vineri, 26 iulie 2024

***

 👩În zonele din sud ale României, braga era la mare căutare. Aici, simigeriile se întreceau în arta de a pofti bucureșteanul să ude covrigii sau dulciurile cu bragă (în limba turcă "boza").

🤔Dar ce este braga?

Braga este o băutură răcoritoare 100% naturală, cu gust acrişor, produsă din mălai, făină intermediară, miere de albine şi zahăr, cunoscută în ţara noastră din perioada Imperiului Otoman.

Braga este tulbure, mucilaginoasă, cu substanțe coloidale în suspensie, datorită conținutului mare de extract cu substanțe hrănitoare, cu cantități foarte mici de alcool și de produse de fermentație acidă. Dacă este preparată corect, în condiții bune și depozitată corespunzător, braga poate fi considerată ca o băutură igienică.

Fermentația băuturii începe printr-o slabă fermentație alcoolică care, în scurt timp, este înlocuită prin fermentație acidă de tip lactat, acetic, butiric etc.

Braga este un mediu complex, propice dezvoltării diferitelor microorganisme. Cea mai mare parte dintre microorganisme o reprezintă cele din tipul Escherichia coli și Sacharomyces, care imprimă o aromă particulară pronunțată. Se mai găsesc cocci, bacili, mucegaiuri de tipul Mucor. Uneori, în bragă se mai adaugă zaharină și acid salicilic, pentru îndulcire și asigurarea conservabilității.

Potrivit zicalei "ieftin ca… braga", cu cinci "parale" te pricopseai cu o cană de bragă și dulciuri asortate.

Braga, era băutura răcoritoare la modă, cu gust acrișor și miros specific, o variantă de consum agreabil pentru un buzunar mai strâmt, bună de păcălit sărăcia. Un eficient antidot contra caniculei, licoarea era un produs perisabil, care trebuia ținut obligatoriu la rece pentru că nu rezista mai mult de 48 de ore. De aceea, se păstra în butoaie din lemn, umplute cu gheață, care aveau înăuntru bidoane din aluminiu cu canea.

Braga își are originile în Mesopotamia de acum 8.000-9.000 de ani. Istoricul grec Xenophon aminteşte că braga se fabrica în Anatolia de est în anul 401 I.Hr. şi era păstrată în borcane de pământ ars, îngropate în pământ.

Braga a fost preluată şi răspândită apoi de turcii din Asia Centrală, începând cu secolul X. Mai târziu, s-a răspândit în Munţii Caucaz şi în Balcani. A avut perioada de glorie în timpul Imperiului Otoman, când fabricarea bragăi a devenit una din principalele îndeletniciri, mai ales la începuturile imperiului.

Până în secolul XVI, braga se putea bea gratuit peste tot, însă apariţia unei variaţiuni, numite "Braga Tartar", ce conţinea şi urme de opium, a atras mânia autorităţilor şi a fost interzisă de sultanul Selim II (1566-1574).

În secolul XVII, sultanul Mehmed IV (1648-1687) a interzis băuturile alcoolice, categorie în care era inclusă şi braga, şi a închis toate bragăriile. In secolul XVII braga era o băutură de larg consum şi în Instabul erau 300 de bragării, având 1.005 angajaţi. În această perioadă, braga era foarte des consumată de ienicerii armatei. Braga conţinea doar foarte mici urme de alcool şi, atâta timp cât nu era consumată în cantităţi mari, nu putea fi acuzată că ar produce beţie. Braga a fost astfel tolerată ca fiind o băutură care răcorea şi întărea soldaţii. 

În secolul XIX, braga albaneză, dulce şi nealcoolică, preferată la Palatul Otoman, a crescut în popularitate, în timp ce braga mai acră şi cu urme de alcool produsă în general de armeni a intrat în umbră.

În 1876, fraţii Haci Ibrahim şi Haci Sadik au înfiinţat o brăgărie în Istanbul, în districtul Vefa, foarte aproape de centrul de distracţii Direklerarasi. Braga produsă de ei, densă şi cu gust dulce, a devenit faimoasă în oraş, şi este singura brăgărie ce datează din acea perioadă care încă există. Compania este condusă acum de stră-stră-strănepoţii celor doi.

Se mai spune că braga a fost preparată si de traci, deci nu ar avea doar rădăcini orientale... Femeile trace făceau turte de mei, murături, fierturi din felurite rădăcini și verdețuri și sunt inventatoarele mai multor produse fermentate printre care borsul și, binențeles… braga!

Fabricarea brăgii a fost preluată cu tradiție și retetă de făbricuțe dar și de urmașii celor cu șalvari si fes... 

🗺Prin urmare, în Constanța a existat o fabrică de bragă, care a capitulat, însă, sub "asediul" sucurilor la plic, Rocola, Cico și mai nou a shake-urilor în arome și culori diferite.

Încet, braga a dispărut în istorie. Braga mai este fabricată de familiile musulmane din sudul țării, dar mai mult pentru consumul propriu.

🗺Locuri din România, unde, încă, se mai găsește braga:

În Slatina, cofetaria „La atletul albanez” încă se mai vinde braga În dugheana „Atletul albanez“ au intrat, de-a lungul vremii, poetul Ion Minulescu, Nicolae Ceauşescu, dar şi personalităţi post-decembriste. Proprietarul ține încă secretă reteța moștenită din tată'n fiu.

🗺De asemenea, braga se mai fabrica si la Drobeta-Turnu Severin, unde  trei familii de turci țin la rețeta fără cusur. La formula tradițională de făină de mei, porumb sau secară, se mai adaugă câteva ingrediente, „sarea si piperul” băuturi, dar acestea sunt secretele care ajută la păstrarea gustului său inconfundabil.

🗺Prin anul 1971, musterii pentru bragă bună si rece au fost și în Galați... 

In zilele noastre, la Galaţi mai sunt, doar două făbricuţe de bragă. Una dintre ele, vine cu o reţetă de inspiraţie armenească şi este făcută chiar în laboratorul care deservea cândva cofetăriile comuniste. 

Cealaltă, are un altfel de parfum, parcă mai aproape de adevărata tradiţie, căci este făcută după vechea reţetă de familie a unor româno-turci, descendenți a unei adevărate dinastii de bragagii.

🗺La Bușteni, tradiția brăgii a supraviețuit miraculos și eroic până în anul 1991 și se numea "Bragageria doamnei Bairamovici". Botezată în amintirile altora „La turcu”, bragageria din Bușteni, pe drumul ce duce spre telecabină, în vecinătatea Fabricii de Hârtie,  vindea bragă în fostele sticle de lapte de 1 l, pe care turcoaica o acompania cu „alvita” și înghețată la cornet.

🗺În București, în parcul Cișmigiu, era un chioșc unde se vindea, cu un sfert de veac în urmă, sirop, sifon și bragă...😋

👩Celor mai în vârstă dintre noi aceasta bautura le stârnește nostalgii, iar celor tineri curiozitate. Cândva, călătorul grăbit servea o br agă și un covrig cald...😊

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

***

 Lidia Jiga și Elena Țipa, cele două dresoare românce care au murit în arenă Lidia Jiga, creatoarea unor numere unice în istoria circului, ș...