***

 Jaful mileniilor

Poate nu vă vine să credeți, însă furtul celebrului tezaur dacic are niște implicații mult mai profunde decât pare la o primă vedere. În primul rând, e un aranjament. Clar! Un tezaur de o asemenea valoare nu se mișcă și nu este expus nicăieri fără o securitate absolută. Ca să trimiți o asemenea comoară într-un orășel olandez precum Drents... este nebunie curată! Nicăieri în lumea muzeelor nu se face așa ceva... Nu trimiți un tezaur atât de prețios într-o localitate fără importanță și fără posibilitatea de a asigura securitatea exponatelor. E cât se poate de clar că totul este un blat. Cineva a trimis piesele de tezaur în fundătura aia olandeză... special pentru a fi făcute să dispară!

Bine, bine... dar de ce este tezaurul acesta atât de prețios? Păi... pentru că reprezintă o pagină de istorie absolut unică. Coiful de aur de la Coțofenești este o piesă aparte. În primul rând, nu este un artifact militar. Nu are absolut nicio valoare ca echipament militar. A purta un coif de aur în luptă, este sinucidere curată. Aurul este un metal mult prea moale pentru a rezista chiar și unei lovituri de ciomag. Este absolut clar că acel coif avea o semnificație ritualică. Probabil că nu era purtat decât la ceremonii religioase... de către regi sau mari preoți. Aurul nu era accesibil oamenilor de rând. Nici măcar nu știm exact cât de vechi este, pentru că aurul nu poate fi datat. În schimb, vă pot spune cu precizie că tipul de brățări este extrem de vechi și este întâlnit la presupusa primă civilizație de pe Pământ: Sumeria! Vezi în fotografia din secțiunea de comentarii, o comparație dintre brățările dacice și o reprezentație după un basorelief sumerian... V-am mai spus eu odată că există o legătură misterioasă între culturile neolitice din țara noastră și civilizația sumeriană (vezi link-ul din comentarii). Prin urmare, este posibil ca acel tezaur să nu fie chiar dacic... ci să fie mult mai vechi și să reprezinte prima pagină a civilizației umane. În acest caz... valoarea lui este pur și simplu inestimabilă!

Părerea mea este că cineva a știut asta... și a aranjat ca tezaurul acesta neprețuit să fie trimis într-un loc uitat de lume, de unde să poată fi furat cu ușurință. Dacă îndrăznește cineva să-mi spună mie că este doar o simplă întâmplare... atunci, pur și simplu, îmi insultă inteligența! Pus în această perspectivă, furtul tezaurului acesta este jaful tuturor timpurilor... jaful mileniilor... pentru că valoarea lui nu poate fi estimată; depășește toate averile din l ume.