luni, 25 decembrie 2023

Colind

 Să vă fie viața ca o sărbătoare

Iar in suflet, Însuși Domnul să coboare. 

Să v-aducă pace, să v- aducă har, 

Să vă fie sprijin, să vă fie far, 

Să vă fie Hrană, să vă fie Mir, 

Să vă dea din nou suflet de copil, 

Să vă curgă anii, lin și cu folos 

Să pășiți în viață pe un drum frumos Presarat cu ruga Maicii Preacurate, 

În rucsacul vieții având bune fapte. 

Clipa să nu treacă fără pază sfântă, 

Îngerii din ceruri astăzi vă cuvântă : 

,,Omule frumos, pururea sa fii 

Candelă aprinsă pentru veșnicii! 

Să arzi pentru Domnul, să fii spic mănos 

Când vom secera rod pentru Hristos!"

S-a născut Iisus

 S-a născut Iisus


Stau lângă șemineu și-ascult colinde,

copii-mi spun că s-a născut Iisus,

iar vraja lor, încet, încet, mă prinde,

și mă ridică parcă mai presus


de lumea care merge spre niciunde

că nimeni n-are niciun țel concret

și adevărul în genuni se-ascunde,

dar eu privesc pios spre Nazaret


spre locul unde s-a născut Mesia.

În sufletul ce-mi plânge l-am aflat

pe Fiul Domnului îndeplinind misia

și după ce l-a răstignit Pilat. 


Eu mă închin și focul care plânge

în șemineu purifică. Niciun

gând negru astăzi nu mă va înfrânge

că-s cu Iisus în ziua de Crăciun.


versuri: Ioan Grigoraș 


 Crăciun fericit tuturor!

vineri, 22 decembrie 2023

Flămând de tine

 Flămând de tine


Azi mai pășesc prin vise și mi-e foame

de fantezii, să le trăim în doi,

de sânii tari și dulci ca două poame

și de piciorul stâng ca să-l îndoi


pe după gât, când mă aplec spre tine

și mușc din sfârc cu dințișori'-ncet...

Piciorul drept pe stângu' îl susține

și amândouă-mi cer să mai repet


mișcarea buzelor pe fiecare

din sânii ce nu se opun deloc,

dar se-nfioară... parc-ar vrea să zboare

la fel ca fluturii de la mijloc.


Îmi place să-ți întinzi apoi piciorul

spre lustra fără viață din tavan

și eu să-i caut bâjbâind izvorul

cu buzele cum cauți la pian


notele-ascunse în claviatură

până descopăr unde-i cheia sol

și-apoi să gust ca dintr-o prăjitură

însiropată-n gama Si bemol.


Mi-e foame iar de tine și mă doare

că nu-mi ajunge-o noapte de amor

să punem fanteziile-n valoare...

pe toate câte sunt... și-apoi s ă mor.


versuri: Ioan Grigoraș

Visul unei nopți de iarna

 ...✍️,,Visul unei nopți de iarnă''...


În visul unei nopți de iarnă în care eu eram copil,

Mi-am revăzut o zi din viață, fără pretenții fără stil, 

Aveam un caracter aparte, pe care azi nu-l mai dețin.

Și o privire blândă, caldă, din care mi-a rămas puțin...

*

Eram cu frații și părinții în casa-n care am crescut,

Aveam aceleași obiceiuri și parcă toți același gând.

În visul meu venea Crăciunul, iar noi cântam de zor colinde

Și răsuna de glasuri casa, când repetam să ținem minte...

*

Se pregăteau părinții noștri că era ziua de Ignat,

Se-nfierbânta în oale apa, că aveam porcul de tăiat...

În foc de paie-l pârlea tata și ridica scântei cât casa,

Noi alergam de nerăbdare, știind ce plină va fi masa...

*

Și fiecare-n felul nostru după puterea ce-o aveam,

Ne ajutam cu drag părinții și Doamne, cât ne bucuram...

Acum când scriu mi-s ochii umezi și văd acele clipe-n zare,

Pe tata cum scotea șoriciul și ni-l dădea frecat cu sare...

*

În casă sfârâia ceaunul și treaba mamei începea,

Prăjea câte puțin din toate, pomana porcului făcea...

Cu mămăligă aburindă, la masă toți ne adunam

Și la îndemnul mamei blânde, întâi de toate ne-nchinam...

*

Am fost copil pentru o noapte și-am stat la masă cu părinții,

Astăzi mă rog să-i ierte Domnul, și să-i așeze-n rai cu Sfinții...

Și-acum aștept cu drag Crăciunul, cu tot ce-am învățat acasă

Și am luat eu locul mamei și-mi chem copiii mei la mas ă...💗


~~~✍️ Rodica Larie ~~~

Să fim un tot

 Să fim un tot


Sunt nopțile mai reci, dar mai senine,

văd stelele pe boltă la taifas

și știu că vii de-acolo pentru mine

în inimă să faci un veac popas.


Nu te-am văzut și erai la vedere,

mi-ai trimis semne de mai multe ori,

dar eu am alergat după himere

de parcă eram beat, cu mintea-n nori.


Doar c-un sărut m-ai lecuit de toate

cele ce cântă pe mai multe voci,

mi-ai arătat că dacă vrei se poate

în dragoste numai corect să joci.


În palma ta, e bine, dar mi-e teamă

să nu te-atragă vreun meteorit,

să-și facă din iubirea ta reclamă

când el n-are nimic de oferit.


Când ceru-i înnorat, mi-e frig de tine,

mi-e frig și noaptea, ziua când e ger,

dar cât inima ta îmi aparține

prin lume nu mă simt un pasager.


Să fim un TOT, nimeni să nu dividă

iubirea noastră, s-o-mpărțim doar noi,

dacă-i curată n-o să ne ucidă,

trecem de mână-n viața de  apoi.


versuri: Ioan Grigoraș

Craiasa zapezii

 Crăiasa zăpezii


Am prins pe buze azi un fulg de nea

și mi-a șoptit privindu-mă duios

că este colțul dintr-o mică stea

ce-a lunecat pe raza lunii-n jos.


A bănuit că-l așteptam demult,

că fără el mi-s nopțile pustii,

se-aude-n cer al inimii tumult 

care suspină printre zavistii.


I-am sărutat piciorul de topaz

și ochii calzi, doi stropi de infinit,

iar buzele-au gustat de pe obraz

o lacrimă de dor nemărginit.

 

Mi-a spus că e crăiasă-n univers,

prințesă transformată-n fulg de nea

pentru că noaptea o iubesc, în vers,

și poate-am supărat pe cineva.

 

Eu îl păstrez, să fie fulgul meu,

cât mă va ninge iarna pe pământ,

și primăvară când va fi, tot eu,

am să-i compun poeme și-am să-i cânt .


versuri: Ioan Grigoraș

Ca doi copii

 Ca doi copii..


Noaptea plouă cu cerneală, călimara-mi este plină

Mâna-mi este tremurândă, inima-i plină de vină

Mii de pagini îți voi scrie, strânse în coperți de piele

Și un lacăt le voi pune, să-nchid visurile-n ele.


Îți voi scrie viața-n versuri, și-ntr-o mie de culori

Scena fiind doar universul, noi doar simpli doi actori

Dintr-un colt de cer albastru, s-auzi cum te strig pe nume

Să-ți pun viața într-o carte necitită-n astă lume


Mi-aș dori să nu mai pleci să rămâi în astă noapte 

Și cu zâmbetul pe buze îți voi spune printre șoapte

Te iubesc..bine-ai venit, hai rămâi la mine-n suflet

Poate ești prea ostenit..obosit de atâta umblet


Îți voi face pat din iarbă, brațul meu îți v-a fi pernă

Timpul voi opri în loc..viața ne v-a fi eternă

Sub covorul plin de stele, mii de lumânări aprinse

Doar iubindu-te pe tine, în zori ele vor fi stinse


Doi copii cu raze-n păr, și-n priviri cu mii de stele

Le-am dorit din depărtări, n-am ajuns nicicând la ele

Ancorând la mal de gânduri și cu visu-n timp răsfrânt

Vers rebel scris pe hârtie, noi vom  face legământ.

#Ramona🌺

Simt ca viata nu mai doare

 Simt că viața nu mai doare


Mi-e viața ca un tort de ciocolată,

o savurez la nesfârșit, intens,

și vreau să fie de se poate toată

dulce-suavă, iar noi în consens.


Să fii mereu în noaptea mea lumină,

mai mult decât cireașa de pe tort,

luceafărul din zori sau luna plină,

să-mi dai pentru iubire pașaport.


Mi-e viața un acord subtil de liră

sub mâna ta ce-o mângâie suprem

și azi nici stelele nu se mai miră

că-mi ești metaforă, și-mi ești poem,


și vei rămâne vers în poezie

cât te îmbraci cu slove în mister,

iubirea mea, frumoasă și târzie

ce-mi poartă fantezia în eter.


Mi-e viața dulce-amară lângă tine

când îmi oferi coșul cu fructe plin

și sânii tari ce-mi par două praline,

iar gura ta paharul cristalin


din care beau esența de iubire

c-un strop de fantezie și absint

atât numai cât să mă pierd din fire

și-apoi în poala ta să mă  alint.


versuri: Ioan Grigoraș

Scrie-mi prefața

 Scrie-mi prefața


E tot mai frig și gerul parcă taie

în carne vie ca un bisturiu

de-mi tremură și rimele pe foaie,

de frig și dor nici nu mai pot să scriu,


iar peste noapte mă transform în gheață...

Pune un cub din mine în pahar!

Să ne-mbătăm! S-o ia naiba de viață

că picură, când dulce, când amar! 


Topește-mă pe piept, să curg ca lavă

peste buric și undeva mai jos,

să-mi fii stăpână, mai apoi și sclavă,

să te trăiesc, adânc, primejdios!


Scrie-mi și tu cu buzele prefața,

fierbinte, cum ai fost și cum te știu!

Dezgheață-mă pe toată suprafața,

când mă posezi simt că plutesc și-s viu!


versuri: Ioan Grigoraș

Flămând de tine

 Flămând de tine


Azi mai pășesc prin vise și mi-e foame

de fantezii, să le trăim în doi,

de sânii tari și dulci ca două poame

și de piciorul stâng ca să-l îndoi


pe după gât, când mă aplec spre tine

și mușc din sfârc cu dințișori'-ncet...

Piciorul drept pe stângu' îl susține

și amândouă-mi cer să mai repet


mișcarea buzelor pe fiecare

din sânii ce nu se opun deloc,

dar se-nfioară... parc-ar vrea să zboare

la fel ca fluturii de la mijloc.


Îmi place să-ți întinzi apoi piciorul

spre lustra fără viață din tavan

și eu să-i caut bâjbâind izvorul

cu buzele cum cauți la pian


notele-ascunse în claviatură

până descopăr unde-i cheia sol

și-apoi să gust ca dintr-o prăjitură

însiropată-n gama Si bemol.


Mi-e foame iar de tine și mă doare

că nu-mi ajunge-o noapte de amor

să punem fanteziile-n valoare...

pe toate câte sunt... și-apoi s ă mor.


versuri: Ioan Grigoraș

Babe

 Babe


Te caut prin poemele nescrise

când nu am somn și simt noaptea de gheață

și am cu tine-atâtea manuscrise

de nu le pot citi nici într-o viață.


Și plec la drum, îți bat sperând la ușă,

tu îmi deschizi de fiecare dată,

doar cât să-mi pui pe inimă cătușă

și fugi... mereu... nu m-ai vrut niciodată.


Te caut, Babe, încalc orice cutumă

și sufletul mi l-am vândut din toamnă,

dar n-ai văzut cum focul mă consumă

și la iubire zilnic mă condamnă.


Nu vreau să cred că ești stea căzătoare

și lași în urma ta o galaxie,

tentată doar să fii o muritoare

în orice vers banal de poezie.


Mă plouă ochii tăi ca o ninsoare

pe care o aștept de multă vreme,

mă ninge, Babe, mă ninge și mă doare

și când îmi scrii mesaje în poeme .


versuri: Ioan Grigoraș

Când totul e permis

 Când totul e permis


Îți mângâi cu privirea pielea fină,

cu degetele caut s-o ating

de jos în sus, ușor ca să nu sting

din fantezii vreo geană de lumină.


Și buzele ar vrea să te alinte,

se tem și ele c-ar fi interzis,

tu spui că în iubire e permis

să faci ce vrei și să nu fii cuminte.


Îmi dai curaj și gura ta-mi ridică

moralul până la un punct pervers

să evadez din propriul univers

că-n dragoste ce-i mult nicicând nu strică.


Mă las purtat de val și limba-mi joacă

într-un picior în ceașca de cafea,

îmi juri pe sfinți că va fi doar a mea,

doar pentru mine o să se desfacă.


Îmi las la tine-n holdă orice teamă

și fermecat de gustul de abis

îți spun, iubirea mea, că vreau un bis

să experimentăm întreaga gamă.


Tu ești de-acord, dar nu mai ai răbdare

și vrei dacă se poate înc-un pic... 

acum... Ajută-mă ca să-mi ridic

moralul adormit printre pic ioare!


versuri: Ioan Grigoraș

Îmi place

 Îmi place


Îmi place iarna lângă foc cu tine

să fim doar noi, o cană de vin fiert,

și o cutie plină de praline,

sunt bune după dragoste, desert...


Îmi place să m-ascuzi, numai pe mine,

mai multe nopți la rând la tine-n piept,

să nu mă-nșeli oricând și cu oricine

mizând pe faptul că iubesc și-accept.


Îmi place gura ta când mă provoacă,

cu ea ferestrele mi le descui

ca să-mi stârnești staminele la joacă

și-apoi promiți că n-o dai nimănui.


Să fie-a mea cât dragostea va ține,

ceilalți să stea la rând de te doresc,

inima mea întreagă-ți aparține,

s-o cer pe-a ta ar fi ceva firesc.


Îmi place jocul dragostei să fie

curat și tandru, fluturi la mijloc,

metaforă să-mi fii în poezie -

Într-o poveste numai doi au loc .


versuri: Ioan Grigoraș

miercuri, 20 decembrie 2023

Timp

 "Lucrezi 8 ore pentru a trăi 4.

Lucrezi 5 zile pe săptămână, pentru a te bucura de 2.

Lucrezi tot anul, pentru concediu de o săptămână.

Muncești toată viața pentru a te pensiona la bătrânețe.

Dacă ești norocos să prinzi acele vremuri de liniște și singurătate, în care să te bucuri de câțiva lei.

Îți dedici întreaga viață pentru a face viața șefului mai frumoasă.

Îți dedici toată tinerețea copiilor, iar la bătrânețe uită de tine. 

Ești mereu pe fugă și epuizat: serviciu, casă, copii, curățenie, plata facturilor, mâncare, cumpărături, etc...

Vrei și tu să pleci într-o vacanță, dar nu-ți ajung banii aceia munciți pe brânci și lacrimi... 

Te simți ca un robot, sclav locului de muncă, ce îți ajunge doar să-ți duci traiul, ce să mai vorbim de vacanță, uneori nu-ți ajung banii de la lună la lună. 

Stau și mă gândesc dacă viața asta nu este o iluzie? O fi oare vorba despre a face mereu ceva pentru alții, dar niciodată pentru tine...? 

Iar apoi, pe patul de moarte, te întrebi unde și cum ți s-au scurs anii, înecându-ți ultimele lacrimi..."

Sur sa: internet

duminică, 17 decembrie 2023

Taxați

 - Nu uitați să citiți până la sfârșit !

Taxează-i pământul,

Taxează-i patul,

Taxează-i masa

La care este hrănit.

Taxează-i munca,

Taxează-i salariul,

El lucrează pentru alune

Oricum !

Taxează-i vaca,

Taxează-i capra,

Taxează-i pantalonii,

Taxează-i haina.

Taxează-i tutunul,

Taxează-i băutura,

Taxează-l dacă

Încearcă să gândească.

Taxează-i mașina,

Taxează-i benzina,

Găsește alte căi

Să-i taxăm fundul.

Taxează tot ce are

Și apoi să știe

Că nu veți termina

Până când nu va mai avea bani.

Când va țipa și va urla;

Atunci taxează-l și mai mult,

Taxează-l până când

Până când va fi bun și supărat.

Apoi îi taxează sicriul,

Taxează-i mormântul,

Taxează-i pământul

În care a fost pus.

Când se va duce,

Nu vă relaxați,

E timpul să aplici

Impozitul pe moștenire.

Impozitul pe conturi de încasat

Taxa de suprataxare a companiilor aeriene

Taxa pe combustibilul de la companiile aeriene

Taxa de întreținere a aeroporturilor

Taxa pe autorizațiile de construcție

Taxa pe țigări

Taxa de gătit

Impozitul pe venitul societăților comerciale

Taxa pe bunuri și servicii (GST)

Taxa pe deces

Taxa pe permisul de conducere

Taxa de mediu (taxă)

Accize

Impozitul pe venit

Taxa pe licență de pescuit

Taxa de licență pentru alimente

Taxa pe benzină (prea mult pe litru)

Impozitul pe veniturile brute

Taxa de sănătate

Taxa de încălzire

Impozitul pe moștenire

Taxa pe dobânzi

Impozitul pe iluminat

Impozitul pe băuturi alcoolice

Impozite de lux

Impozitul pe licențe de căsătorie

Impozit pe medicamente

Taxa pe ipotecă

Impozitul pe pensie

Impozitul pe venitul personal

Impozitul pe proprietate

Impozitul pe sărăcie

Taxa pe medicamentele cu prescripție medicală

Impozitul pe bunurile imobiliare

Impozitul pe vehiculele de agrement

Taxa pe vânzările cu amănuntul

Taxa pe servicii

Taxa școlară

Taxa de telefonie

Taxa pe valoarea adăugată

Taxa de înmatriculare a vehiculelor

Taxa de vânzare a vehiculelor

Taxa pe apă

Taxa de compensare a lucrătorilor

Taxa (TVA) pe impozit.

Și acum vor o taxă de carbon înfloritoare!

ÎNCĂ MAI CREDEȚI CĂ ESTE AMUZANT?

Niciuna dintre aceste taxe nu exista acum 100 de ani, iar națiunea noastră era una dintre cele mai prospere din lume... Nu aveam absolut nicio datorie națională, aveam o clasă de mijloc numeroasă, o bază manufacturieră uriașă, iar mama stătea acasă pentru a crește copiii.

Ce naiba s-a întâmplat? 

Oh, și nu uitați de taxele bancare relativ noi....

Și știm cu toții ce părere avem despre bancheri .

Sper ca acest lucru să circule de cel puțin 1000 de ori !! Pe minut !

TREZIȚI-VĂ !!!!

joi, 14 decembrie 2023

***

 Cu aceasta uniforma am trait, am invatat (si, bine!), am dansat, am iubit......si a fost cea mai frumoasa parte a tineretii!


SUNTEM O GENERAȚIE CARE NU VA MAI REVENI NICIODATĂ.

O generație care a mers la școală pe jos și s-a întors singură

O generație care și-a făcut temele singură pentru a ieși cât mai repede să se joace în stradă.

O generație care își petrecea tot timpul liber pe stradă.

O generație care s-a jucat de-a v-ați ascunselea când se întuneca.

O generație care a făcut prăjituri din noroi si manca fructe de pe jos 

O generație care a făcut jucării de hârtie si carton cu mâinile goale.

O generatie care nu a “ obosit” sau s-a “ plictisit” niciodata , aveam la dispozitie “ Palatul copiilor , unde puteam sa petrecem zile in sir , gratis , practicand toate sporturile , dansurile etc . 

O generație care a strâns fotografii și albume cu decupaje.

O generație crescuta de părinți, nu de bunici sau de bone .

O generație care nu a mai râs cu puțin timp înainte de culcare, astfel încât părinții să nu știe că suntem încă treji.

O generatie care citea carti, cu lanterna sub plapuma .

O generatie care a fost invatata sa-si iubeasca tara .

O generatie care dadeam locul celor in varsta in autobuz si ii traversam strada , nu ii luam la misto.

O generatie care trece si din pacate nu se va mai intoarce!!..

O generatie pentru care contau sentimentele , nu banii sau masinile 

O generatie care a fost libera si nu a stiut

O generatie care a crescut cu cheia de gat .

O generatie care a invatat sa se descurce in toate timpurile si in orice conditii prin forte proprii .

O generatie care nu mai poate fi manipulata asta fiind motivul pentru care le stam in gat

Sursa internet

duminică, 10 decembrie 2023

***

 Istoria umanității (pe scurt):

1. Femeia nu mai acceptă să locuiască în copac. Și plânge. Bărbatul descoperă peștera. 

2. În peșteră e frig. Femeia plânge. Bărbatul descoperă focul.

3. Copiii țipă de foame. Femeia plânge. Bărbatul descoperă toporul, arcul și bâta și pleacă la vânătoare.

4. De la atâta carne, copilul se îmbolnăvește de scorbut. Femeia plânge. Bărbatul descoperă agricultura.

5. Deoarece mamutul se lasă cu greu ucis, bărbatul lipsește prea mult de acasă. Femeia plânge. Bărbatul începe să crească animale domestice: vacă, oaie, porc, găină etc.

6. Femeia s-a săturat de friptura făcută la țepușă cu garnitură de boabe verzi fierte, mâncată de pe o frunză. Și plânge. Bărbatul descoperă olăritul.

7. În peșteră e curent și umezeală și din cauza asta copiii răcesc, fac pneumonie și mor. Femeia plânge. Bărbatul construiește mai întâi un bordei apoi o casa din lemn și piatră.

8. A venit iarna și e frig. Femeia plânge. Bărbatul descoperă că pielea și blana animalelor moarte se poate prelucra și confecționează haine.

9. Hainele din piele precum și alea din blană put. Femeia plânge. Barbatul descoperă, pe rând, hainele din lână (care sunt aspre și zgârie - Femeia plânge), hainele din in (care tot aspre sunt - Femeia suspină) și, într-un final, hainele de mătase (care par a fi mulțumitoare. Femeia zâmbește). Mai târziu, bărbatul rezolvă și problema mirosurilor emanate de pieile și blănurile menționate mai sus.

10. Diverse treburi lipsite de importanță, cum ar fi protecția turmelor de animale și stârpirea potențialilor prădători, țin bărbatul departe de casă. Femeia plânge. Bărbatul domesticește câinele și pisica.

11. Femeia observă că seamănă prea mult cu semenele ei. Și începe să plângă. Bărbatul inventează fardurile și bijuteriile.

12. Femeia se plictisește de atâta stat în casă și vrea să-și lărgească orizontul. Normal, începe să plângă. Bărbatul inventează roata, domesticește calul și descoperă barca pentru că femeia e fragilă și obosește repede. În plus de asta, nimeni n-ar vrea să o audă iar plângând.

Peste ani...

Femeia simte nevoia de a "evada" din cotidian. Nu are timp, bani sau dispoziția pentru excursii în străinătate, cu prietenele s-ar plictisi, la TV nu e nimic de văzut, afară e vreme urâtă. Colac peste pupăză, ca de obicei, bărbatul nu e acasă și oricum nici el n-ar înțelege mare lucru. Femeia ar avea așa, un fel de chef de a scrie ceva care să-i aducă complimentele unor necunoscuți și să fie o chestie care să păstreze anonimatul și absolut totul trebuie să fie sub control. Și, pentru a nu știu câta oara în istorie, femeia începe să plângă. Bărbatul inventează blogul.

Morala: Când femeile plâng, umanitatea evoluează.

Altă morală: Fără femei am fi trăit și acum în copac.

🙂 🤭


Text preluat.

sâmbătă, 9 decembrie 2023

###

 CINE A FOST TAMERLAN? | Restauratorul Imperiului Mongol al lui Genghis Khan; fondatorul Imperiului Timurid în Asia Centrală și Persia 🌏


Tamerlan, cunoscut și sub numele de Timur, a fost o figură centrală în istoria secolului al XIV-lea, lăsând o moștenire complexă care încă generează dezbateri printre istorici și cercetători astăzi. Viața sa a fost marcată de cuceriri și ambiție, iar impactul său asupra istoriei lumii este incontestabil.


Tamerlan s-a născut în jurul anului 1336 în Transoxiana, lângă orașul Shahrisabz, în ceea ce este astăzi Uzbekistan. El a aparținut tribului Barlas, un grup de origine mongolă care s-a stabilit în regiune și a adoptat multe dintre obiceiurile locale turcești. De la o vârstă fragedă, Tamerlán s-a dovedit a fi un lider înnăscut și un strateg viclean, calități care i-au definit ulterior cariera.


Ascensiunea lui Tamerlan la putere a început în anii 1360, când a profitat de vidul de putere din regiune pentru a-și extinde influența. S-a declarat restaurator al Imperiului Mongol al lui Genghis Khan, deși nu avea nicio legătură directă de sânge cu el. Abilitatea sa de a uni diferite triburi și carisma personală au jucat un rol crucial în ascensiunea sa.


Tamerlan este cel mai cunoscut pentru campaniile sale militare, care s-au întins în Asia de Vest, Caucaz, India și sudul Rusiei. A fost un comandant nemilos și adesea brutal, cunoscut pentru tacticile sale pârjolite și utilizarea terorii pentru a-și demoraliza dușmanii. Victoriile sale în bătălii precum Ankara în 1402, unde l-a capturat pe sultanul otoman Bayezid I, sunt legendare.


În ciuda reputației sale de cuceritor, Tamerlan a fost și un manager capabil. El a promovat comerțul, sponsorizat artele și arhitectura și a condus capitala sa, Samarkanda, spre o perioadă de prosperitate și renaștere culturală. Sub domnia sa, Samarkanda a devenit un centru de învățare și artă, atrăgând poeți, artiști și savanți.


Moștenirea lui Tamerlan este ambivalentă. Pe de o parte, el este amintit ca un cuceritor crud și nemilos; pe de altă parte, ca un mare conducător și patron al artelor și culturii. După moartea sa în 1405, imperiul vast pe care l-a construit a început să se prăbușească, dar impactul său asupra istoriei și culturii regiunii durează.


Viața lui Tamerlan reprezintă un studiu fascinant al contradicțiilor umane: un războinic nemilos și un patron ilustrat, un lider carismatic și un tiran temut. Povestea lui este o amintire a modului în care o singură figură poate modifica cursul istoriei și lasă o amprentă care dăinuie peste secole.


#Tamerlan #ImperioMongol #genghiskhan #historiaantigua #lideres #jes sicacanaltravel 

###

 😳🍁 CÂTE ȘTII DESPRE DORIAN GRAY? Tânărul care a vrut să-și imortalizeze sufletul printr-un portret


Povestea lui Dorian Gray, imortalizată în romanul lui Oscar Wilde din 1890 „Portretul lui Dorian Gray”, este o explorare fascinantă a vanității, moralității și consecințelor hedonismului neînfrânat. Romanul se învârte în jurul lui Dorian Gray, un tânăr de o frumusețe și un farmec inegalabil, a cărui viață se schimbă radical după o întâlnire cu artistul Basil Hallward și influența sa, Lord Henry Wotton.


Basuioc pictează un portret al lui Dorian, capturând tinerețea și frumusețea sa curată. Sub tutela cinică a Lordului Henry, Dorian obsedează să-și păstreze aspectul tânăr, exprimând dorința ca portretul său să îmbătrânească în locul său. Ca prin magie, dorința lui devine realitate: pe măsură ce Dorian își menține aspectul tânăr și atrăgător, portretul începe să reflecte semnele decăderii morale și îmbătrânirii sale.


Dorian se scufundă într-o lume a indulgenței și exceselor, explorând toate formele de plăcere și viciu, crezând că aspectul său exterior îl achită de orice repercusiuni morale sau sociale. Totuși, transformarea portretului devine o amintire constantă și terifiantă a corupției sufletului său. Pe măsură ce timpul trece, Dorian devine din ce în ce mai paranoic și temător că secretul său va fi dezvăluit, ceea ce îl determină să comită și mai multe acte disperate și distructive.


Povestea lui Dorian este o critică usturătoare a societății victoriene, evidențiind superficialitatea și standardele duble ale epocii. Wilde folosește figura lui Dorian Gray pentru a explora subiecte precum natura artei, relația dintre frumusețe și moralitate și consecințele unei vieți dedicate doar plăcerii personale.


Tragedia lui Dorian Gray culminează cu realizarea sa că nu poate scăpa de consecințele acțiunilor sale și că adevărata frumusețe și virtutea sălășluiesc în caracter și nu în aparență. Într-un ultim act de disperare și poate mântuire, Dorian distruge portretul, rezultând propria moarte, corpul îmbătrânit și desfigurat și portretul revenind la forma originală, frumoasă și tânără.


Povestea lui Dorian Gray rămâne relevantă și astăzi, servind ca o reflecție puternică asupra obsesiei pentru tinerețe și frumusețe și pericolelor de a trăi o viață lipsită de considerație morală.


#doriangray #historia #curiosidades #historias #leyendas #misterios #unan gelporelmundo 

Dreptul la neuitare

 DREPTUL LA NEUITARE… 

Un romașcan a condus misiunea diplomatică a Moldovei la curtea țarinei Ecaterina a II-a Rusiei,  in decembrie 1769 - 1770. 

  În anul 1769 mai multe oști străine au poposit în Moldova; mai întâi tătarii care au prădat țara, apoi turcii care au urcat pe cursul Prutului până la Răbâia,  fiind înfrânți de ruși, după care s-au retras pe aceeași cale până la Galați. În acest context Divanul Moldovei a alcătuit o delegație oficială (3 clerici și 3 mireni) care urma să pornească în misiune diplomatică în Rusia, pentru a prezenta țarinei doleanțele țării și a cere sprijin împotriva turcilor.

A fost desemnat episcopul Inochentie al Hușilor, născut în ținutul Romanului ( loc. Bahna) să conducă delegația moldoveană la curtea țarinei Ecaterina a II-a, alături de care au fost propuși: stareții Vartolomeu Măzăreanu de la Mănăstirea Solca ( a cărui piatră de mormânt se află la biserica Precista Mare din Roman) și Benedict Teodorovici de la Moldovița, împreună cu boierii Ioniță Paladi (fost mare logofăt) și Enache Milu (fost mare spătar). Cel de-al șaselea delegat ales, logofătul Lupu Balș (ctitor al bisericii din Trifești- Roman) nu a mai putut pleca din cauza bătrâneților și a iernii grele. 

  Vlădica Inochentie s-a sfătuit cu domnul țării și cu mitropolitul, a primit de la Sfatul țării „suplicele și scrisorile necesare”, precum și banii pentru călătorie și în decembrie 1769 s-a pregătit de călătorie. Delegația urma să înmâneze țarinei trei scrisori alcătuite de Sfatul țării: în prima se vorbea de interesele Moldovei la acea vreme, în cea de-a doua moldovenii cereau sprijinul Rusiei pentru a readuce Sfintele moaște ale Sf. Ioan cel Nou de la Zolkiev la Suceava, iar în cea de-a treia scrisoare, mai multe văduve din Moldova cereau împărătesei unele scutiri.

În preajma Crăciunului din acel an (1769) delegația era gata de drum. Cei trei clerici au plecat în ziua de 27 decembrie de la Mănăstirea Solca. Arhimandritului Benedict, egumenul Moldoviței, îi revine meritul de a fi alcătuit un jurnal de călătorie, descoperit și publicat de către Mihail Kogălniceanu în anul 1841 și apoi în anul 1860: „Călătoria la Petersburg a Părintelui Venedict”, după care putem reconstitui acum această frumoasă, dar palpitantă misiune diplomatică.

În ziua de Anul Nou delegația se afla la Cernăuți. Peste alte trei zile era în târgul Zalesciki din „țara leșască” unde clericii s-au întâlnit cu delegația boierilor moldoveni și au pornit împreună la drum spre Kiev, luni, 4 ianuarie 1770.  Slujba Bobotezei au făcut-o în satul Losale, în casa unui preot. Ajungând ei la târgul Leticev s-au întâlnit aici cu generalul Rumianțev, care i-a primit „cu mare cinste”, stând cu ei șase zile, timp în care au discutat despre toate problemele cu care mergeau la Petersburg. Pe 18 ianuarie 1770 au pornit la drum, dar au mers foarte greu deoarece drumul pentru sanie se stricase, iar locurile erau nisipoase .

În cele din urmă delegații noștri au ajuns la Kiev, fiind găzduiți la Mănăstirea Nicolaevschi lângă Marea lavră Pecerska, pe al cărei stareț l-au vizitat în a treia zi de la sosirea lor, după ce au fost primiți de arhiepiscopul Arsenie. S-au închinat la sfintele moaște în peșteri, au luat parte la Sfânta Liturghie în măreața catedrală „Sf. Sofia” și apoi au pornit mai departe, călătorind zi și noapte cu poșta spre Moscova, făcând un popas la Dimitrovka, unde se afla domeniul pe care l-a primit Dimitrie Cantemir de la Petru cel Mare.

În sfârșit, la 13 februarie au intrat în Moscova „pe o mare furtună, cu mare ger și cu ninsoare”, fiind găzduiți la Mitropolie. Au ajuns mai întâi clericii, deoarece ceilalți delegați (boierii) au întârziat pe drum din cauza unor necazuri care s-au ivit. Unul dintre aceștia, Ioniță Palade s-a înbolnăvit pe drum și a murit, iar prietenul său de călătorie a trebuit să stea cu el și apoi să-l îngroape creștinește la biserica grecească din Nijni, fapt pentru care episcopul Inochentie a trebuit să aștepte la Moscova două săptămâni. 

Vremea era tot mai rea și începuse Postul Mare. Miercuri în cea de-a doua săptămână din post delegații au luat masa cu beizadeaua Matei a lui Dumitrașcu Cantemir, cel care i-a primit cu mare bunătate, după care au pornit spre nord până ce, după aproape trei luni de călătorie, în asprimea iernii, au ajuns pe 9 martie la Petersburg.

În dimineața zilei de 28 martie , în duminica Floriilor, au fost trimise  carete împărătești cu câte șase cai să aducă delegații la biserica curții, pentru a lua parte la slujbă. După slujbă toată curtea și oaspeții au mers în sala tronului. După ce a intrat țarina, maestrul de ceremonii a prezentat delegații români, dând cuvântul mai întâi conducătorului delegației Moldovei, episcopului Inochentie care a rostit o cuvântare, apoi a prezentat scrisorile oficiale din partea țării.  

În perioada cât au stat la Petersburg, episcopul Inochentie a îndemnat pe Vartolomeu Măzăreanu să traducă în limba română unele cărți religioase, iar acesta a început cu Liturghia Arhierească.

La 17 iulie 1770, episcopul Inochentie și logofătul Enache au pornit către Moldova, făcând o vizită mareșalului Rumianțev, iar ceilalți doi arhimandriți au mai rămas zece zile pentru a căpăta de la împărăteasă odoare, cărți, odăjdii, pe care le-au dobândit. Știm că și vlădica Inochentie a primit daruri de la țarina Ecaterina a II-a, dintre care amintim un rând de veștminte arhierești, din care se mai păstrează până astăzi în zestrea Episcopiei de la Huși: un engolpion de mare valoare artistică, o mitră din catifea vișinie și un sacos arhieresc de „butur roșu cu fluturași de aur”.  

Au trecut de atunci peste 250 de ani și faptele acestora i-au făcut vrednici de neuitare...

Veșnică să fie pomenirea lor!

***

 CINE A FOST BALDUIN IV AL IERUSALIMULUI? | Regele Lepră care l-a învins pe Saladino, în ceea ce este considerată una dintre cele mai remarcabile victorii ale cruciaților.


Regele Baldwin, cunoscut sub numele de Regele Leper, este o figură intrigantă și tragică în istoria medievală. Povestea lui se întinde în secolul al XII-lea, iar viața lui este învăluită de mit și legendă, o narațiune care rezonează cu teme de curaj, tragedie și datoria neclintită a unui monarh.


Balduin al IV-lea al Ierusalimului, născut în 1161, a fost încoronat rege la frageda vârstă de 13 ani. Domnia sa a fost una marcată de conflicte și provocări, atât personale, cât și politice. Lepra, o boală temută și neînțeleasă la acea vreme, a început să se manifeste la Balduino în tinerețe. În ciuda progresiei bolii sale, care l-ar fi dezactivat în cele din urmă, determinarea și capacitatea sa de a guverna nu au pălit niciodată.


În timpul domniei sale, el s-a confruntat cu o presiune tot mai mare din partea statelor musulmane din jurul și instabilitatea internă a propriului regat. Baldwin al IV-lea este probabil cel mai bine amintit pentru rolul său în bătăliile cruciale ale vremii, inclusiv victoria sa vicleană în Bătălia de la Montgisard din 1177, unde, în ciuda tinereții și bolii sale, el și-a condus trupele împotriva unei armate mult mai mari comandate de Saladin.


În ciuda abilităților sale de lider militar și strateg, starea sa de lepră l-a pus într-o poziție vulnerabilă. Lepra nu a fost doar o condamnare la moarte medicală în Evul Mediu, ci a purtat și un mare stigmat social. Cu toate acestea, Baldwin a luptat împotriva acestor prejudecăți și a continuat să guverneze cu ajutorul regenților și consilierilor.


Viața și domnia lui sunt marcate de un amestec de admirație și compasiune. Admirație pentru curajul și abilitățile sale de conducere și compasiunea pentru lupta sa personală împotriva unei boli devastatoare. Moștenirea lui Baldwin al IV-lea stă ca un testament al tăriei umane în fața adversității inimaginabile și evidențiază complexitatea istoriei medievale.


⬇️ Aici îți pun la dispoziție un rezumat al realizărilor tale ⬇️


1. Victorie în Bătălia de la Montgisard (1177): În ciuda tinereții și bolii sale, Baldwin și-a condus cu succes forțele împotriva unei armate mult mai mari conduse de Saladin, în ceea ce este considerată una dintre cele mai remarcabile victorii ale cruciaților.


Doi. Abilitate în diplomație și conducere: Baldwin a dat dovadă de o îndemânare diplomatică deosebită, menținând echilibrul delicat al puterii în regiune și gestionând diferitele facțiuni din propriul său regat.


Trei. Gestionarea bolii de lepră: În ciuda faptului că suferea de lepră, o boală foarte stigmatizată și debilitantă, Baldwin a continuat să domnească eficient, demonstrând o putere și determinare remarcabile.


Patru. Apărarea Regatului Ierusalimului: A menţinut apărarea Regatului Ierusalimului împotriva multiplelor ameninţări, atât externe, cât şi interne, într-o perioadă de mare instabilitate.


5. Reforme administrative: A implementat mai multe reforme pentru consolidarea administrației regatului său, în ciuda dificultăților prezentate de sănătatea și tensiunile interne.


6. Inspirație pentru generațiile viitoare: Povestea lui Baldwin IV a servit drept inspirație generațiilor ulterioare, evidențiind curajul și capacitatea sa de a conduce în circumstanțe extrem de adverse.


Povestea lui Baldwin al IV-lea, Regele Lepros, rămâne o narațiune puternică de rezistență, datorie și umanitate într-o perioadă de luptă intensă și conflict. Viața lui oferă o fereastră către vremuri în care regalitatea nu doar s-a confruntat cu provocări politice și militare, ci și cu bătălii personale care i-au definit caracterul și moștenirea.


Subiect sugerat de: Cesar Hernán Martinez


#balduinoiv #Jerusalem #historiauniversal #edadmedia  #Saladino #jessicacanaltravel 

***

 ȘTIAȚI CĂ ACEST REGE A FOST UNUL DINTRE CEI MAI MARI DUȘMANI AI IMPERIULUI ROMAN?. Aici va spun povestea lui 👑 ⚔️ 🏛️


Atila hunul, regele hunilor din 434 până la moartea sa în 453, este una dintre cele mai emblematice și de temut figuri din istoria antică. Cunoscut pentru dexteritatea și tenacitatea sa militară, Attila i-a condus pe huni în apogeul puterii sale, făcându-i una dintre cele mai mari amenințări la adresa imbatabilului Imperiu Roman.


Atila a moștenit conducerea unui popor nomad, cunoscut pentru capacitatea sa ecvestră și ferocitatea sa în luptă. Sub comanda lor, hunii și-au perfecționat tacticile de război fulger, atacând cu viteză și forță devastatoare. Arcașii lor călare, înarmați cu arcuri puternice din compozit, erau temuți pe tot continentul european.


Imperiul Attillei se întindea de la stepele Asiei Centrale până la porțile Constantinopolului, amenințând atât Imperiul Roman în Est, cât și în Vest. Abilitatea sa de a manipula relațiile politice și de a exploata slăbiciunile dușmanilor săi a fost remarcabilă. Atila a folosit atât diplomația, cât și războiul pentru a-și extinde teritoriul și pentru a-și exercita influența


Unul dintre cele mai faimoase episoade ale domniei sale a fost când Atilla a invadat Galia în 451. Bătălia Câmpurilor Catalane, unde s-a confruntat cu o coaliție de forțe romane și vizigodice, este considerată una dintre cele mai mari bătălii ale antichității. Deși nu a reușit o victorie decisivă, abilitatea lui Attila de a înfrunta un inamic atât de formidabil i-a întărit legenda.


Attila este, de asemenea, cunoscut pentru incursiunea sa îndrăzneață în Italia în 452, ajungând la porțile Romei. Potrivit legendelor, Papa Leo l-am convins să se retragă, întâlnire imortalizată în artă și literatură. Această acțiune nu doar că i-a arătat puterea, ci și capacitatea de a fi pragmatic și strategic.


Moartea lui Attila în 453 a marcat începutul sfârşitului pentru Imperiul Hun. Fără conducerea sa carismatică și strategică, imperiul s-a destrămat rapid. Cu toate acestea, moștenirea lui Attilla ca unul dintre cei mai mari adversari ai Imperiului Roman dăinuie. Figura sa a devenit un simbol al rezistenței împotriva forțelor copleșitoare și este amintit atât pentru brutalitatea sa, cât și pentru geniul militar.


#Atila #imperiohuno #imperioromano #roma #historiaantigua #jessi cacanaltravel 

***

 💥💥💥CINE A FOST MIYAMOTO MUSASHI?. | Legendarul filosof de samurai și arte marțiale


În inima istoriei japoneze a înflorit o moștenire la fel de eternă ca stelele. Miyamoto Musashi, o legendă a secolului al XVII-lea, nu doar că a mânuit o sabie cu dexteritate, ci și înțelepciunea sa marțială a depășit epocilor, devenind un far al artelor marțiale și strategiei.


Povestea sa a fost țesută în satul Miyamoto, din țara Harima, unde de mic a orbit cu dexteritatea sabiei, câștigând primul său duel la vârsta de 13 ani. Acest triumf a fost preludiul unei serii de provocări care i-au sculptat legenda. El a făcut turul Japoniei provocând și depășind renumiții maeștri ai sabiei, făurând o cale plină de victorii.


Stilul său de luptă a fost un ecou singular, folosind două săbii în ceea ce el însuși a perfecționat ca „Niten Ichi-ry ū” (două ceruri ca unul). Această tehnică nu doar că și-a arătat dexteritatea fizică, ci și o filosofie a vieții, un echilibru între strategie și tactică, între gândire și acțiune.


Dar dincolo de a fi un războinic desăvârșit, Musashi a fost un gânditor profund și un artist. În ultimele sale zile, s-a retras la reflecție, oferindu-se picturii, caligrafiei și scrisului. În acest timp a apărut „Cartea celor cinci inele”, o capodoperă care explorează nu doar tehnica sabiei, ci și strategia, tactica și filosofia vieții. Acest text a devenit un ghid fundamental, nu doar pentru practicanții de arte marțiale, ci și pentru liderii din domenii diverse precum afacerile și politica.


Deși Musashi a plecat în 1645, moștenirea sa continuă. Viața ei, între bătălii crâncene și reflecții profunde, continuă să inspire generații întregi. În el, găsim samuraiul ideal: curajos și priceput în luptă, dar și înțelept, artistic și filosofic în pace. Povestea lui este o amintire dureroasă a faptului că măiestria în orice domeniu necesită nu doar dexteritate fizică, ci și o înțelegere profundă a vieții și a  sinelui. 

***

 IMBATRANIM STIMATA DOAMNA....

Imbătrânim, frumoasă doamnă,

Eu sprijin anii mei de tine

Ca de un munte de lumină.

Tu-i porţi... iar umerii tăi mici,

Atât de firavi, de novici,

Ca doi călugari puşi să-ndure

Canonul lor în rugăciune,

Îmi ţin tristeţile de-o viaţă

Şi zile fără de speranţă

Când rătăcind cărări prin ploi

Tu mă chemai să fim iar doi.

Luai în spate din poveri

Şi le-ngropai în primăveri.

Îmbătrânim, frumoasă doamnă,

Dar cu atâta drag îţi duc

Al neputinţei tăvalug

Ce ţi-a cuprins ca-ntr-o vâltoare

Plăpândul trup precum o floare...

Ţi l-aş purta spre infinit,

Numai să ştii cât te-am iubit.

Îngenuncheat pân' la pâmânt

E îmbrăcat ca-ntr-un veşmânt,

Tivit cu slăbiciuni șuvoi,

De multe ori şi cu nevoi,

Ai cicatrici şi urme-adânci

Lăsate de dureri şi prunci.

Dar şi aşa, vei fi mereu,

Mireasa sufletului meu.

Îmbătrânim, frumoasă doamnă,

Singurătăţi în cuib de cuci

Ne-aşteaptă iarba de sub cruci,

Să odihnim în ea trăiri

Din lada plină cu-amintiri.

Dar sufletelor noastre-acum

Le cresc lăstari pe scurtul drum.

Sunt înfloriți ca-n primăvară

Iar peste tot ne împresoară

Parfumul clipelor în doi

Din vraja vieţii ca un roi.

Şi te iubesc iubită doamnă,

Magnolie-nflorită -n toamnă! -

 Preluat via cenaclu literar

,,,

 Prima carte de dezvoltare a mentalității, pentru adolescenți, din România!

(pentru copii cu vârsta între 11 și 15 ani)


Credem că orice adolescent merită să devină cea mai bună variantă a lui și să aibă succes. Însă te-ai întrebat vreodată ce anume fac diferit tinerii care ajung oameni de succes? 


Există multe opinii pe acest subiect, printre care: merg la ”o școală bună”, au note bune, se pregătesc pentru o profesie anume, învață bine, fac pregătire, își doresc să studieze în străinătate sau se pregătesc pentru o anumită facultate.


Însă dacă ne uităm îndeaproape la oamenii care au avut succes în trecut și la oamenii extraordinari din zilele noastre, pare că niciunul dintre acești factori nu a fost unul decisiv. Există oameni de succes indiferent de notele pe care le-au avut la școală, indiferent de școala, profesia sau facultatea pe care au urmat-o și există oameni de succes care au pornit din medii familiale sau sociale foarte diferite.


Atunci, rămâne întrebarea: Ce anume fac diferit tinerii care ajung să fie oameni de succes?


𝐃𝐢𝐟𝐞𝐫𝐞𝐧𝐭̦𝐚 𝐬𝐭𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐦𝐞𝐧𝐭𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐩𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐨 𝐚𝐮 𝐬̦𝐢 𝐦𝐨𝐝𝐮𝐥 𝐢̂𝐧 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐠𝐚̂𝐧𝐝𝐞𝐬𝐜. 


Am creat o carte pentru adolescenți care să-i ajute să-și dezvolte un atu important care să-i pregătească pentru viață. 


Am combinat strategii, sfaturi, metode și aplicații practice care ajută adolescenții să își dezvolte o mentalitate de creștere care să le deschidă drumul către viața pe care și-o doresc, indiferent de notele pe care le au, provocările cu care se confruntă acum sau cât de mari sunt visurile pe care le au.


𝐎 𝐦𝐞𝐧𝐭𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐜𝐫𝐞𝐬̦𝐭𝐞𝐫𝐞 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐜𝐞𝐚 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐢̂𝐢 𝐟𝐚𝐜𝐞 𝐩𝐞 𝐮𝐧𝐢𝐢 𝐭𝐢𝐧𝐞𝐫𝐢 𝐬𝐚̆:

💫 reacționeze diferit la provocări

💫 se străduiască mai mult atunci când alții renunță

💫 învețe din greșeli în loc să le repete

💫 iubească învățarea

💫 aibă motivația potrivită pentru a reuși


𝐎𝐟𝐞𝐫𝐚̆-𝐢 𝐚𝐝𝐨𝐥𝐞𝐬𝐜𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐭𝐚̆𝐮 𝐮𝐧 𝐜𝐚𝐝𝐨𝐮 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐢̂𝐢 𝐯𝐚 𝐟𝐢 𝐝𝐞 𝐟𝐨𝐥𝐨𝐬 𝐭𝐨𝐚𝐭𝐚̆ 𝐯𝐢𝐚𝐭̦𝐚. 

Comandă prima carte de dezvoltare a mentalității, pentru adolescenți, din România (pentru copii cu vârsta între 11 - 15 ani)

--> https://bit.ly/cartea-secreta-a-adolescentilor


Am adus principiile unei mentalități de creștere în mâinile tinerilor pentru a putea ajuta la creșterea unei noi generații. O generație care are o stimă de sine sănătoasă, motivație potrivită și o voință de neclintit în fața provocărilor pe care le vor întâlni pe parcurs.


Am creat o carte care ”vorbește” direct cu adolescenții, explică pe limba lor fiecare strategie pe care o învață și oferă exerciții practice potrivite pentru nivelul la care sunt acum (de la provocări școlare, la griji, probleme, obiceiuri de zi cu zi sau viața socială). Știm că atunci când ești adult nu mai ai prin preajmă profesori care să te recompenseze pentru că ai citit o carte. Când ești adult, succesul nu se mai măsoară prin numărul de pagini pe care le citești în fiecare zi, numărul de cărți pe care le-ai citit într-un an sau numărul de cursuri la care participi.


Știm că dezvoltarea se măsoară doar prin lucrurile pe care le aplicăm din ceea ce învățăm.


Comandă acum cartea plină de activități interesante care stimulează o mentalitate de învingător, fără lecții plictisitoare sau lectură monotonă:

--> https://bit .ly/cartea-secreta-a-adolescentilor

***

 📖"Cine ți-a spus că trebuie să te dezbraci ca să faci dragoste??

    Din câte știu, așa se face....

    Nu..., nu este singura modalitate de a face dragoste.

    Atunci cum poți face dragoste?

    Păstrează-ți hainele pe tine și hai să vorbim până obosim..., să râdem de nimic și de toate...,  să ne uităm unul la altul.... 

    Cu mine nu trebuie să îți dezbraci corpul, ci sufletul..., să ne uităm unul la altul până când rămânem fără cuvinte..., iar atunci , în acel moment când cuvintele sunt insuficiente pentru a explica ceea ce simțim, în acea liniște infinită, ne putem atinge pe noi înșine....   

    Înțelegi??

    Spui că ne putem atinge?!

    Da...., ne vom atinge cu tandrețea subtilă a unei mângâieri care se extinde dulce până la eternitate....,si se termina într-o îmbrățișare...

    Wowww..., ce frumos!

    Uite: îmi permiți să te țin de mână?

    Da.

    Simți..?? 

    Acesta este unul dintre modurile de a face dragoste....

    Despre asta este vorba....

    Îți vei lăsa hainele pe tine și vom vorbi până ce ne vom sătura....

    Vrei...?

    Ne vom privi gurile..., genele..., buzele...,unul altuia..., iar dacă sărutul va fi necesar....,atunci  va veni fără să ne ceară permisiunea...

    Hai să vorbim până ne vom cunoaște toate amintirile..., până când ne vom cunoaște secretele noastre cele mai profunde....

    Lasă-mă să te privesc până la cea mai extremă și delicioasă încântare...,lasă-mă să îți văd sufletul..."❤


Gabriel Garcia  Márquez

***

 Legile care ne ghideaza existenta:

1.  Singura dată când ușa se închide singură, este atunci când ai lăsat cheile înăuntru.(Legea destinului)

2.  Când ai mâinile pline de unsoare, începe să te mănânce nasul. (Legea mecanicii lui Lorenz)

3.  Asigurarea acoperă totul. Mai puțin ce ți s-a întâmplat. (Legea Asigurărilor No-Pay)

4.  Problemele, nici nu se creează nici nu se rezolvă , doar se transformă".(Legea persistenței - Einstein)

5.  Dacă, la televizor există doar două emisiuni care merită vizionate, ele vor fi în același timp. (Legea lui Jones)

6.  Prețul total de plătit este întotdeauna mai mare decât bugetul, de exact 3,14 ori bugetul. 

De aici și importanța numărului Pi. (Legea lui Pi Llao)

7.  Probabilitatea să te pătezi în timp ce mănânci, este direct proporțională necesității tale de a rămâne curat. (Ley de Soup)

8.  Orice corp scufundat în cada plină cu apă, va face telefonul să sune. (Legea lui Omay God)

9.  Orice corp așezat pe buda, va face să înceapă să sune soneria de la ușă. (Legea lui Ooh Shit)

10. Viteza vântului crește proporțional prețul coafatului. (Legea meteorologica a lui Reynold, cunoscută și ca Începutul Comediei)

Mai vreți și alte legi?

*   Când, după ce ani de zile ai păstrat ceva fără să-l folosești, decizi să îl arunci, nu va trece nici măcar o săptămână și vei avea cu adevărat, nevoie de acel lucru.( Legea fatalității ireversibile)

*   Ori de câte ori ești punctual la o întâlnire, nu va fi nimeni acolo să verifice, iar dacă se întâmplă să întârzii o dată, o singură dată, toată lumea va fi ajuns acolo înaintea ta". ( Principiul lui Delay)

și, ultimul,

*   Nu lua viața prea în serios, până la urmă, nimeni nu va ieși viu din ea. (Teorema siguranței  absolute  a Filozofului din Güémez) 

Sursa: facebook

***

 “De ce citesc?

Nu mă pot abţine.

Citesc să învăț și să cresc, să râd

și să fie motivat.

Citesc ca să înțeleg lucruri pe care nu le-am citit niciodată

la care am fost expus.

Citesc când sunt ursuz, când tocmai am

a spus lucruri monumental de prostești către

oamenii pe care îi iubesc.

Citesc pentru putere ca să mă ajute atunci când

mă simt distrus, descurajat și speriat.

Citesc când sunt supărat pe tot

lume.

Citesc când totul merge bine.

Citesc pentru a găsi speranță.

Citesc pentru că sunt inventat, nu doar din

piele și oase, de priveliști, sentimente,

și o nevoie profundă de ciocolată, dar eu sunt

și alcătuit din cuvinte.

Cuvintele descriu gândurile mele și ce este

ascunsă în inima mea.

Cuvintele sunt vii - când am găsit o

povestea pe care o iubesc, am citit-o din nou și

din nou, ca și cum ai cânta o melodie preferată

iar şi iar.

Cititul nu este pasiv - intru în

poveste cu personajele, respiră

aerul lor, simt frustrările lor,

țipă la ei să se oprească când sunt

pe cale să fac ceva stupid, să plâng cu

ei, râzi cu ei.

Citind pentru mine, este să-mi petrec timpul cu un

Prietene.

O carte este un prieten.

Niciodată nu poți avea prea multe. ”


De Gary Paulsen, Viața de valabilitate: Povești după carte ( https://amzn.to/3QJDAE5 )


#ad #booklovers #americanliterature  #Classic #motivation #literaturelover 

joi, 7 decembrie 2023

*†*

 😳🍁 ESTE TREN ATRAVIESA EL DESIERTO DEL SÁHARA ¿Lo conoces? 


El Tren del Sáhara, una maravilla de la ingeniería y un testamento de la voluntad humana, recorre uno de los terrenos más inhóspitos del mundo. Su viaje comienza en las ricas minas de hierro en Zouérat, Mauritania, y se extiende a través del vasto y desolado paisaje del Sáhara hasta llegar a la costa atlántica en Nouadhibou. Este tren, que es uno de los más largos y pesados del mundo, no solo transporta toneladas de mineral de hierro, sino también a aventureros y locales, convirtiéndose en una arteria vital en una región remota.


La historia del Tren del Sáhara está intrínsecamente ligada a la historia de Mauritania, un país que ha luchado por encontrar su lugar en el mundo postcolonial. El descubrimiento de vastas reservas de mineral de hierro en la segunda mitad del siglo XX marcó un punto de inflexión. La construcción de la línea férrea, una hazaña que desafiaba tanto la logística como la naturaleza, comenzó en la década de 1960, poco después de que Mauritania obtuviera su independencia. Era un proyecto ambicioso, destinado a transformar la economía del país al conectar las remotas minas del interior con el resto del mundo.


El tren, en su esencia, es un gigante de metal, extendiéndose por hasta tres kilómetros de largo. Sus vagones abiertos, cargados hasta el borde con mineral de hierro, brillan bajo el sol abrasador. A veces, se ven pasajeros aferrándose a estos vagones, desafiando el calor, el viento y la arena, en un viaje que es tanto una necesidad como una aventura. Estos viajeros, a menudo locales que no tienen otros medios de transporte, se acomodan como pueden entre las montañas de mineral de hierro, compartiendo espacio con mercancías y animales.


El viaje a través del Sáhara es largo y arduo. El tren serpentea lentamente por el desierto, atravesando un paisaje que cambia sutilmente, desde vastas planicies de arena hasta montañas rocosas. Durante el día, el sol del desierto es implacable, golpeando tanto el metal del tren como a sus pasajeros. Por la noche, las temperaturas caen drásticamente, y el cielo se despeja, revelando un manto de estrellas que parece casi al alcance de la mano. Es un entorno de extremos, donde la belleza y la hostilidad de la naturaleza se encuentran cara a cara.


El tren no solo es un medio de transporte; es un microcosmos de la vida en el Sáhara. A bordo, se desarrollan historias humanas: comerciantes que llevan sus mercancías al mercado, familias que visitan a sus seres queridos, aventureros en busca de la experiencia de su vida. En cada parada, se ven intercambios rápidos de bienes y noticias. El tren es un hilo conductor en la vida de muchas comunidades, llevando no solo recursos esenciales sino también manteniendo unidas las relaciones sociales y económicas en esta vasta y aislada región.


A pesar de su importancia, el Tren del Sáhara opera en condiciones difíciles. El mantenimiento es una lucha constante contra la arena y el calor. Las averías son comunes, y cuando ocurren, pueden dejar al tren varado en medio de la nada, a veces durante días. Para los pasajeros, esto significa sobrevivir en condiciones extremas hasta que se reanude el viaje. Sin embargo, esta incertidumbre y dificultad forman parte del carácter único del tren y de la experiencia de viajar en él.


En resumen, el Tren del Sáhara no es solo un medio de transporte. Es un símbolo de resistencia y supervivencia, un hilo vital que une a comunidades aisladas, y una ventana a la belleza implacable del desierto. Para aquellos que se atreven a embarcarse en este viaje, ofrece una experiencia inolvidable, una que desafía tanto el cuerpo como el espíritu, y deja una impresión duradera de la majestuosa y severa belleza del Sáhara.


#historia #curiosidades #historias #leyendas #misterios #unangelporelmundo

***

 Făcând casa îmbătrânește, se murdărește și nimeni nu-ți mulțumește...

Nu-ți lăsa ghivecele să strălucească mai tare decât tine!!!!.

Nu luați curățenia sau munca atât de în serios!

Cred că pulberea va proteja lemnul de sub ea!

O casă va deveni casă doar atunci când vei putea scrie "Te iubesc" pe mobilă!

Petreceam cel puțin 8 ore pe săptămână ca să păstrez totul frumos și curat, în caz că "a venit cineva în vizită" - dar apoi am aflat că nimeni "din întâmplare" nu se poate vizita - toată lumea e prea ocupată cu plimbarea, distrându-se și distrându-se!

Dacă apare cineva dintr-o dată?

Nu trebuie să explic nimănui situația mea din casă.. oamenii nu sunt interesați să știe ce am făcut toată ziua în timp ce ei se plimbă, se distrează și se bucură de viață.

In caz ca nu ti-ai dat seama inca: viata e scurta... Bucurați-vă!

Dă jos praful... dacă ai nevoie de ea...

Dar nu ar fi mai bine să pictezi o imagine sau să scrii o scrisoare, să mergi la plimbare sau să vizitezi un prieten, să coaci o prăjitură și să lingi lingura murdară de paste, să plantezi și să uzi niște semințe?

Distinge foarte bine diferența dintre dorință și nevoie!

Dă jos praful... dacă ai nevoie de ea...

Dar nu vei avea prea mult timp liber... să bei șampanie, să înoți pe plajă (sau în piscină), să urci munții, să te joci cu câinii, să asculți muzică și să citești cărți, să crești

Dă jos praful... dacă ai nevoie de ea...

Dar viața merge înainte acolo, soarele luminându-ți ochii, vântul fluturându-ți părul, un fulg de zăpadă, picăturile de ploaie care cad, ai grijă...

- gândește-te bine, ziua asta nu se va mai întoarce niciodată!!!.

Dă jos praful... dacă ai nevoie de ea...

Dar nu uita că vei îmbătrâni și multe lucruri nu vor fi la fel de ușoare ca acum...

Și când pleci, cum plecăm toți într-o zi, se face și praf!!!

Nimeni nu-și va aminti câte facturi ai plătit, nici casa ta atât de curată, dar își vor aminti de prietenia ta, de bucuria ta și de ce ai învățat.

La urma urmei "nu ceea ce ai curățat, ci ceea ce te-ai bucurat reflectă modul în care ți-ai trăit viața. "


Tu ce crezi? 😊


#reflexion 

***

 😳🍁 TOT CE NU ȘTIAI DESPRE COLOSEUL ROMEI ȘI GLADIADORII EI. Aici îți spun


Colosseumul, cunoscut și sub numele de Amfiteatrul Flavian, este o icoană a Romei antice, renumită pentru grandoarea arhitecturală și istoria sângeroasă. În timp ce cei mai mulți dintre noi știu ce folosește pentru bătăliile de gladiatori și evenimente publice, există multe fațete mai puțin cunoscute ale acestui monument și ale gladiatorilor care au luptat pe el.


Să începem cu arhitectura Colosseum-ului. Acest amfiteatru a fost o minune inginerească pentru timpul său. Construit în secolul 1 d.Hr., are o capacitate estimată de a găzdui între 50.000 și 80.000 de spectatori. Ceea ce nu este cunoscut pe scară largă este faptul că Colosseumul avea un sistem complex de tuneluri și camere sub zona de luptă, cunoscut sub numele de hipogeum. Acest labirint subteran a fost locul unde gladiatorii și animalele sălbatice așteptau înainte de luptă. În plus, sistemele de stâlp și lifturi au fost folosite pentru transportul luptătorilor și animalelor până la nivelul solului, ceea ce a adăugat un element surpriză și spectaculos evenimentelor.


Gladiatorii, adesea considerați eroi tragici, au avut vieți complexe și nuanțate. Deși mulți erau sclavi, prizonieri de război sau criminali, nu toți au fost involuntari. Unii oameni liberi au ales această profesie căutând faimă și avere. Acești luptători profesioniști au fost instruiți în școlile de gladiatori, unde au învățat nu doar să lupte, ci și să distreze mulțimea. Contrar credinței populare, nu toate luptele se termină cu moarte. Decizia de a ucide un gladiator căzut depindea foarte mult de mulțime și de sponsorul evenimentului. În plus, gladiatorii supraviețuitori ar putea obține o mare faimă și, în unele cazuri, chiar libertate.


Coliseumul a fost, de asemenea, o scenă pentru evenimente care au depășit luptele de gladiatori. Naumaakias, sau bătălii navale simulate, s-au dus, pentru care amfiteatrul a fost inundat. A fost, de asemenea, un spațiu pentru execuția criminalilor, drame bazate pe mitologie și, surprinzător, exponate de animale sălbatice exotice.


Inginerie avansată a scaunelor și mulțimii:


Colosseum-ul a fost proiectat cu un sistem de șezut și hol extrem de eficient. Avea 80 de bilete și putea fi umplut sau golit în câteva minute, o caracteristică impresionantă având în vedere capacitatea sa de până la 80.000 de spectatori. Acest design a prezis stadioane sportive moderne în ceea ce privește managementul mulțimii și accesibilitatea.


Diversitatea Gladiatorilor:


Deși gladiatorii sunt amintiți în mod obișnuit ca luptători de sex masculin, au existat și gladiatori, cunoscuți sub numele de „ludia”. Aceste femei luptătoare erau o raritate și adesea se prezentau ca noutate, dar existența lor arată diversitatea și complexitatea jocurilor de gladiatori în Roma antică.


Colosseumul și creștinismul:


În Evul Mediu, Colosseumul era văzut de unii ca un loc al martiriului creștin, deși nu există nicio dovadă istorică care să susțină ideea că creștinii au fost martirizați acolo. În secolul al XVII-lea, Biserica Catolică a consacrat Colosseumul ca un loc sacru în memoria martirilor creștini, care a ajutat la protejarea acestuia de jafuri și degradare ulterioară.


De-a lungul timpului, Colosseum-ul a căzut într-o stare de dezordine și a început să fie jefuit. Multe dintre materialele sale, cum ar fi marmura, au fost îndepărtate pentru a construi alte clădiri în Roma. De asemenea, a suferit pagube de la cutremure și incendiu de-a lungul secolelor. În ciuda acestor provocări, încă rămâne ca o dovadă a ingineriei și culturii romane.


Pe scurt, Colosseumul și Gladiatorii au o istorie bogată și complexă care depășește cu mult lupta sângeroasă. De la arhitectura sa uimitoare și sistemele avansate de inginerie până la viețile multifațetate ale gladiatorilor, acest monument iconic continuă să fascineze și să educe pe cei interesați de istoria antică.


#roma #coliseo #historia #curiosidades #historias #leyendas #misterios #unangelporelmundo 

marți, 5 decembrie 2023

**

 Oamenii au fost inexplicabil de buni cu mine. Eu nu am dușmani, iar dacă anumiți oameni și-au pus costumul ăla, au fost atât de amabili încât nici măcar nu m-au rănit. De fiecare dată când citesc ceva ce au scris împotriva mea, nu doar că împărtășesc sentimentul, dar cred că aș putea face o treabă mult mai bună. Poate că ar trebui să sfătuiesc potențialii dușmani să-mi trimită recenziile lor înainte, cu asigurarea că vor primi tot ajutorul și sprijinul meu. Chiar mi-am dorit în secret să scriu, sub un pseudonim, o lungă invectivă împotriva mea. Oh, ce adevăruri crude le păstrez!

La vârsta mea ar trebui să-ți conștientizezi propriile limite, iar cunoașterea poate contribuie la fericire. Când eram tânăr credeam că literatura este un joc de variații abile și surprinzătoare. Acum că mi-am găsit propria voce, cred că corectarea și recorectarea originalelor nu le face mai bune sau mai rele.

Cred că am scris deja cele mai bune cărți ale mele. Asta îmi dă o oarecare satisfacție și pace. Nu cred că el a scris totul, totuși. Cumva tinerețea mi se pare mai apropiată decât în tinerețe. Nu mai consider fericirea de neatins așa cum mi s-a întâmplat cu mult timp în urmă. Acum știu că se poate întâmpla oricând, dar nu trebuie să cauți niciodată. Cât despre eșec și faimă, mi se par irelevante și nu-mi pasă. Ceea ce vreau acum este pace, bucurie de gând și prietenie. Și deși pare prea ambițios, sentimentul de a iubi și de a fi iubit.


George Louis Borges.

AUTOBIOGRAFIE

ATENEO, Buenos Aires,  1999. 

***

 Astăzi notăm data nașterii lui Rainer Maria Rilke (4 decembrie 1875 – 29 decembrie 1926), poetă și romancier boemo-austriac care a scris atât verset, cât și proză foarte lirică.


Scrierile sale includ un roman, mai multe colecții de poezie și mai multe volume de corespondență în care invocă imagini bântuite care se concentrează pe dificultatea comuniunii cu inefabilul într-o epocă a neîncrederii, singurătății și anxietății profunde.


Rilke a publicat cele trei cicluri complete de poezii care constituie Cartea orelor în aprilie 1905. Aceste poezii explorează căutarea creștină a lui Dumnezeu și natura rugăciunii, folosind simbolismul observării creștinismului ortodox de către Sfântul Francisc și Rilke în timpul călătoriilor sale în Rusia în primii ani ai secolului al XX-lea.


Între octombrie 1911 și mai 1912, Rilke a stat la Castelul Duino, lângă Trieste. Acolo, în 1912, a început ciclul de poezie numit Elegiile Duino, care avea să rămână neterminat timp de un deceniu din cauza unei crize de creativitate de lungă durată.


Pe 11 iunie 1919, Rilke a călătorit din Munchen în Elveția. Motivul exterior a fost o invitație la prelegere la Zurich, dar adevăratul motiv a fost dorința de a scăpa de haosul postbelic și de a-și relua munca la Duino Elegies. Într-o perioadă creativă intensă, Rilke a finalizat Duino Elegies în câteva săptămâni în februarie 1922.


Elegiile Duino sunt poezii intens religioase, mistice care cântăresc frumusețea și suferința existențială. Poeziile folosesc o bogată simbolistică a îngerilor și a mântuirii, dar nu în conformitate cu interpretările tipice creștine.


Rilke începe prima elegie într-o invocare a disperării filosofice, întrebând: „Cine, dacă aș striga, m-ar auzi printre ierarhiile îngerilor? și mai târziu declară că „fiecare înger este înfricoșător”. În timp ce etichetarea acestor poezii drept „elegii” ar implica, de obicei, melancolie și lamentare, multe pasaje sunt marcate de energia lor pozitivă și de „entuziasmul neînstrâns”.


Înainte și după, Rilke a scris rapid ambele părți ale ciclului de poezie Sonete către Orfeu, care conțin 55 de sonete întregi.


În 1929, scriitorul Franz Xaver Kappus, a publicat o colecție de zece scrisori pe care Rilke i le-a scris când era un ofițer cadet de 19 ani.


Tânărul Kappus i-a scris lui Rilke, care fusese și el la academie, între 1902 și 1908 când nu era sigur de viitoarea sa carieră de ofițer militar sau de poet. Inițial, el a cerut sfatul lui Rilke cu privire la calitatea poeziei sale și dacă ar trebui să urmeze scrisul ca carieră.


În timp ce a refuzat să comenteze scrierile lui Kappus, Rilke l-a sfătuit pe Kappus despre cum ar trebui să se simtă un poet, să iubească și să caute adevărul în încercarea de a înțelege și experimenta lumea din jurul său și de a se implica


Cu puțin timp înainte de moartea sa, Rilke a fost diagnosticat cu leucemie. Cu ochii deschiși, a murit în brațele medicului său pe 29 decembrie 1926, în Sanatoriul Valmont din Elveția. A fost înmormântat pe 2 ianuarie 1927, în cimitirul Raron din vestul Visp.

______________________________________________ 


Citate și poezii de Rainer Maria Rilke


"De ce vrei să îndepărtezi din viața ta orice neliniște, orice mizerie, orice depresie, de vreme ce până la urmă nu știi ce muncă fac aceste condiții în tine? De ce vrei să te persecuți cu întrebarea de unde vin toate acestea și încotro se îndreaptă?


De vreme ce știi, până la urmă, că ești în mijlocul tranzițiilor și nu ți-ai dorit nimic, decât să te schimbi. Dacă există ceva nesănătos în reacțiile tale, doar ține cont că boala este mijlocul prin care un organism se eliberează de ceea ce este străin; așa că trebuie pur și simplu să îl ajuți să fie bolnav, să aibă toată boala și să izbucnească cu ea, deoarece asta este modul în care devine mai bine. ”


― Rainer Maria Rilke, Scrisori către un tânăr poet

______________________


"Îmi trăiesc viața în cercuri lărgite care se întind în întreaga lume. ”


― Rainer Maria Rilke, Cartea orelor lui Rilke: Poezii de dragoste către Dumnezeu

_______________________


"Nici o altă dată (decât toamna) nu se lasă pământul inhalat într-un singur miros, pământul copt; într-un miros care nu este nicidecum inferior mirosului mării, amar unde se mărginiște cu gust, și mai dulce de miere acolo unde simți că atinge prima Sunete. Conținând adâncime în sine, întuneric, ceva aproape de mormânt. ”


― Rainer Maria Rilke, Scrisori despre Cézanne

________________________


Pantera


Viziunea lui, de la barele care trec constant,

a devenit atât de obosit încât nu mai poate ține nimic altceva.

I se pare că sunt o mie de baruri;

și în spatele gratiilor, nicio lume.


În timp ce se învârte în cercuri înghesuite, iar şi iar,

Mișcarea pașilor săi moi puternici

este ca un dans ritual în jurul unui centru

în care o voință puternică stă paralizată.


Doar uneori, cortina pupilelor se ridică, în liniște--.

Intra o imagine,

se grăbește în jos prin mușchii tensionați, arestați,

plonjează în inimă și dispare.


--Rainer Maria Rilke

[tradus de Stephen Mitchell]

______________________


O plimbare


Ochii mei deja ating dealul însorit.

Mergând cu mult înainte de drumul pe care l-am început.

Deci suntem cuprinși de ceea ce nu putem înțelege;

are lumină interioară, chiar și de la distanță-


și ne încarcă, chiar dacă nu ajungem la ea,

în altceva, pe care, cu greu îl simt,

suntem deja; un gest ne face cu mâna

răspunzând propriului nostru val...

dar ceea ce simțim este vântul în fața noastră.


--Rainer Maria Rilke

[Tradus de Robert Bly]

 _________________________


Cântec de dragoste


Cum să-mi păstrez sufletul în mine, ca să-mi păstrez sufletul,

nu-ți atinge sufletul? Cum pot ridica

E destul de sus, pe lângă tine, la alte lucruri?

Aș vrea să-l adăpostesc, printre distanță

obiecte pierdute, într-un loc întunecat și tăcut

asta nu rezonează când îți răsună adâncimea.

Tot ce ne atinge, eu și cu tine,

ne ia împreună ca un arc de vioară,

ceea ce atrage *o* voce din două corzi separate.

Pe ce instrument suntem noi doi întinși?

Si ce muzician ne tine in mana lui?

Oh, cel mai dulce cântec.


--Rainer Maria Rilke

______________________


Tu care nu ai ajuns niciodată


Tu care nu ai ajuns niciodată

în brațele mele, Iubitule, care s-au pierdut

de la început,

Nici măcar nu știu ce melodii

te-ar încânta. Am renunțat să mai încerc

să te recunosc în valul în creştere al

în clipa următoare. Tot imensul

imagini din mine -- îndepărtarea, profund simțită

peisaje, orașe, turnuri și poduri și

viraje nebănuite în cale,

și acele tărâmuri puternice care au fost odată

Pulsând cu viața zeilor...

toate se ridică în mine să însemne

tu, care mă eviți pentru totdeauna.


Tu, iubitule, care ești toți

grădinile la care m-am uitat vreodată,

dor. O fereastră deschisă

într-o casă de la ţară... şi aproape că tu

a ieșit, gânditor, să mă întâlnească.

Străzi pe care le-am avut în întâmplare...

Tocmai ai coborât pe ei şi ai dispărut.

Și uneori, într-un magazin, oglinzile

eram încă amețiți de prezența ta și,

surprins, mi-am redat imaginea prea bruscă.

Cine stie? Poate la fel.

pasărea a răsunat prin amândoi.

ieri, separat, seara...


--Rainer Maria Rilke

[tradus de Stephen Mitchell]

_______________________


Simțul a ceva ce vine


Sunt ca un steag în centrul spațiului deschis.

Simt înainte vântul care vine și trebuie să trăiască

Prin intermediul.

în timp ce lucrurile lumii încă nu se mișcă:

ușile încă se închid încet, iar hornurile sunt pline de liniște,

ferestrele încă nu zornăie, iar praful încă se așterne.

Știu deja furtuna, și sunt tulburat ca marea.

Sar afară și cad înapoi,

și mă arunc afară, și sunt absolut singur

în marea furtună.


--Rainer Maria Rilke [Traducere de Robert Bly]

______________________


Crin de apă


Toată viața mea este a mea dar cine spune așa

mă va priva, pentru că este infinit.

Unda apei, umbra cerului

sunt ale mele; este la fel, viața mea.


Nicio dorință nu mă deschide: sunt plin,

Nu mă închid niciodată cu refuz...

în ritmul sufletului meu zilnic

Eu nu doresc - sunt mișcat;


fiind mutat îmi exercit imperiul,

transformând visele nopții în realitate:

în corpul meu, în partea de jos a apei

Atrag dincolo de oglinzi...


--Rainer Maria Rilke


[Tradus de A. Poulin

_____________________


Prima elegie [fragment]


Cine dacă strig, m-ar auzi printre Îngeri”

Ordine? și chiar dacă unul dintre ei m-ar apăsa

dintr-o dată în inima lui: aș fi consumat

în ființa lui mai puternică. Pentru că frumusețea nu înseamnă nimic

ci începutul terorii, pe care abia o putem îndura,

și în timp ce noi stăm în mirare el disprețuiește rece

să ne distrugă. Fiecare înger este înfricoșător.

Și așa mă apuc și sufoc acea notă de apel

de suspine întunecate. Ah, la cine putem apela

în nevoia noastră? Nu îngeri, nu oameni,

și animalele viclene văd imediat

ce mici suntem acasă

în lumea interpretată. Asta ne lasă

un copac pe o pantă, la care ni s-au întors ochii

zi după zi; ne lasă strada de ieri

și loialitatea răsfățată a unui vechi obicei

care i-a plăcut aici, a zăbovit și nu a plecat niciodată.

O și noaptea, noaptea, când vântul plin de spațiu mondial

ne roade fețele, pentru cine nu va fi noaptea acolo,

dorită, ușor dezamăgitoare, setarea sarcinilor grele

pentru o inimă singură. Este mai ușor pentru îndrăgostiți?

Ah, ei se folosesc doar pentru a-și masca soarta.

Tot nu vezi? Arunc golul în brațele tale

în spațiile pe care le respirăm; poate păsările

va simți creșterea aerului cu un zbor mai pasional.


--Rainer Maria Rilke


-- „Prima elegie” din Poezia lui Rilke: Ediție bilingvă de Rainer Maria Rilke, tradusă și editată de Edward Snow.

_____________________ 


Tot conţinutul acestei postări este doar în scop educaţional.

______________________


Vizitează https://www.wwhitmanbooks.com pentru a afla despre librăria noastră.


Programul  librăriei săptămâna aceasta


Luni

13:00 până la 17:00


Miercuri și joi

12 de la prânz la 16:30


Vineri

Între 12 și 20:30

[În conjuncție cu Middleburgh Miracle pe Main Street Fair]


Sâmbătă

Între 12 și 17:00 PM 

**

 CINE A FOST VLAD ÎMPĂRATUL? - Prinț al Valahiei, cunoscut pentru rezistența sa împotriva Imperiului Otoman și inspirând legenda lui Dracula c ♂️


Pe meleagurile cețoase ale a ceea ce este astăzi România, stă figura impunătoare a lui Vlad al III-lea, cunoscut istoriei drept Vlad Împăratul. Născut în 1431 în sânul nobilimii valahiene, Vlad a fost un prinț valah care a lăsat o urmă de neșters atât asupra istoriei țării sale, cât și asupra imaginației populare a lumii.


Crescut într-o lume sfâșiată de conflicte, Vlad al III-lea a fost scufundat de mic în luptele politice și militare care i-au biciuit pământul. Tatăl său, Vlad al II-lea Dracul, a fost membru al Ordinului Dragonului, dedicat apărării creștinismului și luptei împotriva avansării Imperiului Otoman. Influența tatălui său și circumstanțele turbulente ale tinereții sale l-au transformat pe Vlad într-un războinic neobosit și un lider viclean.


Ascensiunea lui Vlad la putere nu a fost ușoară. În 1448, după moartea tatălui și fratelui său mai mare în mâinile nobililor din Valahia, Vlad a început prima sa domnie. Cu toate acestea, domnia sa a fost scurtă și trebuie să lupte neobosit pentru a-și revendica tronul încă două ocazii. Lupta sa împotriva otomanilor și a nobililor locali, trădătoare și ambițioasă, a devenit piatra de temelie a domniei sale.


Vlad este amintit în principal pentru metoda sa preferată de pedeapsă și execuție: tragerea în țeapă. Brutalitatea lui în război și împotriva inamicilor săi politici a fost notabilă. Se spune că el a tras în țeapă mii, de la invadatori otomani la nobili și criminali în propriul său regat. Reputația lor pentru cruzime s-a răspândit în toată Europa, hrănind povești și legende.


Această notorietate l-a inspirat pe Bram Stoker pentru faimosul său personaj, Contele Dracula. Deși Stoker nu a vizitat niciodată România, legenda lui Vlad, amestecată cu mituri și folclor despre vampiri, a devenit inspirația perfectă pentru 1897.


În România însă, Vlad este văzut altfel. Dincolo de brutalitate, mulți și-l amintesc ca pe un erou, un apărător al poporului său și al pământului său împotriva forțelor otomane copleșitoare. Capacitatea lor de a menține independența Țării Românești într-o perioadă extrem de tumultuoasă este o realizare ce nu poate fi ignorată.


Moștenirea lui Vlad Împăratul este complexă. Pentru unii, un monstru însetat de sânge; pentru alții, un conducător patriot și apărător al poporului său. Ceea ce este incontestabil este că, la secole după moartea sa în 1476, figura lui Vlad al III-lea continuă să captiveze, ca o amintire întunecată și fascinantă a profunzimilor și contradicțiilor naturii umane.


#dracula #VladelEmpalador #imperiootomano #historia #rumania #curiosidades #jes sicacanaltravel 

***

 Cristalele gigantice din Peștera Naica...


ÎN MEXIC, A FOST DESCOPERITĂ O PEȘTERA SUBTEANĂ DE 26 MILIOANE DE ANI.


Înăuntru erau cristale foarte rare care sfidează conceptele naturale. Aici îți spun


Enigma cristalelor uriașe se concentrează pe una dintre cele mai uimitoare descoperiri naturale din lume, situată în Naica, Chihuahua, Mexic: Peștera Cristalelor.


Această peșteră subterană, descoperită în 2000 de minerii care lucrează la mina Naica, este un spectacol supranatural de cristale de selenit (o formă cristalină a mineralului de gips) de proporții colosale, unele ajungând până la 12 metri lungime și 4 metri diametru, și cântărind aproximativ 55 tone.


Formarea acestor cristale este un fenomen care trezește atât uimire, cât și întrebări științifice. De mii de ani, conditiile unice din interiorul pesterii au fost bulionul perfect de crestere pentru cresterea acestor cristale.


Peștera se află la o adâncime de 300 de metri sub suprafața Pământului, unde temperaturile pot ajunge până la 58 de grade Celsius cu umiditate relativă aproape de 100%. Aceste condiții extreme, deși inospitaliere pentru oameni, au fost ideale pentru formarea cristalului.


Istoria geologică a peşterii sugerează că acum aproximativ 26 de milioane de ani, activitatea vulcanică din regiunea Naica a creat rezervoare mari de magmă sub suprafaţă. De-a lungul timpului, această magmă a încălzit apele subterane bogate în minerale, creând o soluție saturată care a început să se scurgă prin crăpăturile și peșterile subterane.


În cazul Peșterii Cristalelor, soluția bogată în sulfat de calciu (da) s-a stabilizat la o temperatură constantă de aproximativ 54 de grade Celsius, punct critic pentru formarea cristalelor de selenit.


Timp de sute de mii de ani, acest echilibru termic a permis cristalelor să crească la dimensiuni gigantice. Cheia creșterii excesive a cristalelor constă în consistența condițiilor de mediu din peșteră.


Fără variații semnificative de temperatură și saturație minerală constantă, cristalele ar putea crește neîntrerupte, formând aceste structuri gigantice.


Descoperirea Peșterii Cristalelor a atras atenția geologilor, mineralogilor și aventurierilor din întreaga lume. Cu toate acestea, explorarea peșterii este extrem de periculoasă din cauza temperaturilor ridicate și umidității.


Cercetătorii trebuie să poarte costume speciale cu sisteme de răcire și oxigen independent pentru a putea intra în peșteră pentru perioade scurte.


Pe lângă importanța sa științifică, Peștera Cristalelor este o amintire uimitoare a proceselor geologice care ne modelează planeta. În ciuda faptului că este un mediu extrem și ostil, peștera a dezvăluit o frumusețe și un mister unic care ne provoacă înțelegerea lumii naturale.


Viitorul Peșterii Cristalelor este incert. Pe măsură ce mineritul în Naica continuă, pomparea apei care menține peștera inundată ar putea opri, modificând potențial echilibrul delicat care a permis acestor cristale să crească. Există eforturi și dezbateri despre cum să păstrăm această comoară naturală, echilibrând nevoia de cercetare științifică cu conservarea acestui fenomen unic.


Pe scurt, Peștera Cristalelor din Naica reprezintă una dintre cele mai impresionante comori geologice din lume. Descoperirea sa a deschis o fereastră către procese geologice neobișnuite și ne-a provocat înțelegerea limitelor creșterii minerale. Pe măsură ce știința continuă să exploreze și să înțeleagă această enigmă, Peștera Cristalelor stă ca un simbol spectaculos al minunii și misterului care încă ține planeta noastră .


<Verdele>


#chamanrober 🔥 

***

 Deseară va porni din Rai spre lume Sfântul Nicolai,

Cu daruri pentru cei cuminţi, ca cel mai darnic dintre Sfinţi.

Deseară iar se vor lipi de geam năsucuri de copii

Care aşteaptă bunătăţi ca şi noi, cei din alte dăţi.

Prin întuneric, de pe drum, revarsă datina parfum

De amintiri şi nostalgii în voci senine, de copii.

Şi, Doamne, cât e de frumos să-i vezi şezând cuminţi, pe jos,

Ca nişte năzdrăvani pitici despachetând cadouri mici!

Ce poate fi mai preţios decât copilul bucuros,

Cu străluciri în ochi şi-n grai, că a fost Moşul Nicolai?

E Sfântul care-a pus, abil, în sufletu-ţi rămas copil

Un dram din bunătatea sa, ca să-l împarţi cu cineva.

Tu dăruieşte mulţumit din ce-ai avut, din ce-ai primit,

Chiar din puţinul ce îl ai, să-l cinsteşti pe Sfâ ntul Nicolai.

***

 Știai că atunci când privești conștient un copac, ficatul se regenerează și se echilibrează?

Știai că atunci cănd privești conștient iarba sau o floare întreaga ta structură se încarcă cu bunătate și blândețe?

Știai că atunci când privești soarele, inima se purifică și se umple de optimism și entuziasm?

Știai că atunci când privești pământul și calci conștient, splina se regenerează și se echilibrează, structura fizică se vindecă și apare încrederea în tine și în procesul vieții?

Știai că atunci când contempli cerul și respiri conștient, plămânii se vindecă și se regenerează, dispare starea de depresie și simți că ești viu, că trăiești cu adevărat?

Știai că atunci când privești oceanul sau marea, rinichii tăi se vindecă și se regenerează?

Știai că atunci când privești picătura de ploaie sau roua dimineții, întreg aparatul uro- genital se vindecă și se regenerează și îți mărești puterea de a manifesta ceea ce îți dorești în viață?

Știai că viața este o binecuvântare și o bucurie, la distanța unui zâmbet inocent...”

Text Mihaela Herbei

***

 Dragii mei, 

Seara ajunului Sf. Nicolae dă startul celei mai frumoase perioade a anului! ❄️🌲

Dacă lui Moș Crăciun i-am trimis, copil fiind, câteva scrisorele, Moșului Nicolae nu i-am scris niciodată… Și cu toate acestea a venit în fiecare an! Mărturisesc, de pe poziția adultului de acum, că îl așteptam cu un amestec de bucurie și teamă în același timp, pentru că așa cum știți, Moșul aduce și nuielușe… și de multe ori nu eram tocmai cel mai cuminte copil…

Vremurile pe care le trăim sunt total diferite de cele ale copilăriei mele, iar atracția copiilor față de noua tehnologie pare să nu mai surprindă pe nimeni… Însă nu sunt convinsă că de un astfel de dar își va aminti copilul tău peste ani. Își va aminti cu siguranță mesajul de dragoste pe care i l-ai transmis!!! 

Dragii mei, "BANII pot fi coaja multor lucruri, dar în nici un caz miezul acestora.  Ei aduc mâncare, dar nu şi poftă; medicamente nu şi sănatate; cunostinţe, nu şi prieteni; servitori, dar nu loialitate; zile de bucurie, nu şi linişte şi fericire". Îmi place să cred că banii NU schimbă omul! Că el, OMUL este iubitor de lucruri simple, simbolice și că se mulțumește cu puținul pe care unii îl au de oferit, dar cu toată dragostea. Și rămâne așa cum a fost înainte de BANI!!!

Mă simt din nou legată, prin firul amintirilor de acele vremuri fantastice ale copilariei și îmi reamintesc cu nostalgie de acele seri minunate când ne pregăteam cizmulițele... iar el, misteriosul Moș era foarte punctual…

O să le pregătesc și în acest an… Și… indiferent ce voi găsi în ele, mi-aș dori, ca în fiecare an, dragostea fiului și soțului meu! A… și încă ceva: o fărâmă de copilărie - ambalată frumos într-o cutie cu fundă 🎁 sau împrăștiată pur și simplu în aerul de sărbătoare...

O să îl rog pe Moșul cel blând să pună și în ghetele fiului meu câteva daruri: înțelepciune, bunătate, sinceritate, sănătate, blândețe, răbdare, iertare și iubire 💝. Nu duce lipsă, dar sunt cele mai importante! Alături firește de toată dragostea mea!

Ei, dragilor să așteptam … Moș Nicolae e undeva pe drum, spre noi…

Vă doresc din suflet să primiți iertare și iubire. Și vă rog: nu uitați să le oferiți la rândul vostru!!!!


Să vă fie bine, oame ni buni! 🤗

***

 Scara din Bramant, Muzeele Vaticanului, Roma


Scara Bramante este considerată o capodoperă a Renașterii italiene și reflectă viziunea arhitecturală inovatoare a arhitectului și pictorului Donato Bramante. Designul său revoluționar și forma elicoidală au fascinat vizitatorii și experții arhitecturali timp de secole. Structura scării se bazează pe un sistem cu elice dublă, unde două rampe independente se rotesc în jurul unei axe centrale fără a trece în niciun moment. Acest design permite o mișcare lină a oamenilor în ascensiune și coborâre, evitând orice tip de congestie în fluxul de vizitatori. Utilizarea pietrei în construcția ei nu doar că îi conferă rezistență și durabilitate, dar îi conferă și un aspect estetic și maiestuos. Piatra este sculptata cu precizie si amenajata astfel incat fiecare detaliu sa evidentieze frumusetea si armonia structurii in ansamblu.


Iluminatul natural care cade cenital printr-un luminator octogonal imens situat pe punte joacă un rol fundamental în scară, creând o atmosferă magică și luminoasă, evidențiind detaliile arhitecturale și sculpturale și creând un joc de lumini și umbre care sporește și mai mult frumusețea scării.


Vizitatorii care fac turul muzeelor Vaticanului nu se pot opri să se minuneze de Scara Bramante și de prezența sa arhitecturală impresionantă. În fiecare an, mii de turiști din toată lumea îl vizitează și se minunează de designul și istoria acestuia, făcând-o una dintre cele mai populare atracții ale Muzeelor Vaticanului din Roma. Scara Bramante prezintă ornamente în relief care includ motive florale, sculpturi și figuri umane, precum și detalii geometrice. Aceste ornamente, sculptate in piatra cu precizie, sporesc frumusetea si estetica scarii, adaugand detalii ornamentale si finete artistica in toata structura acesteia. Deoarece diametrul structurii este mai îngust la pornire, amprenta pașilor mai mici de la bază le lărgește proporțiile pe măsură ce scara urcă. De asemenea, și spre deosebire de decalajul scării, pereții laterali erau acoperiți cu marmură de carara în culori frumoase de nuanțe deschise de verde și  alb. 

***

 PEERU - MISTERELE LINIILOR NAȘTERE


Deșertul de lângă Nazca, în Peru, într-un aer întins pe câțiva kilometri pătrați, ascunde unul dintre cele mai mari mistere ale omenirii. Vorbim despre așa-numitele „Linii Nazca”, adică desene masive, fiecare de câteva sute de metri în dimensiune. De exemplu, desenul șopârlei are peste 180 de metri lungime. În comparație, Statuia Libertății măsoară „doar” 93 de metri lungime. Nimeni nu știe cât de vechi sunt aceste desene, dar toți arheologii sunt de acord că sunt acolo de mii de ani. Realizarea lui are puncte care în prezent sunt inexplicabile. Să vedem câteva dintre ele.


(1) De fapt, aceste desene nu sunt desenate pe jos. În acea zonă a deşertului sunt mici pietre de diferite culori pe pământ. Pietrele sunt ușoare, pământul este întunecat. Atunci când mișci pietre și creezi poteci, de la distanță aceste poteci apar ca o "linie" întunecată pe un fundal clar. Arată prostesc, doar că acest efect optic este vizibil doar de sus. La nivelul solului, nimeni nu ar observa că mă uitam la un desen. Mai mult decât atât, având în vedere enormitatea lor, diferitele cifre pot fi apreciate în întregime doar de la o înălțime considerabilă. Ce rost are să desenezi figuri pe care nu le poți vedea decât dacă ești la o înălțime mare?


(2) Unul dintre desene descrie o balenă în întregime. Cum a putut un popor de munte care locuiește la marginea deşertului să deseneze o balenă cu mare acuratețe? De asemenea, unele desene precum maimuța și păianjenul nu aparțin animalelor care au trăit în acea zonă. De unde au venit Nazca, dacă cunoșteau aceste specii de animale?. În plus, păianjenul descris are organul sexual plasat pe picior. O singură specie de păianjen din lume prezintă această particularitate. În plus, acesta este un detaliu care se vede doar cu lupa. Cum au putut Nazca să aibă o cunoștință atât de profundă despre fauna terestră încât, teoretic, nici măcar nu ș tiau? 

***

 😳🇮🇹 TODOS CONOCEMOS ALGO DE LA ANTIGUA ROMA ¿Pero cuánto conoces de sus legiones y de su ejército? Aquí te lo cuento 


Las legiones romanas, consideradas como una de las fuerzas militares más formidables de la historia antigua, representaban la columna vertebral del poderío militar del Imperio Romano. Su evolución, desde los primeros días de la República Romana hasta el ocaso del Imperio, refleja no solo cambios en tácticas y equipamiento, sino también una transformación profunda en la estructura social y política de Roma.


En los albores de su historia, las legiones romanas estaban compuestas por ciudadanos que proveían su propio equipo, agrupados por su riqueza y capacidad para obtener armas. Esta organización reflejaba la sociedad romana, donde el status y la riqueza determinaban el papel de un individuo en el ejército. Las reformas de Mario, en el siglo I a.C., marcaron un cambio radical. Se abrió el servicio militar a los ciudadanos sin tierras, proporcionando el equipo estatal. Esto no solo amplió el ejército, sino que también creó un cuerpo de soldados profesionales leales a sus comandantes, en lugar de al Estado.


Una legión típica, en su apogeo, consistía en unos 5,000 hombres, principalmente infantería pesada, complementados por un pequeño número de caballería y unidades especializadas. El corazón de la legión era el ‘centurión’, un oficial experimentado que comandaba una ‘centuria’ de aproximadamente 80 hombres. La habilidad, disciplina y liderazgo del centurión eran cruciales para el éxito en el campo de batalla.


El equipamiento de un legionario evolucionó con el tiempo. En la época imperial, un legionario típicamente llevaba una armadura de segmentos de hierro, un casco, grebas, un escudo rectangular grande (‘scutum’), una espada corta (‘gladius’) y una lanza (‘pilum’). Esta armadura combinaba protección con flexibilidad, permitiendo a los soldados ser tanto defensivos como ofensivos en diferentes tácticas de combate.


Las tácticas de las legiones eran variadas y sofisticadas. Famosas por su formación en ‘testudo’, una formación defensiva en la que los escudos creaban una cubierta casi impenetrable, las legiones también eran adeptas en maniobras ofensivas. La disciplina férrea y el entrenamiento riguroso permitían a una legión maniobrar como una sola entidad en el campo de batalla, adaptándose rápidamente a diferentes situaciones.


Además de su habilidad en la guerra convencional, las legiones también eran ingenieros eficientes. Construían campamentos fortificados cada noche durante las marchas y eran capaces de construir puentes, asediar ciudades y realizar otras tareas de ingeniería.


La lealtad de las legiones era, sin embargo, una espada de doble filo. A medida que el poder de Roma se expandió, los ejércitos, ahora profesionales y leales a sus generales en lugar de al Senado, se convirtieron en actores políticos. Esto fue evidente en las guerras civiles que plagaron el final de la República y en varias ocasiones durante el Imperio, donde los generales usaban sus legiones para fines políticos.


Con el tiempo, las presiones de las invasiones bárbaras y los problemas internos transformaron las legiones. Los ejércitos del Bajo Imperio eran más móviles, a menudo dependiendo de tropas auxiliares bárbaras y caballería. La clásica legión romana, con su disciplina y tácticas, lentamente se desvaneció, marcando el fin de una era en la historia militar.


En resumen, las legiones romanas no solo eran una fuerza militar formidable, sino también un reflejo de la sociedad y política romanas. Su evolución a lo largo de los siglos muestra una adaptación constante a los desafíos cambiantes, tanto en el campo de batalla como en la arena política.


#roma #legiones #historia #curiosidades #historias #leyendas #misterio s #unangelporelmundo

***

 Cel mai ingrozitor sfat pe care l-am primit legat de relatii este acesta: „Barbatul nu trebuie sa te cunoasca decat de la brau in jos.” 


Si cred ca este o convingere destul de populara, fiindca a ajuns la mine din mai multe surse. Si m-am straduit din rasputeri sa fac pe dos. 


Cand l-am cunoscut pe sotul meu am stat de vorba ore, zeci de ore, sute de ore, despre orice si despre nimic, despre trecutul nostru si sperantele de viitor, succese si esecuri, defecte si calitati, frici si aspiratii... Ar trebui sa scriu o lista foarte lunga, asa ca nu o sa intru in detalii. 


Am avut incredere unul in celalalt, ne-am permis sa fim sinceri, vulnerabili si imperfecti. Si ne-am oferit spatiu si suport ca sa evoluam. Nu avem o relatie „perfecta”. La urma urmelor, standardele de perfectiune difera si tot ce-ti poti dori este sa gasesti ceva potrivit pentru tine. 


Unde vreau sa ajung cu asta? La jocul „Ma mai iubesti?”... 


Dupa 11 ani de relatie si atatea ore de conversatie la activ, chiar eram curioasa ce ar putea scrie pe cartonase astfel incat sa ne provoace. Am inceput sa jucam primul joc in tramvai, in drum spre casa. Strecuram pe rand mana in cutie si scoteam cate un cartonas. Citeam o intrebare si raspundeam. 


Pana am ajuns acasa trebuia deja sa pregatesc un mic dejun gurmand pentru a doua zi (nu va faceti iluzii, a fost paine gurmand prajita! :)) ). Ajunsi acasa am jucat conform instructiunilor, dar fara a cronometra timpul de raspuns. Intrebarile au fost provocatoare si diverse. Unele s-au suprapus peste conversatii mai vechi, altele au starnit conversatii pe care altfel nu ne-am fi gandit, poate, sa le avem. 


Si cea mai faina parte a fost ca, aproape dupa fiecare raspuns, am avut si o scurta conversatie pe tema respectiva, am schimbat idei. Asa ca a durat ceva sa ajungem la punctul de finish. 


Marturisesc ca am avut probleme cu a acorda punctajul, iar cel care a fost punctat prima data a trecut primul linia de sosire... :)) Pentru cei care nu sunt neaparat fani ai gameboard-urilor, recomand cu caldura a se lua cartonasele (o parte dintre ele) din cutie si a se pune in geanta. 


A se folosi la iesirile in doi la iarba verde, la plaja, la terasa, pentru a diversifica subiectele de conversatie si a face intalnirile mai provocatoare. Probabil unele provocari nu vor putea fi efectuate pe loc, asa ca jocul va continua si acasa... 


Ca sa nu mai spun ca pot fi inventate „pedepse” si „recompense” noi fata de cele sugerate de autorii jocului... Totul tine de parteneri. 😉 

- Emilia Furdui 


Găsești jocul aici: https://tikaboo.ro/joc-ma-mai-iubesti/

***

 🥰 Romanul perfect pentru cei care sunt de părere că cititul este plictisitor... „Ascensiunea" este vol. al III-lea din seria pentru adolescenți PEAK.


Adolescentul care a cucerit Everestul și care a înfruntat riscurile din Afganistan, pornește de această dată într-o nouă aventură în Myanmar.


În momentul în care i se propune să urce pe masivul Hkakabo Razi, unul dintre cei mai izolați munți din lume și cel mai înalt masiv din Asia de Sud-Est (5.987 m), Peak nu va rezista tentației și va accepta provocarea. Dar pentru a ajunge acolo, el și echipa lui sunt nevoiți să înfrunte pericolele pădurii tropicale într-o călătorie de patru săptămâni. 


În final, nu trebuie să îți mai spun decât că titlul romanului este perfect justificat și că ascensiunea descrisă de autor în acest roman va fi pur și simplu grozavă, cu atât mai mult dacă ești pasionat de alpinism.


În continuare, te las în compania unui scurt fragment din roman, numai bun pentru a-ți deschide apetitul pentru lectura celui de-al III-lea și totodată penultimului roman din seria Peak:


„Întuneric beznă. 


Nu îmi dădeam seama dacă îmi țineam ochii deschiși sau închiși.


Nu îmi dădeam seama dacă eram cu susul în jos sau dacă stăteam într-o poziție normală. 


Mă documentasem mult cu privire la avalanșe. Urmasem chiar și un curs de salvare în caz de avalanșe. Însă acum eram pentru prima dată în viață victima unei avalanșe. Și era mult mai rău decât îmi imaginasem. Fusesem învățat să nu mă gândesc la expresii care mi-ar fi indus panica, precum ,,îngropat de viu” sau ,,mormânt de gheață”.


Mâna dreaptă îmi era lipită de corp. Mâna stângă era așezată deasupra feței mele. Îmi puteam mișca degetele, dar cu greu. Îmi puteam mișca capul dintr-o parte în alta, dar tot cu greu. Abia puteam să respir, ceea ce însemna că în mormântul meu de gheață era un pic de oxigen. Dar pentru cât timp?”


Te invit la o lectură fascinantă în care răsturnările de situație se succed cu repeziciune și care  te va ține cu sufletul la gură până la ultima pagină.

 

📖 ,,Ascensiunea'' de Roland Smith: https://actsipoliton.ro/roland-smith-ascensiunea-carte

***

 Jane Fonda s-a născut pe 21 decembrie 1937 la New York, părinții ei fiind canadianca Frances Ford Seymour și actorul american Henry Fonda. ...