$¢$

 GREȘALA MEA

De multe ori în viaţă, Doamne, eu vroiam să mor,

Dar nu ştiu cine mă oprea, c-un glas pătrunzător,

A câta oară înviam şi din nou îmi tot făgăduiam:

Să cred în fericirea, pe care nici n-o cunoşteam.

Salvarea nu era scumpă – o picătură de iubire,

Vroiam, pur şi simplu, o înţelegere, fără amăgire,

Ca cineva să mă cuprindă strâns lângă pieptul său,

În timp ce inima mi se rupea de suferinţă şi greu.

Greşeala mea era că nu trăiam pentru mine,

Mă străduiam pe alţii să ajut, făcându-le bine.

Mâna le întindeam chiar de n-aveau nevoie mare,

Îi susţineam cu fapte bune şi cuvinte de alinare.

Pur şi simplu, am făcut mult bine-n viaţa mea,

Inima e pustie, nimic nu crede şi nimic nu vrea,

Nicio parte din căldura oferită, nu mi s-a întors,

Astfel răcindu-mă, fără să mai simt ce-i frumos.

De multe ori mă ascundeam după zâmbetul meu,

O fiinţă vie, uşor rănită, ce crede-n Dumnezeu,

Care vroia să-nceapă de la zero, visând mereu

Să trăiască pentru sine, nu pentru al străinilor greu.

Cu mare drag-Sofia Roșca.

  (Cernăuți -Ucraina)