$$$

 Acum 85 de ani

Drama României!

Alesandru DUTU 

29 spre 30 august 1940. 

Consiliul de Coroană discută ,,comunicările cu caracter ultimativ făcute de guvernele german şi italian” şi decide acceptarea ,,arbitrajului”/dictatului acestora cu 21 de voturi pentru, 10 împotrivă şi o abţinere.

• Constantin Argetoianu: ,,Ce putem face? Să discutăm cu învingătorii?… Nu discutăm şi nu ne putem opune, ne supunem, suntem cu genunchii pe grumaz”.

• Ion Mihalache: ,,Pământul ţării nu se poate discuta, nici ceda”. 

• Mihai Popovici: ,,Nu se poate ca un popor de 16 milioane să permită să se împartă ţara lui şi să nu se ajungă la nimic, fără să se verse o picătură de sânge. Este cu putinţă aşa ceva?”.

• Mitropolitul Nicolae Bălan: ,,Un popor care nu este în stare să se apere şi să aducă jertfe pentru aspiraţiunile sale este menit pieirii”.

♦ Convocat în noaptea de 29 spre 30 august 1940, Consiliul de Coroană discută ,,comunicările cu caracter ultimativ făcute de guvernele german şi italian” şi decide acceptarea ,,arbitrajului”/dictatului acestora cu 21 de voturi pentru, 10 împotrivă şi o abţinere.

• Înainte de vot Gheorghe Tătărescu a citit o telegramă primită de la Viena prin care se arăta că Wilhelm Fabricius declarase că Germania ,,nu-şi ia nicio răspundere dacă în termen de cinci minute nu dăm răspunsul”.

• PENTRU cedare s-au pronunţat: Constantin Argetoianu, Alexandru Vaida-Voevod, Gheorghe Mironescu, Dumitru Caracostea, Nichifor Crainic, contraamiralul Nicolae Păiş, Ion Moţa, Horia Zelea Codreanu, Andrei Rădulescu, Ion V. Gruia, Radu Budişteanu, Ion Macovei, Î.P.S. Patriahul României Nicodim Munteanu, generalul David Popescu, dr. Victor Gomoiu, Gheorghe Tătărescu, generalul Gheorghe Mihail, Vasile Noveanu, generalul Ernest Baliff, Mihai Priboianu, Ion Gigurtu.

• ÎMPOTRIVA cedării: C.I.C. Brătianu, Ion Mihalache, Mihai Popovici, Victor Iamandi, Victor Antonescu, A.C. Cuza, Arthur Văitoianu, dr. Constantin Angelescu, Silviu Dragomir, mitropolitul Nicolae Bălan.

• Teofil G. Sidorovici s-a ABŢINUT.

♦ Hotărârea a fost comunicată la Viena la orele 3.50, fiind înmânată lui Wilhelm Fabricius, care aștepta cu nerăbdare. 

♦ Fiecare şi-a argumentat votul după ştiinţa şi conştiinţa lui.

 • C.I.C. Brătianu s-a declarat împotriva cedării: ,,Nu poate să ne sacrifice cineva pentru că aici nu este o chestiune de vreun drept al lor, de un drept milenar care n-a existat niciodată, pentru ca să revendice teritorii şi populaţie românească. Dar românii au luptat acolo sute de ani ca să scape de robie. Şi acum să cadă iar în ea? Putem să facem acest lucru?… Relaţiuni bune în viitor se vor crea între ţările care au rupt din trupul nostru şi noi? Imposibil, din contră, va fi o vrăjmăşie şi mai mare”.

• Ion Mihalache, fruntaş naţional-ţărănist, a apreciat că ,,pământul ţării nu se poate discuta, nici ceda”. 

• Mihail Popovici s-a pronunţat pentru rezistenţă: ,,O naţiune de 16 milioane nu poate pieri, nu poate fi nimicită… Nu se poate ca un popor de 16 milioane să permită să se împartă ţara lui şi să nu se ajungă la nimic, fără să se verse o picătură de sânge. Este cu putinţă aşa ceva? Cum vor putea generaţiile viitoare să trăiască cu o astfel de istorie?… O naţiune de 16 milioane de oameni nu va pieri, oricare ar fi încercările pe care va trebui să le suporte în vremurile acestea”.

• Mitropolitul Nicolae Bălan: ,,Un popor care nu este în stare să se apere şi să aducă jertfe pentru aspiraţiunile sale este menit pieirii”.

• Constantin Argetoianu: ,,Ne aflăm faţă de un ultimatum care ne este adresat nu de Ungaria, ci de Germania, învingătoarea Europei. Ce putem face? Să discutăm cu învingătorii?… Nu discutăm şi nu ne putem opune, ne supunem, suntem cu genunchii pe grumaz; să ne spunem un singur lucru: atâta timp cât va rămâne o Ţară Românescă, atâta timp cât va rămâne intactă o parte a poporului român, fie şi despărţit de o graniţă, atâta timp cât va rămâne o armată, un steag şi un rege eu nu-mi pierd nădejdea… A refuza ultimatumul care ni se dă ar fi să mergem la distrugere sigură…. În asemenea condiţiuni, eu cred că, smeriţi, cu durerea în inimă, nu putem decât să ne supunem ultimatumului pe care l-am primit şi să lăsăm restul în voia lui Dumnezeu”.

• Alexandru Vaida-Voevod a pledat pentru primirea arbitrajului ,,fără amânare şi cât se poate mai curând din punct de vedere tehnic ca nu cumva să venim în întârziere şi după aceea să ispăşim”.

• Contraamiralul Nicolae Păiş, ministrul Aerului şi Marinei: ,,Pentru existenţa unei naţiuni trebuiesc patru elemente: un teritoriu, o armată, un guvern şi un rege. Prin acceptarea arbitrajului avem posibilitatea să menţinem naţiunea română mai departe… Sunt pentru primirea arbitrajului”.

• Generalul Gheorghe Mihail, vicepremier şi şef al Marelui Stat Major: ,,Spiritul oştirii este pentru a se bate. Acest spirit însă trebuie stăpânit, faţă de situaţia materială a oştirii şi faţă de numărul celor cu care vom avea de luptat, ungurii şi ruşii. Pe unguri îi putem bate; pe ruşi îi putem stăpâni câtva timp, pe urmă suntem daţi înapoi. În concluzie sunt pentru a primi acest arbitraj şi a se stăpâni spiritul aşa de agresiv al oştirii noastre, în interesul păstrării statului român”.

• Generalul Ernest Baliff, consilier regal: Cu profundă durere în suflet sunt pentru arbitraj, dacă ni se respectă graniţele care vor rămâne”.

• Au lipsit: Iuliu Maniu, Nicolae Iorga, Gheorghe Brătianu şi Horia Sima.

♦ În timpul dezbaterilor, Ernest Urdăreanu a intrat în sală și a citit o telegramă în care se făcea cunoscut că, la Viena, Wilhelm Fabricius a atras atenția că Germania ,,nu-și ia nicio răspundere dacă în termen de cinci minute nu dăm răspunsul”.

P.S. Postarea se referă numai la contextul epocii!