***

 Când te eliberezi de nevoia de a controla, lupta se dizolvă. În momentul în care încetezi să mai reziști, realizezi că greutatea pe care ai purtat-o ​​nu a fost niciodată reală – doar atașamentul tău față de rezultate a făcut-o să pară atât de grea. 

Viața curge, fără efort, pentru cei care încetează să se agațe de iluzii și, în schimb, se aliniază cu ritmul existenței în sine.  

Cea mai profundă realizare este aceasta: nu controlezi nimic în afara ta. 

Cu cât încerci mai mult să forțezi, să repari sau să cucerești, cu atât devii mai încurcat în exact ceea ce încerci să scapi. 

Dar atunci când te predai – nu în slăbiciune, ci în încredere – te deschizi vastei inteligențe a universului. 

Soluțiile apar nu din efort, ci din aliniere. Claritatea iese la iveală atunci când încetezi să te lupți cu valul și în schimb înveți să te miști cu ea.  

Un alt adevăr devine clar: ceea ce cred alții este dincolo de controlul tău și, în cele din urmă, nu contează. 

Frica de a fi înțeles greșit este o închisoare, dar este una din care putem ieși în orice moment. Ceea ce contează este că te exprimi pe deplin, fără diluare, fără scuze. 

Oamenii vor înțelege ceea ce sunt gata să înțeleagă. Iar cei care sunt pregătiți să primească adevărul tău îl vor recunoaște instantaneu.  

Privind în urmă, văd cum lucrurile de care aveam cu adevărat nevoie au ajuns nu prin luptă, ci prin capitulare. 

Lucrurile care m-au epuizat, care păreau imposibil de atins, nu au fost niciodată cu adevărat pentru mine. 

Toate bătăliile au fost cu umbre, simple iluzii ale minții. 

Poate cea mai mare lecție este aceasta: viața nu este un câmp de luptă. Este un dans. Cheia nu este în cucerire, ci în acordare, nu în străduință, ci în a permite. 

Când ai puterea să te predai , realizezi că singurul lucru care stătea între tine și pace a fost propria ta rezistență.

 

Sursă necunoscută