Bunica îmi spunea:
– Cătălina, prinții sunt puțini și prea îndrăgostiți de sine și de dragonii lor. Le ajung doar pentru fetele naive, care nu se pot scoate singure dintr-o capcană și visează numai la Mercedesuri albe. La ce bun să cauți așa ceva? Alege un băiat evreu de treabă și el îți va cumpăra orice mașină, de orice marcă și culoare. Iar salariul îl va aduce acasă, nu la femei ușoare și nebune.
Bunica îmi spunea:
– Ferește-te de bărbații prea aprinși. Nu aduc altceva decât plăcere trupească, dureri de cap și suferințe. Sunt un foc inutil și nimicitor. Nu încălzesc, nu poți găti pe el, nu topește ghețurile. El doar mistuie totul: credința în oameni, speranța și iubirea. Când Prometeu a dăruit oamenilor focul, el a avut în vedere altceva. Dar, cu siguranță, era evreu și a fost înțeles greșit (pe noi, evreii, mereu ne înțeleg anapoda).
Bunica îmi spunea:
– Dacă vrei să trimiți pe cineva departe, nu o face în grabă și la întâmplare. Arată-i un scop, desenează-i o hartă, dă-i un ghem vrăjit sau un șut bine plasat. Asigură-te că a ajuns la destinație.
Bunica îmi spunea:
– Nu lua hotărâri pripite, nu trage concluzii grăbite. Așază-te. Stai. Ascultă muzică bună, mănâncă ceva gustos, zâmbește și vei vedea: până atunci nu va mai fi nevoie să decizi nimic.
Bunica îmi spunea:
– Dacă toți din jur numesc pe cineva netrebnic, nu crede pe cuvânt. Poate că îi invidiază. Bea un pahar de vin cu el, continuă cu băuturi mai tari, iar când veți fi amândoi înflăcărați, abia atunci vei cunoaște adevărul: să mai bei cu el o dată sau niciodată.
Bunica îmi spunea:
– Nu te prinde în certuri zadarnice despre religie, politică sau minorități sexuale. Niciodată nu vei convinge pe cei ce se învârtoșează în astfel de discuții. Astfel, dintru început, te așezi pe poziția nu doar a unei învinse, ci și a unei nebune.
Bunica îmi spunea:
– Nu te sili să fii bună. Binele e un concept relativ, fiecare îl înțelege în felul său. Fii dreaptă și nepărtinitoare.
Bunica îmi spunea:
– Oferă fiecărui om doar trei șanse. Pentru că, de fapt, nu lui i le dai, ci ție însăți. Îți dai șansa să nu pierzi ceva prețios, să nu-ți strici karma, să înveți ceva nou. Dar dacă cele trei șanse s-au irosit, desenează-i o hartă spre un drum lung și fără întoarcere și nu mai privi niciodată înapoi.
Bunica îmi spunea:
– Fii mândră, dar nu trufașă. Mândria sădește în tine demnitatea. E demn să-ți recunoști greșeala, e demn să primești scuze sincere, e demn să respecți un cuvânt dat. Nedemn este să fii arogantă și să te crezi mai presus de toți.
Bunica îmi spunea:
– Nu te teme să-ți faci dușmani. Ei sunt de folos, te împing înainte. Teme-te de prietenii falși, aceia te amețesc și te trag la fund. (Desenează-le o hartă).
Bunica mereu îmi spune:
– Așază-te pe mal și așteaptă. Timpul este resursa care le rezolvă pe toate, întotdeauna.
© Cătălina Brusnica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu