$$$

 Numai primăvara

Numai primăvara poate încălzi singurătatea,

Numai primăvara inima iubeşte pe neaşteptate,

Chiar şi activitatea omului se-nviorează

Şi toţi sunt mai încrezuţi în ceea ce visează.

Când primăvara vine sucul vieţii clocoteşte,

Explozie de flori şi verdeaţă în livadă se iveşte,

În desişul pădurii totul triumfă şi se trezeşte,

Se anunţă în văzduh – primăvara soseşte!

Roiuri de albine se aşează frumos pe tulpine,

Prevestind apropierea sezonului mierii cristaline,

Printre plopii deşi soarele încălzeşte pământul 

Şi iarba de printre copaci îşi îmbracă veşmântul.

Doar omătul demult a devenit mici pârâiaşe vii,

Ce se revarsă, la vale, în râurile de lângă câmpii,

Trezind copacii din somnul dulce al pădurii,

Înălţând victorios frumoasa biserică a naturii.

Sosind primăvara, nunţile pe rând se săvârşesc,

De aşa o frumuseţe mare, multe inimi se topesc,

Începe al nunţilor de primăvară festival măreţ,

Pentru a trezi lumea şi a da naştere altor vieţi.

Cu mare drag -Sofia Roșca.

  (Cernăuți -Ucraina)