***

 #Today marks the 130th birth anniversary of the great Romanian humorist, columnist and poet Păstorel Teodoreanu (1894 - 1964). He is best remembered for his parody texts and his epigrams.

__________________________________________

Astăzi, 30 iulie, se împlinesc 130 de ani de la naşterea poetului, scriitorului, publicistului și epigramistului român Păstorel Teodoreanu (pseudonimul lui Alexandru Osvald Teodoreanu, 1894 - 1964), membru de seamă al boemei ieșene și bucureștene. 

A scris piese, monologuri teatrale, schițe, nuvele și povestiri, poezie lirică, a făcut publicistică literară și politică. A rămas în literatura română prin epigramele sale. A fost fratele mai mare al romancierului Ionel Teodoreanu. Mama sa, Sofia, profesoară la Conservatorul din Iași, era fiica compozitorului Gavriil Musicescu. 

Pleacă pe front în Primul Război Mondial și se întoarce de două ori rănit. Este recompensat cu înalte distincții militare.  

In 1916, Păstorel debutează cu versuri în săptămânalul "Capitala" al lui Ion Th. Florescu. Debutul său editorial se întâmplă în anul 1928. Primul volum publicat a fost Hronicul măscăriciului Vălătuc, aducându-i scriitorului prețuirea unor critici prestigioși, precum Paul Zarifopol. Romanul său cel mai cunoscut, pe care criticul literar George Călinescu îl compară cu Gargantua și Pantagruel. In 1928, pentru volumul Hronicul mascariciului Valatuc, Pastorel Teodoreanu primeste Premiul Academiei Române.

In 1920, in paginile revistei Viata romanească, Păstorel Teodoreanu scrie feeria in versuri Rodia de aur (împreuna cu Adrian Maniu). Va fi reprezentata la Teatru National din Iasi (1922), Bucuresti în stagiunea 1929/1930 si Craiova. In 1930, este cooptat in conducerea Teatrului Național din Iași. Peste doi ani, este decorat de Nicolae Iorga, prim-ministru la acea vreme.

Cariera sa a atins apogeul în 1937, când a primit unul dintre cele mai prestigioase premii literare, Premiul Național pentru proză inmanat de Societatea Scriitorilor Români.

Al. O. Teodoreanu a realizat (în colaborare cu Jean Grosu) o traducere în limba română a romanului Peripețiile bravului soldat Švejk de Jaroslav Hašek, publicată în 1956. Textul acestei traduceri a fost republicat de mai multe ori, bucurându-se de un deosebit succes. Neîndoielnic, savoarea acestei traduceri se datorează geniului satiric al lui Al. O. Teodoreanu.

Dintre epigramiștii noștri remarcabili, de la Radu D. Rosetti, I. Gr. Periețeanu la Ionescu Quintus-tatăl, apoi fiul, dar popularitatea maximă a cunoscut-o Cincinat Pavelescu, iar urmașul lui a fost Alexandru Osvald Teodoreanu.

#PastorelTeodoreanu #poet #scriitor #publicist #epigramist #Romanian #humorist #columnist #Dorohoi #Botosani #Moldova #Bucuresti #Bucharest #Ilfov #Muntenia #Romania #aniversare #aniversari #omagiu #ABCulMemoriei #inmemoria #inmemoriam #remember #OnThisDay #BirthAnniversary Teatrul Naţional "I. L. Caragiale" Bucureşti #Teatrul #Na tional #TNB #2k24

***

 🇬🇧 #Today marks the 85th birth anniversary of famous Romanian comedy actor Nicu Constantin (1939 - 2009).

__________________________________________

🇷🇴 Astăzi, 31 iulie, se împlinesc 85 de ani de la nașterea lui Nicu Constantin (1939 - 2009), unul dintre cei mai mari actori de comedie români.

Tatăl său, Tudor Constantin, provenea din localitatea albaneză Korcea (de unde se trag și strămoșii lui Ion Caramitru, George Vraca și Victor Eftimiu) și a ajuns în România în anul 1910. Mama actorului, Ecaterina, era grecoaică din Ianina și sosise în Constanța în 1913-1914, pentru a studia la Școala Greacă din localitate - considerată pe atunci cea mai bună instituție de învățămînt din Balcani cu predare în limba greacă.

În anul 1960 a fost angajat la Teatrul de revistă ”Constantin Tănase” – ocupând unul din cele două locuri din 250 de candidaţi – , pe care nu l-a mai părăsit până în anul 2000, când a ieșit la pensie. A activat și a susținut peste 9.000 de reprezentații pe scena Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”. La 23 de ani, Nicu Constantin era deja șef de trupă la „Tănase”, afirmându-se în multe spectacole. A devenit cunoscut marelui public în spectacolul Șapte păcate de Mircea Crișan, în care formează un cuplu extraordinar cu Alexandru Lulescu, un duet nou la concurență cu Radu Zaharescu–Horia Șerbănescu. Au urmat Colibri music-hall, Palatul melodiilor sau Jos pălăria, apoi un turneu la Paris și altul la München, succese extraordinare. Concertul tinereții sau Scandal la Boema, alte spectacole de marcă ale Teatrului de Revistă. Între 1978–1981, a stat mai departe de „Tănase” din cauza conducerii teatrului, transferându-se la Teatrul de Operetă pe care îl adora din tinerețe. Și publicul îl adora în Vânzătorul de păsări de Carl Zeller. În palmaresul înregistrărilor lui Constantin se află peste 30 de filme de scurt și lung metraj, 600 de emisiuni de radio și peste 300 de televiziune. 

Un moment de referință în cariera actorului a fost rolul Oacă din Groapa (1967) lui Eugen Barbu, cu Ion Dichiseanu, în rolul lui Paraschiv, cu Lulescu în Gheorghe Caiafa și Olga Bucătaru în Didina. A avut parte de cronici pozitive, mai ales „Cronica galbenă” semnată de Radu Popescu, pe care actorul n-a uitat-o: „La Teatrul Tănase se joacă «Groapa» după Eugen Barbu. Nicu Constantin și atât.” A fost Gae, tăntălăul tehnician de la ferma de găini din Belmondo al II-lea (1980–1991), o piesă preluată după Arnold și Bach de Tudor Mușatescu, jucată de vreo 750 de ori.

Remarcabilă a fost colaborarea actorului cu radioul, el fiind practic una dintre „emblemele” emisiunii „Unda veselă”, colaborare mijlocită de maestrul Ion Vova, de care avea să îl lege o lungă şi trainică prietenie.

În anul 1959, debuta în televiziune, împreună cu Margareta Pâslaru și Marina Voica, într-o emisiune dedicată mișcării artistice de amatori, cu un cuplet semnat de George Mihalache, intitulat „Holteiul”. Locul unde i se spunea „Colega”, au însumat sute de scheciuri în emisiuni de umor, semnate de realizatori cunoscuți, apoi revelioanele maraton, primele din istoria televiziunii în direct. Inimitabilul Nicu Constantin era nelipsit de pe micul ecran.

Libertatea din Bucureștiul anilor ʹ60 îi oferise intrarea și în celebrele baruri de noapte, „Continental” și „Melody”, unde „răspundea” de partea umoristică, pe baza textelor scrise de „veteranii” Nicu Canner și Mircea Crișan sau de mai tinerii Conți Bărbulescu, Dan Mihăescu, Grigore Pop și George Mihalache. Remarcabilă pentru umorul românesc rămâne sceneta semnată de Petre Bărbulescu, Lupușor și Mielu (1975) în regia lui Ovidiu Dumitru în care aduce zâmbete pe micul ecran împreună cu minunatul Ștefan Mihăilescu-Brăila.

În 1964, Nicu Constantin făcea cunoștință cu publicul numeros de pe Stadionul Republicii din Capitală, într-un spectacol amplu cu actori și cântăreți, dar și sportivi. De pomină au rămas și spectacolele de la Giulești, unde se adunau mulți actori microbiști în teren. De la Ștefan Bănică și Colea Răutu la Puiu Călinescu și tânărul George Mihăiță sau Dan Spătaru care făcuse fotbal de performanță, Alexandru Arșinel, dar și profesioniștii Dobrin și Rică Răducanu, iar Stela Popescu, Rodica Popescu Bitănescu și Cristina Stamate pe post de arbitre.

A debutat pe marele ecran alături de Iurie Darie în 1962 în filmul fantastic fără dialoguri semnat de Ion Popescu Gopo, S-a furat o bombă, în rolul episodic al unui chitarist. Consacrarea a venit odata cu rolul Nicu din Vin cicliștii (1968), un film de Aurel Miheleș care prezintă aventurile sportive şi amoroase ale membrilor echipei de ciclism „Trotineta”. Un film cu peripeții, cu accidente și ciclism adevărat, cu frumoasa Ana Szeleș, Mircea Albulescu, Ștefan Tapalagă. Nicu Constantin este și protagonist al unui film de referință din istoria cinematografiei românești,Secretul lui Bachus (1984) de Geo Saizescu.

În anul 2001, Nicu Constantin a devenit cetățean de onoare al orașului Eforie Sud, iar la 7 februarie 2004, Președintele României Ion Iliescu i-a conferit Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, Categoria D – „Arta Spectacolului”, „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”. În anul 2005, în cadrul Galei UNITER, a primit premiul special pentru teatru de revistă, iar 3 aprilie 2006, a fost recompensat cu premiul UNITER pentru întreaga activitate.

#NicuConstantin #actor #roman #comedie #scena #teatru #revista #film #radio #televiziune #EforieSud #Eforie #Dobrogea #Bucharest #Ilfov #Muntenia #Romania #aniversare #aniversari #omagiu #ABCulMemoriei #inmemoria #inmemoriam #remember Teatrul de Revista Constantin Tanase #TeatruldeRevista #Teatrul #ConstantinTa nase #Bucuresti #2k24

***

 • 8 august: In memoriam marele actor de comedie Mircea Crișan (nume la naștere Mauriciu Kraus, 1924 - 2013) 🙏

Remarcabil actor și autor de comedie și revistă, urcă pentru prima dată pe o scenă, la vârsta de 19 ani, ca figurant la Teatrul Barașeum, actualul Teatru Evreiesc de Stat. Devine actor cu diplomă, în 1946, an în care și debutează în revista „Ca la noi la nimeni”, în regia lui H.Nicolaide. 

Până în 1957, este angajat la Teatrul Armatei, dar joacă în reviste montate la Teatrul de Estradă, cum se numea pe atunci Teatrul „Tănase”, alături de N. Stroe, Ion Antonescu-Cărăbuș, Horia Căciulescu, Zizi Șerban, Puiu Călinescu. Nu ratează nici revistele muzicale, fiind partener de scenă cu Anda Călugăreanu, Constantin Drăghici, Margareta Pâslaru, Marina Voica, Doina Badea. Cu Stela Popescu interpretează scheciuri celebre, precum „Costică… dormi?” și „Castravetele” . 

𝐀𝐬̦𝐚𝐝𝐚𝐫, 𝐩𝐞 𝐬𝐜𝐞𝐧𝐚 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐑𝐞𝐯𝐢𝐬𝐭𝐚̆, 𝐌𝐈𝐑𝐂𝐄𝐀 𝐂𝐑𝐈𝐒̦𝐀𝐍 𝐣𝐨𝐚𝐜𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐜𝐨𝐦𝐞𝐝𝐢𝐚 𝐦𝐮𝐳𝐢𝐜𝐚𝐥𝐚̆ “𝐒̦𝐢 𝐈𝐥𝐢𝐞 𝐟𝐚𝐜𝐞 𝐬𝐩𝐨𝐫𝐭!”, „𝐂𝐞𝐫 𝐜𝐮𝐯𝐚̂𝐧𝐭𝐮𝐥!” (𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭𝐚𝐜𝐨𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐚𝐭𝐢𝐫𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐮𝐦𝐨𝐫 𝐩𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐢̂𝐥 𝐬𝐞𝐦𝐧𝐞𝐚𝐳𝐚̆, 𝐚𝐥𝐚̆𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐄𝐮𝐠𝐞𝐧 𝐌𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐬̦𝐢 𝐀𝐥. 𝐀𝐧𝐝𝐲), 𝐝𝐚𝐫 𝐬̦𝐢 𝐢̂𝐧 𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭𝐚𝐜𝐨𝐥𝐞𝐥𝐞 “𝐑𝐞𝐯𝐢𝐬𝐭𝐚 𝐨𝐠𝐥𝐢𝐧𝐳𝐢𝐥𝐨𝐫”, “𝐒̦𝐚𝐩𝐭𝐞 𝐧𝐨𝐭𝐞 𝐩𝐨𝐭𝐜𝐨𝐯𝐢𝐭𝐞”, „𝟕 𝐩𝐚̆𝐜𝐚𝐭𝐞”, „𝐀𝐥 𝐨𝐩𝐭𝐮𝐥𝐞𝐚 𝐦𝐚𝐠𝐧𝐢𝐟𝐢𝐜”, „𝐑𝐞𝐯𝐢𝐬𝐭𝐚 𝐢̂𝐧 𝐯𝐚𝐜𝐚𝐧𝐭̦𝐚̆”, „𝐎𝐦𝐮𝐥 𝐳𝐚̆𝐩𝐞𝐳𝐢𝐥𝐨𝐫”, „𝐂𝐨𝐥𝐢𝐛𝐫𝐢 𝐦𝐮𝐬𝐢𝐜-𝐡𝐚𝐥𝐥”, „𝐂𝐢𝐨𝐚𝐫𝐚 𝐯𝐨𝐩𝐬𝐢𝐭𝐚̆”, 𝐩𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐥𝐞 𝐬𝐞𝐦𝐧𝐞𝐚𝐳𝐚̆ 𝐚𝐥𝐚̆𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐥𝐚𝐛𝐨𝐫𝐚𝐭𝐨𝐫𝐢𝐢 𝐬𝐚̆𝐢, 𝐀𝐥.𝐀𝐧𝐝𝐲 𝐬̦𝐢 𝐑.𝐒𝐭𝐚̆𝐧𝐞𝐬𝐜𝐮.

“𝑨 𝒇𝒐𝒔𝒕 𝒄𝒂 𝒐 𝒍𝒐𝒄𝒐𝒎𝒐𝒕𝒊𝒗𝒂̆ 𝒂 𝑹𝒆𝒗𝒊𝒔𝒕𝒆𝒊 𝒅𝒆 𝒅𝒖𝒑𝒂̆ 𝒓𝒂̆𝒛𝒃𝒐𝒊. 𝑼𝒏 𝒎𝒂𝒓𝒆 𝒊𝒏𝒗𝒆𝒏𝒕𝒂𝒕𝒐𝒓 𝒅𝒆 𝒖𝒎𝒐𝒓. 𝑨 𝒍𝒂𝒏𝒔𝒂𝒕 𝒄𝒖 𝒃𝒓𝒊𝒐 𝒎𝒐𝒏𝒐𝒍𝒐𝒈𝒖𝒍-𝒄𝒂𝒓𝒕𝒖𝒔̦, 𝒄𝒖 𝒊̂𝒏𝒕𝒂̂𝒎𝒑𝒍𝒂̆𝒓𝒊 𝒔𝒄𝒖𝒓𝒕𝒆 𝒔̦𝒊 𝒄𝒖 𝒑𝒐𝒂𝒏𝒕𝒂̆ 𝒏𝒆𝒑𝒓𝒆𝒗𝒂̆𝒛𝒖𝒕𝒂̆, 𝒔𝒂𝒖 𝒄𝒖 𝒖𝒏 𝒕𝒂̂𝒓𝒂̂𝒕 𝒅𝒊𝒏 𝒑𝒐𝒂𝒏𝒕𝒂̆-𝒏 𝒑𝒐𝒂𝒏𝒕𝒂̆ 𝒂𝒋𝒖𝒕𝒂𝒕 𝒅𝒆 𝒐𝒏𝒐𝒎𝒂𝒕𝒐𝒑𝒆𝒆 𝒔̦𝒊 𝒇𝒆𝒍 𝒅𝒆 𝒇𝒆𝒍 𝒅𝒆 𝒆𝒇𝒆𝒄𝒕𝒆 𝒅𝒆 𝒎𝒊𝒄𝒓𝒐𝒇𝒐𝒏. 𝑨𝒇𝒊𝒔̦𝒂 𝒐 𝒇𝒊𝒈𝒖𝒓𝒂̆ 𝒅𝒆 𝒎𝒖𝒄𝒂𝒍𝒊𝒕 𝒐𝒃𝒐𝒔𝒊𝒕, 𝒉𝒂̂𝒓𝒔̦𝒊𝒕 𝒅𝒆 𝒗𝒊𝒂𝒕̦𝒂̆ 𝒔̦𝒊 𝒂𝒗𝒆𝒂 𝒊𝒏𝒕𝒆𝒍𝒊𝒈𝒆𝒏𝒕̦𝒂 𝑹𝒂𝒃𝒊𝒏𝒖𝒍𝒖𝒊 𝒅𝒆 𝒍𝒂 𝑩𝒖𝒉𝒖𝒔̦𝒊”, scria Alexandru Lazăr.

În anii ’60, MIRCEA CRIȘAN apare în numeroase producţii radiofonice şi de televiziune, devenind unul dintre cei mai populari actori umorişti din România. De asemenea, era recunoscut ca un mare imitator, căci reușea să imite incredibil furtuna, mierla, purcelul, haita de lupi iarna, uşa care scârţâie, geamul care se sparge, copilul mic care plânge, care gângureşte, cucul, maimuţa, cucuveaua ori avionul.

𝐈̂𝐧 𝐯𝐚𝐫𝐚 𝐥𝐮𝐢 𝟏𝟗𝟔𝟓, 𝐜𝐚̂𝐧𝐝 𝐚𝐫𝐞 𝐥𝐨𝐜 𝐩𝐫𝐢𝐦𝐮𝐥 𝐭𝐮𝐫𝐧𝐞𝐮 𝐚𝐥 𝐓𝐞𝐚𝐭𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 “𝐓𝐚̆𝐧𝐚𝐬𝐞” 𝐥𝐚 𝐏𝐚𝐫𝐢𝐬, 𝐩𝐞 𝐬𝐜𝐞𝐧𝐚 𝐓𝐞𝐚𝐭𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐎𝐥𝐲𝐦𝐩𝐢𝐚, 𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭𝐚𝐜𝐨𝐥𝐮𝐥 „𝐆𝐫𝐚𝐧𝐝 𝐦𝐮𝐬𝐢𝐜 𝐡𝐚𝐥𝐥 𝐝𝐞 𝐁𝐮𝐜𝐡𝐚𝐫𝐞𝐬𝐭”, 𝐢̂𝐧 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐣𝐮𝐜𝐚 𝐬̧𝐢 𝐌𝐈𝐑𝐂𝐄𝐀 𝐂𝐑𝐈𝐒̦𝐀𝐍, 𝐚𝐫𝐞 𝐮𝐧 𝐬𝐮𝐜𝐜𝐞𝐬 𝐟𝐮𝐥𝐦𝐢𝐧𝐚𝐧𝐭, 𝐟𝐢𝐢𝐧𝐝 𝐫𝐚̆𝐬𝐩𝐥𝐚̆𝐭𝐢𝐭 𝐜𝐮 𝐚𝐩𝐫𝐞𝐜𝐢𝐞𝐫𝐢 𝐮𝐧𝐚𝐧𝐢𝐦𝐞. 𝐈̂𝐧 𝐭𝐨𝐚𝐦𝐧𝐚 𝐚𝐜𝐞𝐥𝐮𝐢𝐚𝐬̧𝐢 𝐚𝐧, 𝐣𝐨𝐚𝐜𝐚̆ 𝐚𝐥𝐚̆𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐥𝐞𝐠𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐥𝐚 “𝐓𝐚̆𝐧𝐚𝐬𝐞” 𝐥𝐚 𝐁𝐞𝐫𝐥𝐢𝐧, 𝐥𝐚 𝐅𝐫𝐢𝐞𝐝𝐫𝐢𝐜𝐡𝐬𝐭𝐚𝐝𝐭 𝐏𝐚𝐥𝐚𝐬𝐭, 𝐬̧𝐢 𝐥𝐚 𝐓𝐫𝐢𝐞𝐬𝐭𝐞, 𝐢̂𝐧 𝐈𝐭𝐚𝐥𝐢𝐚.

În 1968, cu ocazia unui nou turneu al Teatrului "Tănase” la Paris, MIRCEA CRIȘAN rămâne în Occident, stabilindu-se ulterior în Germania, unde își ia numele de Mircea Krishan și își continuă cariera artistică. Apare aici în nenumărate one-man-showuri, spectacole de televiziune, film şi teatru. 

Este înmormântat în cimitirul evreiesc din Düsseldorf.

#MirceaCrisan #actor #roman #comedie #Maramures #Transilvania #Crisana #Romania #Düsseldorf #Germania #aniversare #aniversari #omagiu #ABCulMemoriei #inmemoria #inmemoriam #remember Teatrul de Revista Constantin Tanase #TeatruldeRevista #ConstantinTanase #TeatrulTanase #Bucuresti #2k24

****

 • 8 august: In memoriam marele actor de comedie Mircea Crișan (nume la naștere Mauriciu Kraus, 1924 - 2013) 🙏

Remarcabil actor și autor de comedie și revistă, urcă pentru prima dată pe o scenă, la vârsta de 19 ani, ca figurant la Teatrul Barașeum, actualul Teatru Evreiesc de Stat. Devine actor cu diplomă, în 1946, an în care și debutează în revista „Ca la noi la nimeni”, în regia lui H.Nicolaide. 

Până în 1957, este angajat la Teatrul Armatei, dar joacă în reviste montate la Teatrul de Estradă, cum se numea pe atunci Teatrul „Tănase”, alături de N. Stroe, Ion Antonescu-Cărăbuș, Horia Căciulescu, Zizi Șerban, Puiu Călinescu. Nu ratează nici revistele muzicale, fiind partener de scenă cu Anda Călugăreanu, Constantin Drăghici, Margareta Pâslaru, Marina Voica, Doina Badea. Cu Stela Popescu interpretează scheciuri celebre, precum „Costică… dormi?” și „Castravetele” . 

𝐀𝐬̦𝐚𝐝𝐚𝐫, 𝐩𝐞 𝐬𝐜𝐞𝐧𝐚 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐑𝐞𝐯𝐢𝐬𝐭𝐚̆, 𝐌𝐈𝐑𝐂𝐄𝐀 𝐂𝐑𝐈𝐒̦𝐀𝐍 𝐣𝐨𝐚𝐜𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐜𝐨𝐦𝐞𝐝𝐢𝐚 𝐦𝐮𝐳𝐢𝐜𝐚𝐥𝐚̆ “𝐒̦𝐢 𝐈𝐥𝐢𝐞 𝐟𝐚𝐜𝐞 𝐬𝐩𝐨𝐫𝐭!”, „𝐂𝐞𝐫 𝐜𝐮𝐯𝐚̂𝐧𝐭𝐮𝐥!” (𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭𝐚𝐜𝐨𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐚𝐭𝐢𝐫𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐮𝐦𝐨𝐫 𝐩𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐢̂𝐥 𝐬𝐞𝐦𝐧𝐞𝐚𝐳𝐚̆, 𝐚𝐥𝐚̆𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐄𝐮𝐠𝐞𝐧 𝐌𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐬̦𝐢 𝐀𝐥. 𝐀𝐧𝐝𝐲), 𝐝𝐚𝐫 𝐬̦𝐢 𝐢̂𝐧 𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭𝐚𝐜𝐨𝐥𝐞𝐥𝐞 “𝐑𝐞𝐯𝐢𝐬𝐭𝐚 𝐨𝐠𝐥𝐢𝐧𝐳𝐢𝐥𝐨𝐫”, “𝐒̦𝐚𝐩𝐭𝐞 𝐧𝐨𝐭𝐞 𝐩𝐨𝐭𝐜𝐨𝐯𝐢𝐭𝐞”, „𝟕 𝐩𝐚̆𝐜𝐚𝐭𝐞”, „𝐀𝐥 𝐨𝐩𝐭𝐮𝐥𝐞𝐚 𝐦𝐚𝐠𝐧𝐢𝐟𝐢𝐜”, „𝐑𝐞𝐯𝐢𝐬𝐭𝐚 𝐢̂𝐧 𝐯𝐚𝐜𝐚𝐧𝐭̦𝐚̆”, „𝐎𝐦𝐮𝐥 𝐳𝐚̆𝐩𝐞𝐳𝐢𝐥𝐨𝐫”, „𝐂𝐨𝐥𝐢𝐛𝐫𝐢 𝐦𝐮𝐬𝐢𝐜-𝐡𝐚𝐥𝐥”, „𝐂𝐢𝐨𝐚𝐫𝐚 𝐯𝐨𝐩𝐬𝐢𝐭𝐚̆”, 𝐩𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐥𝐞 𝐬𝐞𝐦𝐧𝐞𝐚𝐳𝐚̆ 𝐚𝐥𝐚̆𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐥𝐚𝐛𝐨𝐫𝐚𝐭𝐨𝐫𝐢𝐢 𝐬𝐚̆𝐢, 𝐀𝐥.𝐀𝐧𝐝𝐲 𝐬̦𝐢 𝐑.𝐒𝐭𝐚̆𝐧𝐞𝐬𝐜𝐮.

“𝑨 𝒇𝒐𝒔𝒕 𝒄𝒂 𝒐 𝒍𝒐𝒄𝒐𝒎𝒐𝒕𝒊𝒗𝒂̆ 𝒂 𝑹𝒆𝒗𝒊𝒔𝒕𝒆𝒊 𝒅𝒆 𝒅𝒖𝒑𝒂̆ 𝒓𝒂̆𝒛𝒃𝒐𝒊. 𝑼𝒏 𝒎𝒂𝒓𝒆 𝒊𝒏𝒗𝒆𝒏𝒕𝒂𝒕𝒐𝒓 𝒅𝒆 𝒖𝒎𝒐𝒓. 𝑨 𝒍𝒂𝒏𝒔𝒂𝒕 𝒄𝒖 𝒃𝒓𝒊𝒐 𝒎𝒐𝒏𝒐𝒍𝒐𝒈𝒖𝒍-𝒄𝒂𝒓𝒕𝒖𝒔̦, 𝒄𝒖 𝒊̂𝒏𝒕𝒂̂𝒎𝒑𝒍𝒂̆𝒓𝒊 𝒔𝒄𝒖𝒓𝒕𝒆 𝒔̦𝒊 𝒄𝒖 𝒑𝒐𝒂𝒏𝒕𝒂̆ 𝒏𝒆𝒑𝒓𝒆𝒗𝒂̆𝒛𝒖𝒕𝒂̆, 𝒔𝒂𝒖 𝒄𝒖 𝒖𝒏 𝒕𝒂̂𝒓𝒂̂𝒕 𝒅𝒊𝒏 𝒑𝒐𝒂𝒏𝒕𝒂̆-𝒏 𝒑𝒐𝒂𝒏𝒕𝒂̆ 𝒂𝒋𝒖𝒕𝒂𝒕 𝒅𝒆 𝒐𝒏𝒐𝒎𝒂𝒕𝒐𝒑𝒆𝒆 𝒔̦𝒊 𝒇𝒆𝒍 𝒅𝒆 𝒇𝒆𝒍 𝒅𝒆 𝒆𝒇𝒆𝒄𝒕𝒆 𝒅𝒆 𝒎𝒊𝒄𝒓𝒐𝒇𝒐𝒏. 𝑨𝒇𝒊𝒔̦𝒂 𝒐 𝒇𝒊𝒈𝒖𝒓𝒂̆ 𝒅𝒆 𝒎𝒖𝒄𝒂𝒍𝒊𝒕 𝒐𝒃𝒐𝒔𝒊𝒕, 𝒉𝒂̂𝒓𝒔̦𝒊𝒕 𝒅𝒆 𝒗𝒊𝒂𝒕̦𝒂̆ 𝒔̦𝒊 𝒂𝒗𝒆𝒂 𝒊𝒏𝒕𝒆𝒍𝒊𝒈𝒆𝒏𝒕̦𝒂 𝑹𝒂𝒃𝒊𝒏𝒖𝒍𝒖𝒊 𝒅𝒆 𝒍𝒂 𝑩𝒖𝒉𝒖𝒔̦𝒊”, scria Alexandru Lazăr.

În anii ’60, MIRCEA CRIȘAN apare în numeroase producţii radiofonice şi de televiziune, devenind unul dintre cei mai populari actori umorişti din România. De asemenea, era recunoscut ca un mare imitator, căci reușea să imite incredibil furtuna, mierla, purcelul, haita de lupi iarna, uşa care scârţâie, geamul care se sparge, copilul mic care plânge, care gângureşte, cucul, maimuţa, cucuveaua ori avionul.

𝐈̂𝐧 𝐯𝐚𝐫𝐚 𝐥𝐮𝐢 𝟏𝟗𝟔𝟓, 𝐜𝐚̂𝐧𝐝 𝐚𝐫𝐞 𝐥𝐨𝐜 𝐩𝐫𝐢𝐦𝐮𝐥 𝐭𝐮𝐫𝐧𝐞𝐮 𝐚𝐥 𝐓𝐞𝐚𝐭𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 “𝐓𝐚̆𝐧𝐚𝐬𝐞” 𝐥𝐚 𝐏𝐚𝐫𝐢𝐬, 𝐩𝐞 𝐬𝐜𝐞𝐧𝐚 𝐓𝐞𝐚𝐭𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐎𝐥𝐲𝐦𝐩𝐢𝐚, 𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭𝐚𝐜𝐨𝐥𝐮𝐥 „𝐆𝐫𝐚𝐧𝐝 𝐦𝐮𝐬𝐢𝐜 𝐡𝐚𝐥𝐥 𝐝𝐞 𝐁𝐮𝐜𝐡𝐚𝐫𝐞𝐬𝐭”, 𝐢̂𝐧 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐣𝐮𝐜𝐚 𝐬̧𝐢 𝐌𝐈𝐑𝐂𝐄𝐀 𝐂𝐑𝐈𝐒̦𝐀𝐍, 𝐚𝐫𝐞 𝐮𝐧 𝐬𝐮𝐜𝐜𝐞𝐬 𝐟𝐮𝐥𝐦𝐢𝐧𝐚𝐧𝐭, 𝐟𝐢𝐢𝐧𝐝 𝐫𝐚̆𝐬𝐩𝐥𝐚̆𝐭𝐢𝐭 𝐜𝐮 𝐚𝐩𝐫𝐞𝐜𝐢𝐞𝐫𝐢 𝐮𝐧𝐚𝐧𝐢𝐦𝐞. 𝐈̂𝐧 𝐭𝐨𝐚𝐦𝐧𝐚 𝐚𝐜𝐞𝐥𝐮𝐢𝐚𝐬̧𝐢 𝐚𝐧, 𝐣𝐨𝐚𝐜𝐚̆ 𝐚𝐥𝐚̆𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐥𝐞𝐠𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐥𝐚 “𝐓𝐚̆𝐧𝐚𝐬𝐞” 𝐥𝐚 𝐁𝐞𝐫𝐥𝐢𝐧, 𝐥𝐚 𝐅𝐫𝐢𝐞𝐝𝐫𝐢𝐜𝐡𝐬𝐭𝐚𝐝𝐭 𝐏𝐚𝐥𝐚𝐬𝐭, 𝐬̧𝐢 𝐥𝐚 𝐓𝐫𝐢𝐞𝐬𝐭𝐞, 𝐢̂𝐧 𝐈𝐭𝐚𝐥𝐢𝐚.

În 1968, cu ocazia unui nou turneu al Teatrului "Tănase” la Paris, MIRCEA CRIȘAN rămâne în Occident, stabilindu-se ulterior în Germania, unde își ia numele de Mircea Krishan și își continuă cariera artistică. Apare aici în nenumărate one-man-showuri, spectacole de televiziune, film şi teatru. 

Este înmormântat în cimitirul evreiesc din Düsseldorf.

#MirceaCrisan #actor #roman #comedie #Maramures #Transilvania #Crisana #Romania #Düsseldorf #Germania #aniversare #aniversari #omagiu #ABCulMemoriei #inmemoria #inmemoriam #remember Teatrul de Revista Constantin Tanase #TeatruldeRevista #ConstantinTanase #TeatrulTanase # Bucuresti #2k24

***

 Principalele evenimente ale zilei de 9 august pe mapamond de-a lungul timpului:

1173 –  A început construcția unei clopotnițe care avea să devină Turnul înclinat din Pisa.

1483: Deschiderea Capelei Sixtine din Roma, cu celebrarea unei Liturghii.

1792: Francisc al II-lea este încoronat rege al Boemiei.

1803: Inventatorul american, Robert Fulton, a testat o barcă cu aburi experimental, pe fluviul Sena, la Paris. Barca, cu o lungime de 20,1 m, lățime de 2,4 m și o viteză între 4,8 și 6,4 km/h, s-a scufundat. Napoleon Bonaparte nu crede că motorul cu aburi are un viitor.

1810: Napoleon anexează Westfalia ca parte a Primului Imperiu Francez.

1830: Louis Philippe devine regele francezilor în urma abdicării regelui Carol al X-lea.

1842: Se semnează Tratatul Webster–Ashburton, care stabilește granița dintre Statele Unite și Canada la est de Munții Stâncoși.

1896: Pionierul aviației Otto Lilienthal se prăbușește în timpul unui zbor la Stölln am Gollenberg din Havelland și moare a doua zi din cauza rănilor sale.

1902: Edward al VII-lea și Alexandra a Danemarcei au fost încoronați la Westminster Abbey ca rege și regină a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

1910: Nava polară Fram părăsește capitala norvegiană Kristiania în direcția Golfului Balenelor, Roald Amundsen își începe expediția la Polul Sud, care este încă ținută secretă pentru public.

1941: Întâlnirea Roosevelt - Churchill din Insulele Newfoundland. A fost adoptată Carta Atlanticului.

1942: Liderul indian Mahatma Gandhi este arestat în Bombay de forțele britanice.

1943: Dizidentul Franz Jägerstätter este executat la Brandenburg prin decapitare.

1945: Orașul japonez Nagasaki este devastat atunci când o bombă atomică, numită de americani Fat Man, este aruncată din B-29 Bockscar. 39.000 de persoane au fost ucise.

1974: În urma scandalului Watergate, președintele Richard Nixon părăsește Casa Albă.

1965: Parlamentul Malaeziei votează secesiunea Singaporelui de această țară. Astfel, Singapore devine unicul stat din lume care și-a dobândit independența fără voia sa.

1969: Soția regizorului polonez Roman Polanski, actrița americană Sharon Tate, însărcinată în opt luni și jumătate este ucisă în casa ei de membrii familiei Manson, un cult. Împreună cu ea sunt uciși alți patru prieteni aflați în vizită.[2][3]

1970: Zborul LANSA 502 se prăbușește după decolare de pe Aeroportul Internațional Alejandro Velasco Astete din Cusco, Peru, ucigând 99 din cele 100 de persoane aflate la bord, precum și două persoane de la sol.[4]

1974: Richard Nixon demisionează din funcția de președinte al Statelor Unite în urma scandalului Watergate. Vicepreședintele Gerald Ford devine președinte.

1990: Anexarea Kuweitului de către Irak este declarată nulă și neavenită de către Consiliul de Securitate al ONU. Acesta solicită retragerea imediată a armatei irakiene din țară.

1991: Procurorul italian Antonino Scopelliti este ucis de 'Ndrangheta în numele mafiei siciliene, în timp ce pregătește pledoaria finală în procesul contra mafiei.

1993: Albert al II-lea jură credință pe Constituția belgiană devenind regele Belgiei.

1999: Președintele rus Boris Elțîn îl numește pe Vladimir Putin în funcția de prim-ministru al Rusiei.

2020: Aleksandr Lukașenko câștigă al șaselea mandat de președinte al Belarusului cu un scor de 79,7%. Valul de nemulțumiri privind falsificarea alegerilor este reprimat brutal.

#evenimente #events #OnThisDay #9August  #August9 #August #remember #2k24

***

 🇬🇧 #Today marks the 110th birth anniversary of great Romanian composer Alexandru Mandy (1914 - 2005).

__________________________________________

🇷🇴 Astăzi, 9 august, se împlinesc 110 ani de la nașterea marelui compozitor român-evreu Alexandru Mandy (numele la naștere Armand Abram Penchas, 1914 - 2005).

Și-a început activitatea componistică cu revista în două acte Pour vous Madame, pe un libret de Alexandru Assan (Sandu Sanft). Premiera a avut loc la Craiova, în octombrie 1940.

Având origine evreiască, în timpul celui de-al doilea război mondial a fost concentrat la muncă şi deportat în Transnistria. La revenirea în țară, în anii ‘50, va lucra ca director de studii la Institutul de Teatru.

Debutează în muzica ușoară în 1956 cu Noapte albă, pe versuri de Eugen Mirea și interpretată de Gigi Marga.

După o lungă perioadă de interdicţie de a mai compune, având în vedere şi originea sa evreiască, participă la Festivalul Mamaia din 1964, cu piesa “Da”, în interpretarea Margaretei Pâslaru. 

Adevărata lansare în creație are loc zece ani mai târziu, cu Cântecul vântului. Piesele „Cântecul vântului” şi „Glasul tău”, un omagiu adus Mariei Tănase, sunt interpretate de Sergiu Cioiu. De altfel, Sergiu Cioiu, artist care a făcut parte din distribuția mai multor spectacole ale Teatrului "Tănase", şi Mihaela Mihai au fost interpreţii preferaţi ai compozitorului, primul interpretând nu mai puţin de 25 de melodii compuse de Al.Mandy.

A scris versuri pe muzica altora, dar în majoritatea cântecelor sale a fost creatorul total. Melodii precum: “N-ați văzut o fată?”, “Greu se mai fac oamenii oameni”, “O simplă întâmplare”, “Merci, Becaud”, “N-am știut”, “Poarta sărutului”, “Când vei veni iar lângă mine”, “Sub un petic de cer” sau “Cine doarme” au fost cântate de Margareta Pâslaru, Mihaela Runceanu, Doina Badea, Cornel Constantiniu, Aurelian Andreescu.

Nenumărate distincții au onorat creația lui Alexandru Mandy:

Festivalul de la Mamaia:

- Premiul Litoralului pentru "Cântecul vântului" și mențiune pentru "Glasul tău" (1966), un omagiu adus Mariei Tănase

- Mențiune pentru "Primul loc de pe pământ"

- Premiul de excelență (2000)

- Premiul de excelență acordat de Ministerul Culturii și Cultelor

- Premiul Uniunii Compozitorilor pentru "Coloana fără sfârșit" și "Sub un petec de cer" în interpretarea Mihaelei Mihai

- Premiul pentru întreaga sa activitate acordat de revista "Actualitatea muzicală"

- Diploma de excelență "Iosif Sava" acordat de Federația Comunităților Evreiești din România

- Laureat al primei "Gale a muzicii ușoare românești". Cu această ocazie, Mihaela Mihai a interpretat, în premieră românească, cântecul "Ierusalim". "Ierusalim" a fost creat ca un omagiu adus celor 11 sportivi israelieni omorâți la Olimpiada de la München. El a fost lansat și premiat la Ierusalim. 

#AlexandruMandy #compozitor #roman #evreu #Craiova #Dolj #Oltenia #București #Bucuresti #Bucharest #Ilfov #Muntenia #România #Romania #aniversare #aniversari #omagiu #ABCulMemoriei #inmemoria #inmemoriam #azi #astazi #OnThisDay #BirthAnniver sary #remember #Mamaia #2k24

***

 • 9 august: In memoriam violonista Lola Bobescu (1921 - 2003), copilul-minune al muzicii românești 🙏

Pe numele ei complet Lola Violeta Ana-Maria Bobescu a fost violonistă și profesoară de vioară belgiană, originară din România.

Studiile muzicale le-a început de la vârsta de 5 ani cu tatăl său, compozitorul și dirijorul Aurel Bobescu, continuându-le la École Normale de Musique din Paris (1928–1935), cu Marcel Chailley și la Conservatoire National de Musique din Paris (1931–1935), cu Jules Bucherit, obținând la absolvire Prix d’Excellence. A luat lecții particulare de vioară și cu George Enescu și cu Jacques Thibaud.

După ce a debutat la vîrsta de 6 ani în Craiova, într-un recital de vioară acompaniată la pian de Aurel Bobescu, stârnind senzație, Lola Bobescu a cucerit faima internațională la 17 ani, apărând la Paris (1936) cu orchestra Colonne sub bagheta lui Paul Paray, unde a interpretat Concerto roumain de Stan Golestan.

Cu câţiva ani înainte de izbucnirea celui de-al doilea război mondial s-a stabilit în Belgia, unde a fondat şi condus formaţiile Les Solistes de Bruxelles, actuala L’Orchestre de Wallonie din Liège şi Cvartetul de coarde L’Arte del Suono din Bruxelles.

Solistă-concertistă timp de peste 60 de ani, s-a situat printre violoniștii români cu cea mai solidă carieră artistică. A colaborat cu mari ansambluri: filarmonicile din Berlin, Londra şi Bucureşti, orchestrele franceze Colonne, Pasdeloup şi Lamoureux, orchestra Concertgebouw din Amsterdam, La Suisse Romande din Geneva, orchestra Accademia Santa Cecilia din Roma, orchestrele Radio Bucureşti şi cele din Craiova, Braşov, Iaşi şi Timişoara.

În paralel cu activitatea solistică, Lola Bobescu a desfășurat o fructuoasă activitate pedagogică, fiind profesoară de Vioară la Conservatorul din Liège și la Conservatorul regal din Bruxelles.

A revenit în România cu regularitate, apărând în concerte cu orchestrele Filarmonicii și Radio din București, Craiova, Brașov, Iași, Timișoara etc. A înregistrat discuri la casele Electrecord, Decca, Columbia, Nippon Program, Arcophon etc.

Yehudi Menuhin o considera „cea mai mare si mai frumoasa violonista a lumii”.

#LolaBobescu #LolaBobesco #violonista #profesoara #vioara #romana #belgiana #Craiova #Dolj #Oltenia #Romania #SartLezSpa #Belgia #Belgium #aniversare #aniversari #omagiu #ABCulMemoriei #inmemoria #inmemoria m #remember #2k24