$$$

 Există un vechi proverb plin de înțelepciune: „Fiecare dorește să aibă un prieten, dar nu fiecare își dorește să fie unul.” Tot mai des, în zilele noastre, dorim să „avem”. Spunem „vreau un copil” în loc de „vreau să fiu mamă”, „vreau să am un soț” în loc de „vreau să fiu soție” și așa mai departe. În aceste nuanțe de limbaj se ascunde, de fapt, atitudinea omului față de viață, deviza lui lăuntrică: ori „eu sunt pentru cineva”, ori „cineva este pentru mine”.

În setea noastră de a avea, zdrobim destine, frângem inimi — și ajungem să suferim din pricina singurătății. „Omului posesiv” nu-i va fi niciodată de ajuns ceea ce are. Nu-i ajung banii, nu-i ajunge puterea, nu-i ajunge o singură soție, nu-i ajung prietenii, nu-i ajunge bucuria, nu-i ajunge nici propria ființă. Consumatorul, lipsit de o esență proprie, nu este altceva decât suma lucrurilor pe care le posedă.

©️ Erich Fromm