mai exact, la Issy, o periferie a Parisului, acolo unde generalul Vandamme și mareșalul Davout au organizat o ultimă rezistență în fața prusacilor. N-au rezistat foarte mult francezii, ceea ce a dus la un armistițiu, iar după asta au intrat toți triumfători în Paris (aliații, că francezii erau deja acolo), la 7 iulie 1815. Ta daaa. Aia a fost. Gata și pe ziua de azi, fuguța la treabă, căci clasa muncitoare trudește, nu arde gazul pe social media mai mult decât e cazul.
#MicaDoză #CulturăGenerală #Napoleon #Waterloo #Paris #război #DuceledeWellington #prusaci #bătălie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu