$$$

 Domnule, numai prostii vă învață televizorul. Daaa. Să luăm, spre exemplu, filmele educative horror cu mumii care se întorc la viață, cu egipteni antici, cu blesteme străvechi și eroi americani care le înfrâng cu pușcoace și revolvere. Bune filme, formează cultura, dar mai dau și rateuri. D-apoi cum? Ia gândiți-vă voi! Nu caută ăia mereu faimoasa Carte a morților? Book of the dead, cum zic ei pe americănește? O carte plină de vrăji care poate aduce morții la viață, zombălăi și alte creaturi de ți-e și frică noaptea să mai scoți vreo talabă de sub pătură, de teamă să nu te înhațe vreo mumie care, de obicei, doarme sub pat.

Eu zic să stați liniștiți, scoateți cartoafele la răcoare dacă vă e cald noaptea, că nu vine nicio mumie fix la voi. Ce spanac? Ele nu văd în ce țară trăiți? Ce să caute pe aici? Le lasă ANAF-ul în popoul gol, de le ia și ultimul bandaj din ăla de pe ele. Deci, stați calmi, că nu dau ele pe aici nici moarte. În plus de asta, fiți și deștepți, căci Cartea morților numai despre adus morții la viață nu este, și nici nu are vrăji care să vă folosească la ceva. Asta în caz că vă enervează vreun vecin, vreun șef la muncă, și nu știți cum să i-o trageți elegant, fără să se prindă.

Așadar și prin urmare, Cartea aia nici măcar nu e o carte. Și, apropo, deși au fost descoperite o sumedenie, niciuna nu e la fel cu alta. Și al doilea apropo, ea nu s-a numit niciodată Cartea Morților, decât din secolul al XIX-lea. La egipteni îi zicea Cartea ieșirii la lumină (adică rw nw prt m hrw - așa se scria. Puteți citi tare, cu intonație, în oglindă, ca să vedeți cum păreți dintr-o dată foarte inteligenți). 

Acum, că v-am derutat complet, să vă și explic. Cartea, de fapt, este o culegere de papirusuri. Un fel de broșură magică, destinată să te ghideze în viața de apoi, zisă Duat la ei. Deci, clar nu îți folosește pe aici. E GPS-ul tău, ghidul Lonely Planet, aplicația Booking, în caz că ai feștelit flamura. Altfel nu. Oricum, dacă trăiați atunci, aveați toate șansele să fiți parte a acelui procent de 95% din populație care nu știa să scrie și să citească. Deci, oricum nu știu la ce v-ar fi folosit dar... mă rog. 

Ea te învăța, prin diferite explicații și incantații, cum să treci de vreo 21 de porți păzite de monștri, de labirinturi, de zei la care trebuie să dai cu subsemnatul, ca să vadă ei că ai fost om OK pe lumea asta. Partea cea mai tres jolie este aia în care te transformi în victimă aztecă și ți se scoate inima de față cu tine de către Osiris. Acel Osiris, șeful Ministerului Justiției Divine de la ei. Se scoate frumos, cum ziceam, ți se arată și, în timp ce te uiți să te ții de vreun perete, că deja te-a luat cu leșin, inima ta personală este cântărită spre a vedea dacă ai fost om bun. Probabil știți, contragreutatea e o pană, zisă și pana lui Maat, zeița adevărului, a armoniei șamd. Aia e.

De ce fiecare carte e diferită de alta? Păi, aici e un schepsis. Șmecheriile astea au început să fie scrise prin Regatul Vechi. Asta acum vreo 4.700 de ani. Inițial doar în piatră și doar în mormintele și, ulterior, piramidele faraonilor. Ulterior, pentru că lumea a început să cârâie, au apărut și variantele pentru pluime. Dar tot pe bani se făceau, căci business-ul e business. Uite, guvernanții noștri ar trebui să învețe de la egipteni, căci ăia scoteau și ultima lețcaie de la tine, și după ce mureai. Sau, mai bine, să nu le dăm idei.

Ei, cum spuneam, au apărut și variantele pentru muritorii de rând. Muritori de rând care trebuiau să plătească salariul cam pe un an pentru un singur papirus. Deci, doar pentru ăia cu bani era treaba. În acest fel democratic, primeai fie instrucțiuni simple cât să nu pici dracului în vreo groapă, fie unele mai complexe, ca să mergi direct la spa-ul veșnic, la locuri de pescuit unde sar crăpuștenii direct în ceaunul de ciorbă, pe plaje unde beți cocktail cu umbreluță și sfârâie grătarele cu mititei, ca să nu mai zic de oalele aburinde cu ostropel. De unde rezultă că, în funcție de cât plăteai, primeai o variantă mai bună a ghidului de călătorie, respectiv un loc mai la fereastră în Duat. Și fiind vreo 200 de vrăji și incantații, la care se adăugau altele periodic, în funcție de inspirația și cantitatea de alcool îngurgitată de preot sau scribi, ele difereau de la o variantă la alta.

Cea mai lungă versiune descoperită a Cărții are ca la vreo 40 de metri lungime. Cele mai scurte nu au atât. Nu mai trebuie spus că pârliții, pleava societății, adică marea majoritate a populației, nu beneficiau de așa ceva. Cel mult, puteai spera să te omoare ăia când o mierlea faraonul și, eventual, să te ții după el, să vezi unde se duce. Asta e, tot slugă rămâneai și după moarte. Ce atâtea figuri pe tine? Să zici merci că ai ajuns în barca solară a lui Ra. Ce dacă tu ești ăla bătut în cap de soare, care ține frunza de palmier ca să îi facă vânt și umbră faraonului? 

Ah, apropo de filme horror. Cum ar fi să aibă egiptenii dreptate? Adică, pe lumea de dincolo să ajungi cam tot ce ai fost și în viața asta, ba să fii pus să slujești conducătorii pe care i-ai avut și aici? Cum ar fi, zic și eu așa, să ajungeți acolo ca să îl proslăviți pe Iliescu sau pe mai marii PSD-ului? Hai că eu mi-am stricat ziua.

#MicaDoză #CulturăGenerală #CarteaMorților #Papirus #egipt #Duat #Osiris #viiațadeapoi #magie #călătorie #faraon