$$$

 M-AȘ ÎNVELI CU SPUMA MĂRII 

Cu spuma mării, eu adeseori, în viață mă învelesc,

Când, de iubirea dorită, n-am cui să mă spovedesc.

De aceea, dorurile toate le-am închis în scoici aurite,

Să nu mai afle nimeni de dorurile mele tăinuite...

Eu și acum m-aș înveli cu acest veșmânt plăcut,

Ce-mi răcorește inima de-un dor pe care l-am pierdut...

Dar Marea e cam departe de toate dorințele mele,

Ce se zbat în pieptul meu de multă vreme...

O, de-aș avea eu azi putere să pot mai bine înota,

Cu mare drag, în adâncimea Mării m-aș cufunda...

Să găsesc acea scoică ce-am închis-o cu dor, cândva, 

Și de-așa o mare dragoste dorită, nu m-aș rușina...

Aș strânge-o lângă mine, bucuroasă și cât mai strâns, 

Și nu i-aș mai da drumul, nici măcar noaptea, prin vis...

Rugându-mă întruna, cu sinceritate, la Dumnezeu,

Cu spuma Mării și-a iubirii să mă învelească mereu!

Cu mare drag -Sofia Roșca.

    ( Cernăuți -Ucraina)