***

 Imaginează-ți două plante, două flori aflate în creștere:

 

Una dintre ele este abuzată sistematic, i se rup frunzele, i se vorbește urât, e lăsată când în frig, când în căldură. 

Firește că nu se va putea dezvolta sănătos, cu toate aceste adversități care o lovesc în perioada ei de creștere, nu va avea capacitatea să ajungă floarea care ar fi putut dacă toate astea nu i s-ar fi întâmplat. Și am înțelege de ce, nu ne-am supăra dacă am vedea că e mai chircita, cu frunze mai rare și mai bolnave, cu crenguțe scofâlcite și flori mici.

Cea dea doua floare însă nu trece prin nimic din toate astea. E luată și pusă într-o cameră întunecoasă și e lăsată, uitată acolo.

Nu i se face nimic rău, însă nu i se satisfac nevoile de bază pentru dezvoltare: apă și lumină pentru a face fotosinteză și a crește. 

Din când în când primește câte o cănuță amărâtă de apă și câteva raze de lumină, suficient cât să o țină în viață, ca să supraviețuiască, însă insuficient pentru a se dezvolta la capacitatea ei maximă. 

Șansele sunt mari ca a doua floare să aibă o soartă la fel de rea sau poate chiar mai rea decât prima: să rămână nedezvoltată, să nu aibă flori cărnoase și parfumate, în ciuda faptului că nu a fost abuzată că prima. Doar neglijată. 

Așa cum planta are apă și lumină ca nevoi nenegociabile de bază, pentru a supraviețui și a se dezvolta sănătos, și copiii au nevoie nenegociabil să fie atașați sigur de un adult, să fie ajutați să se autoregleze prin corelare cu un sistem nervos el însuși matur și reglat, să fie acceptați, iubiți necondiționat și oglindiți de către îngrijitori exact așa cum sunt, protejați și respectați ca niște ființe autonome.

Petronela Rotar - Totul e în regulă în mi ne și în lume