***

 IARNA DIN CARE NU VOM MAI IEȘI 

ADRIAN PĂUNESCU .

   Aproape ne consideram eterni

și ne obișnuisem să fim vii,

ieșisem plictisiți din multe ierni

din iarna asta nu vom mai ieși.

  S-a petrecut un fapt deosebit,

ceva între eroare și păcat,

căderea de pe muchia de cuțit,

intrarea în haloul vinovat.

  Și, brusc, simțim că suntem muritori,

în viforul ce-n oase ne-a pătruns,

și triști ne prăbușim, de sărbători,

răpuși de întrebări fără răspuns.

  Noi străbăteam ninsorile în trap

și traversam ghețarii în galop,

acum ne este frigul handicap,

ca simpli circumstanțiali de scop.

  Nu ne putem dezamăgi în sus,

nu ne putem înmormânta în jos,

soluții pentru bucurie nu-s,

în gândul obsesiv și dureros.

  Nici nu credeam că nu suntem eterni,

am luat în glumă fiecare zi,

am traversat în fugă multe ierni,

din iarna asta nu vom mai ieși.

  Îngheață pasu-n talpă și-n genunchi,

privirile se sting încet în ger,

un trăsnet se apropie de trunchi

și vom cădea cu fața către cer.

  Și, dacă moartea noastră e în toi,

să nu ne aruncați în vreun mormânt,

păstrați-ne pe-aicea, printre voi,

ca oameni de zăpadă pe pământ.