ADRIAN PĂUNESCU
ÎNVIEREA
Otrava plânge-n muguri și mierea fierbe-n frunze ,
Se simte ÎNVIEREA în om până la os ,
După atâtea temniți și- atâtea căi ascunse ,
Se redeșteaptă firea , odată cu Hristos .
Neprețuită -i clipa de libertate sfântă ,
În care e posibil să ne mai naștem iar ,
Metalicele fire de telegrafe cântă ,
Sub presiunea ierbii , mormintele tresar .
Ne priveghezi în toate ,ne porți amărăciunea ,
Din Tine reîncepe miracolul lumesc ,
E clipa când se spune și tot ce nu se spune ,
Contrariile firii , deodată , se iubesc .
În fiecare lucru se-ntâmplă-o răstignire ,
Din fiecare lucru renaște Dumnezeu ,
Iar cel ce înviază , condamnă la iubire ,
El știe că iubirea e lucrul cel mai greu .
Iubirea e știință , nu e complicitate ,
Iubirea-i umilință , nu e orgoliu laș ,
Iubirea-i slăbiciunea ce orice forță bate ,
Iubirea e credința în semeni și-n urmași .
Azi-noapte , în tăcerea de-ntunecime oarbă ,
Am auzit deodată-ntâmplându-se ceva ,
Iisus ieșea din groapă ,iar firele de iarbă ,
Cu tălpi reînviinde ,abia le atingea .
Se redeșteaptă firea ,aproape omenește ,
Milogii se ridică , răzbunător ,de jos ,
De focul răstignirii chiar crucea înflorește ,
Nu-i totul imposibil , a înviat Hristos .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu