$$$

 📖"Florile înghețate din martie", Ismail Kadare - 216 pagini📖

🖋Romanul lui Kadare nu este doar o simplă poveste cu personaje și întâmplări, este o meditație despre memorie, istorie și puterea nevăzută a unor lucruri aparent fragile. Titlul însuși este unul sugestiv. Florile înghețate din martie reprezintă tensiunea apărută între renașterea naturii și forța rece, paralizantă, a iernii târzii. E o imagine care rămâne în mintea cititorului, ca o metaforă pentru oameni și destinele lor, înghețate în mijlocul speranței.

🖋Acțiunea romanului are loc în perioada de după eliberarea Albaniei de sub dominație comunistă. Personajul principal este Marku, un pictor tânăr caracterizat, asa cum ne-a obișnuit scriitorul albanez, ca un om dominat de două lumi: cea interioară, fragilă, marcată de amintiri, de vinovății și de întrebări și lumea exterioară, dominată de control, suspiciune și puterea rece a sistemului. Marku dorește să iubească (are o relație cu o tânără care îi servește drept model), să spere, să trăiască precum un om obișnuit, dar este forțat să se conformeze unei realități înghețate, în care fiecare gest poate fi interpretat ca o vină. De fapt, vinovăția este cea care îl însoțește la orice pas.

🖋Ca și alte personaje ale lui Kadare si chiar ca scriitorul însuși, Marku devine un fel de purtător al memoriei colective: prin el, Kadare vorbește despre generații care au trăit sub teroare, despre modul în care frica și cenzura pătrund în viața de zi cu zi și despre fragilitatea speranței care se poate spulbera în orice moment.

🖋Kadare îmbină simbolismul cu modernismul. Mi-a plăcut în mod deosebit mitul șarpelui și al fetei forțate să îl ia de soț. Am citit pentru întâia oară despre kanun, Cartea sângelui, un canon de onoare. Când cineva este ucis, copiii, părinții sau nepoții săi își fac dreptate cu mâna lor. 

🖋Miturile, fabulele se împletesc cu momente moderne de teroare, cum sunt jaful de la o bancă din apropierea centrului de artă, uciderea directorului de la același centru de artă și șeful lui Marku.

🖋Finalul este scris intr-o atmosferă tristă și ambigua. Romanul cere concentrare, introspecție și documentare pentru a-l înțelege.

♠️♠️♠️♠️♠️♠️♠️♠️♠️♠️♠️♠️♠️♠️♠️♠️♠️♠️♠️

"Furtul nemuririi trebuia şters din memoria oamenilor şi din cea a zeilor."

"Crima este una dintre podoabele coroanei liderilor comunişti, spunea şi Gentian. Fără ea, diadema lor îşi pierde strălucirea."

"Era, fără îndoială, un fragment dintr-un basm, unul dintre acelea de care nu-ţi aminteşti unde sau de la cine le-ai auzit: el, noul stăpân, trăia într-un palat mare, în Capitală, dar sufletul lui, puterea lui secretă era zăvorâtă într-un sipet ascuns undeva, printre munţii cu vârful în nori."

"Veni, însă, şi şarpele, cerând să-i fie ascultată povestea. El îi prezentă întâmplarea aşa cum o ştia, repetând, cu alte cuvinte, versiunea oficială. Înainte de a-l întreba despre varianta cealaltă, cea secretă, Marku ar fi vrut să afle mai multe despre clipa metamorfozei, fracţiunea aceea de timp care nu-i aparţinea, se pare, lumii acesteia, despre momentul acela, mai exact, în care omul se preschimba în jivină şi jivina în om. Numai despre asta să nu mă întrebi, îi spuse şarpele. Despre asta nu pot vorbi… Chiar dacă aş vrea. Ai spus-o şi tu: clipa metamorfozei nu aparţine lumii noastre, deci orice încercare de a o înţelege este nu numai sortită eşecului, dar şi un păcat."

4/5⭐️