$$$

 Păpușa din sertar

Mai am din copilărie, o păpușă adorată

Are rochie din hârtie, din aceea creponată

Știu ca i-a croit-o mama și-a tivit-o pe la poale

Și a rămas demult sărmana, rătăcită prin sertare.

Azi mi-e dor ca niciodată de păpușa din sertar 

Mă reîntorc în timp deodată și mă-nchipui copil iar

Dojeninind-o cu sfială că rochița-i prăfuită,

Curățând-o cu migală, ca pe-o icoană sfințită.

Doar în ochii ei albaștri simt privirea mamei, blândă,

Rătăcită printre aștri, ca o adiere Sfântă.

Ceru-ndată se-nnorează, privind rochia păpușii,   

Ochii mei triști lăcrimează, stând lipiți de tocul ușii.

 Ploaia repede de vară ce-mi inundă ochii grei,  

Cu mireasma ei ușoară de amintiri și flori de tei,

Pentru o clipă mă preface în copila credincioasă,

Lângă păpușa ce zace, prafuită și gingașă.

Timpule ce n-ai astâmpăr și gonești spre veșnicie, 

Lasă-mi anii să îi cumpăr din a mea copilărie!

Să rămân pe veci uitată în odaia mea gătită,

Cu păpușa adorată, cu rochița ei, sfințită!

~Aurica Crudu Lalu ~