Moartea ca un panaceu
Rătăcesc în cer cu stele și mă afund în colb de veac
Clipele se scurg rebele ,moartea îmi devine leac!
Timpul nu mă prețuiește sunt ceva nedefinit
Nu știu cine mă iubește și nu știu dacă am iubit !
Printre astrele aprinse ce se scaldă în lavă încinsă
Printre spații necuprinse îmi ascund iubirea stinsă,
Cine sunt întreb cuvântul,de ce oare mă iubești?
Mă cuprind fiori și vântul, mă întreabă cine ești!!!
A fost doar o întâmplare,poate doar o amăgire
N-ai avut nicicând culoare ,n-am avut nicicând sclipire!
M-ai îndoliat străină ,sunt străin de trupul meu
Și aștept fără de vină,moartea ca un panaceu!
Dogaru Adi
Februarie 2023
(Vol V Tr andafiri albaștri )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu