***

 Decor pictat cu măști 

Muțenia și-o joacă-n pantomimă 

și scena teatrului a explodat 

cu viruși mulți parcă extrași din ciumă 

un regizor mulțimea-a agresat 

Într-un decor pictat cu măști pe frunți 

un soare-aruncă suliți în surdină, 

dar nu trezește măștile de muți 

ce-mproașcă ură căptușită-n vină 

Speranța n-a murit și nici nu moare 

chiar când te lupți cu morile de vânt 

muțenia unor statui ne doare 

că albu-i negru și sub jurământ 

Cortina scenei fluturată-n vânt 

de-un aisberg desprins din cerc polar 

căzută-n întunericul din gând 

închide adevărul în cupa de amar, 

dar stropii lui când și din chin se-adună 

vor rupe lanțul și vor separa 

lumina de-ntuneric, și de vină 

toate minciunile vor sângera, 

c-au aruncat în adevăr cu pietre         

în iarna asta fără de ninsori, 

dar el a-nmugurit și sus pe creste   

și verdele le-mpinge-n închisori. 

autor, Voica Rusu, 

poem vol. 11

28. 01. 2025