LASĂ-MĂ SĂ IUBESC
Ca toţi în lumea-aceasta, pur şi simplu, trăiesc...
Tot mai fericită, zi de zi, pe pământ eu păşesc,
Printre frunzele aurite nostalgic hoinăresc
Şi cuprinsă de o ploaie caldă, acasă mă grăbesc,
Părul argintiu şi umed pe spate frumos zboară,
Îmi aminteşte demult că anii se strecoară.
Ca toţi în lumea-aceasta, pur şi simplu, iubesc...
Şi orice zi din viaţă, ca o sărbătoare o primesc,
E un cadou plăcut, primit de la a mea soartă,
Timpul preţios şi de la iubit scrisoare-n poartă,
Doar sunt oaspete pe pământ şi drumeţul rătăcit,
Şi mă simt aici eu bine, că adăpostul mi-am găsit.
Ca toţi în lumea-aceasta, pur şi simplu, trăiesc...
Şi mă regăsesc în viaţă prin copiii mei, ce-i cresc,
Îi alin mereu cu frumoase sfaturi şi cuvinte,
Simţindu-mă fericită, că sunt pe lume părinte,
Şi pot purta mereu în mine, a lor durere şi fericire,
Zilnic mă rog la răsărit să primesc a lor iubire.
Ca toţi în lumea-aceasta, eu vreau să mai iubesc...
Pentru tot ce mă-nconjoară, Domnului Îi mulţumesc,
Că am ajuns să fiu bunică, iubindu-mi nepoţii deja
Doar nu există un sentiment mai frumos decât acesta,
Nu te grăbi, soartă, să-mi furi anii atât de repede,
Lasă-mă să mai iubesc în linişte şi mai limpede.
Cu mare drag -Sofia Roșca.
(Cernăuți -Ucraina)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu