Dragoste și pasiune
de Cornelia Climov
În taina nopții, focul ne aprinde,
Priviri flămânde sorb din dor nestins,
Pe trupul tău, iubirea se extinde,
Cu un parfum de jar de nepătruns.
Îmi ești furtună, liniște și vină,
Un vis sălbatic, ars în tâmpla mea,
Când mă atingi, secundele se-nclină,
Și lumea toată-n brațe aș lua.
Mi se îmbracă gândul în scânteie,
Ard sărutări pe buze tremurând,
Patosul curge-n noi, iar, tu, femeie
Ți-ai pierdut somnul, dorul ascultând.
Sub palme calde, pielea se destramă,
Fiori aprinși ne poartă-n alt tărâm,
Îmi ești șî nebunie și-a mea teamă,
Un foc ce arde -n trupu-mi suspinând.
Noaptea se rupe-n șoapte vinovate,
Și luna plânge-n umbra unui dor,
Ne pierdem iar în clipe neuitate,
În jocul blând, adânc și visător.
Iubirea noastră arde fără milă,
Pasiunea-i lege, trupul e altar,
În ochii tăi se naște o idilă,
O flacăra ce n-are vreun hotar.
18.02.25
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu