$$$

 -- O LACRIMĂ PIERDUTĂ --

CONSTANȚA CHIVULESCU

Te-am revăzut oraş al tinereții.

Cu dor în suflet, trăind în trecut.

Cu paşi mărunți am mers prin amintire

Şi-am depănat în minte, tot, de la-nceput!

La vârstă fragedă- am păşit spre tine,

Fără să ştiu, ce îmi rezervă soarta!

Plecasem doar pentru un timp anume

În urma mea oraşul, şi-a-nchis poarta,

Şi nu m-a mai lăsat să plec o vreme.

M-a adoptat, croindu-mi haine noi.

Mi-a scos în cale sufletul pereche

Şi ne-a unit pe viață pe-amândoi!

S-au depănat pe rând zile frumoase.

Un an, doi ani, trei ani, au fost de-ajuns,

Să îndrăgesc acest oraş din suflet,

În care drumul vieții l-am parcurs.

Dar timpul trece iute, anii au trecut

Şi poate-au mai rămas zile puține...

Ce mult aş vrea să mai ajung odată,

Să mă mai plimb oraşule prin tine!

Dar pân-atunci, privesc fotografia

Şi-o lacrimă din ochi, pe-obraz îmi curge.

Aducerile-aminte îmi sunt treze.

Oftez şi-mi spun...oare voi mai ajunge,

Să te mai văd oraşul meu de suflet?

Că inima mă-ndeamnă şi îmi cere,

Să plec, s-ajung, să simt în talpă strada,

Să-ți spun (oftând, ) Adio...sau, " La revedere"!