&&&

 0️⃣3️⃣Mai 2026— Puterea cuvântului 

🔴Măgarii şi libertatea. (Dedicație pentru zmeu)

de Păstorel

Fabulă

"Măgarii, odată, sfat țineau în turmă.

Au vorbit cei tineri mai întâi; pe urmă,

Lovind cu piciorul de trei ori pământul,

A făcut tăcere şi a luat cuvântul

Un bătrân. Cu toții smeriți ascultau,

Căci, pe cât se spune, printre dânşii n-au

Avut niciodată în împărăție

Un măgar ca dânsul mai de măgărie.

În fața-i nici unul nu crâcnea măcar:

Era cel mai tare şi mare măgar.

„Fraţi (le zise dansul potrivindu-şi glasul)!

Libertăţii noastre cred că-i sună ceasul.

Pentru vecinicie, vechi regim, dispari!

Căci la vremuri nouă, vrem şi noi măgari!

Ierarhie? Lege? Le vom face scrob!

De-acuma nici unul nu mai fie rob!

Să nu ne mai pese de păstor şi nici

De stăpân şi bice: suntem bolşevici!

Clipa mântuirii de când o aştept!

Omul e despotic, barbar şi nedrept.

În puf îşi răsfaţa javra lui de fox

Şi noi stăm în iesle! Nu-i un paradox?

Nu-i o nedreptate din cele mai crude?

Dar cine ne ştie şi cine ne-aude?

De mâncam bătaie, de trăim sau ba,

Ce le pasă celor de la S.P.A.?

Pentru Comitetul plin de putregaiuri

Suntem o insultă şi-un pretext ce ceaiuri!

– Răcni revoltatul din adâncul guşii –

Au ajuns măgarii mai tembeli ca ruşii!”

Şi spre-a da o pildă, însuși oratorul

Zvârli din copită, omorând păstorul.

Atunci, în urale, tribul urechet

Izbucni făcându-l şef de soviet.

Stăpânul, argaţii veniră la rând.

I-au ucis măgarii pe toţi, până când,

Nemaifiind oameni în acest infern,

Au ajuns să vie dânşii la guvern.

Toate, cale-vale, au mers până-n iarnă,

Dar când începură fulgii albi să cearnă

Frigul şi tristeţea pe satul pustiu,

Un măgar mai tânăr zise: „Bine, ştiu

Că-i frumos regimul libertăţii, dar

Observ că ovăzul ni se dă mai rar.

Aveam înainte fân, de toate cele,

Iar acum nici paie n-ai fără cartele.

De ce să ucideți sluga şi stăpânul,

Când nu știe nimeni să cosească fânul?

Nu erau comisii de-aprovizionare,

Nici măgari miniștri, dar era mâncare!”

N-avu timp sărmanul să sfârșească! Șeful

A şi dat porunca – vrând să-i taie cheful

De-a vorbi – să fie ucis veneticul,

Motivând sentinţa: pact cu inamicul.

Şi, spre siguranţă, ca să-şi ţină gura

Şi ceilalţi supuşi, întronă cenzura ;

Iar pentru aceia ce-or avea-ndrăzneală

Atacând Guvernul, Curtea Marţială.

„Poate ghilotina şi cu pușcăria

Să vă mai deprindă cu democrația”,

Le explică șeful, foarte încântat

C- a introdus regimul cel mai democrat.

Dar fânul şi orzul fiind tot mai rari,

A pierit de foame ţara de măgari.

Şi în faţa bietei turme decedate

A murit şi şeful…

Dulce libertate!

Morala

Auzii povestea nu ţin minte când.

Cum am cumpărat-o, tot aşa o vând.

De morală însă nu mă întrebaţi:

Să v-o tălmăcească domnii democraţi."

Reflecție 

♨️Toți cei care vor vota moțiunea de cenzură din 5 mai 2026 pentru a-și salva averile și privilegiile sunt măgarii din fabulă. 

Notă 

Păstorel Teodoreanu (nume real: Alexandru Osvald Teodoreanu, 1894-1964) a fost un celebru epigramist, avocat, scriitor și gastronom român, figură marcantă a boemei ieșene și bucureștene. 

C unoscut pentru umorul său caustic, a fost fratele mai mare al romancierului Ionel Teodoreanu.

$$$

 Într-o pauză de filmări, o actriță celebră îi povestește cu mare entuziasm unei prietene despre prima întâlnire cu regizorul care i-a schimbat viața. Se vedea pe chipul ei că acea discuție îi rămăsese întipărită în minte ca un moment de cotitură:

— Chiar din primele momente, mi-a spus: „dacă mă asculţi şi faci exact ce-ţi spun, îţi garantez, draga mea, că în maximum un an vei avea un Oscar”.

— Şi? a întrebat curioasă cealaltă, așteptându-se la o poveste despre succesul de la Cannes sau de pe covorul roșu.

— Şi chiar aşa a fost, a răspuns actrița cu o satisfacție deplină.

Apoi, observând o mișcare nefirească în spatele ei, se întoarce brusc și strigă spre un copilaș care se juca în iarbă:

— Oscar, fii cuminte, nu-ţi mai băga degetel e în nas!

$$$

 O polițistă tânără se apropie de geamul șoferului, își aranjează uniforma și spune pe un ton oficial:

— Buna ziua !! Permisul și actele mașinii, vă rog !!

Bătrânul de la volan, cu mâinile strânse pe covrigul volanului și privirea ușor pierdută, se întoarce spre dreapta, către partenera lui de o viață, și întreabă nedumerit:

— Hhhhhh ... ce zice, ea ??

Bătrâna soție, care stătea cuminte pe scaunul din dreapta cu poșeta în poale, îi explică răbdătoare, ridicând puțin vocea:

— Vrea să-ți vadă permisul și actele mașinii, dragă !!

În timp ce bătrânul caută prin torpedou, polițista aruncă o privire peste documentele deja întinse și, observând adresa de domiciliu, face o pauză, lăsându-se purtată de o amintire nu tocmai plăcută:

— Hmmm , văd că sunteți din Caracal. Am avut cândva un iubit din Caracal ... deplorabil, cel mai inutil bărbat pe care l-am avut ... !!

Bătrânul de la volan, auzind foșnetul vocii dar neînțelegând contextul, se întoarce din nou, cu aceeași figură mirată, către soția sa:

— Hhhhhh... ce zice, ea ??

Bătrâna soție îl privește lung, schițează un zâmbet subțire și, cu un calm desăvârșit, îi răspunde:

— Nimic, dragă..., crede că te-ar cu noaște !! 😂😂😂

$$$

 Se pregătește un jaf de proporții la o bancă din centru. Brusc, ușile se deschid larg și intră hoții, toți cu cagule negre trase pe cap! 

Unul dintre hoți, mai fioros, merge direct la casierița de la ghișeul principal și îi ordonă pe un ton brutal:

— În genunchi imediat și treci la treabă! Știi tu ce ai de făcut! 😠🔥

Casierița, tremurând de frică și cu lacrimi în ochi, încearcă să negocieze:

— Vă rog, nu! Nu pot să fac asta... Ați venit să luați toți banii, luați-i și plecați, ce mai vreți de la mine?! 😭💸💔

Hoțul nu stă la discuții, îi pune pistolul la tâmplă și urlă:

— În genunchi am zis! N-ai de ales! 🔫😤💥

Neavând ce face și temându-se pentru viața ei, casierița se conformează și începe „treaba”. După câteva momente, hoțul își dă cagula jos, zâmbește larg și spune pe un ton calm:

— Așa, nevastă, vezi că se poate?! Acasă mereu zici că te  doare capul!

$$$

 După o viață lungă și plină de evenimente, o bătrânică se trezește brusc în fața unor porți imense, strălucitoare. Cu baticul aranjat și inima bătând cu speranță, o babă ajunge la poarta raiului. Îl zărește pe Sfântul Petru care păzea intrarea și, cu o voce tremurândă, îi mărturisește dorința ei cea mai mare:

— Aş dori să ajung la soţul meu, care a murit de 5 ani şi mi-e tare dor de el.

Sfântul Petru, răsfoind printr-o carte uriașă cu pagini aurii, o privește cu îngăduință și o întreabă pentru a putea face verificările necesare:

— Desigur, cum îl cheamă?

Bătrâna răspunde imediat, cu mândrie:

— Ion Popescu.

Auzind numele, Sfântul Petru oftează ușor și ridică din umeri, arătându-i miile de înregistrări din dreptul acestui nume comun:

— Păi sunt cam mulţi cu numele ăsta, poate îţi aminteşti care au fost ultimele lui cuvinte.

Femeia își luminează chipul, amintindu-și perfect scena dramatică de pe patul de moarte al soțului ei și spune cu convingere:

— Cum să nu. A zis: „femeie de câte ori te vei culca cu altul, eu mă voi răsuci-n mormânt!”

La auzul acestor cuvinte, Sfântul Petru închide brusc cartea, zâmbește larg și face un semn spre o zonă unde se auzea un vâjit continuu:

— Ah, gata îl ştiu, noi aici îi zicem Ionic ă titirezul! 😅😅

$#$

 Suntem în primele zile de școală, iar în clasa a IV-a atmosfera este încă relaxată. Doamna învățătoare, dorind să testeze cunoștințele generale ale micuților și spiritul lor de observație, decide să deschidă o discuție despre igienă și sănătate. Se plimbă printre bănci și întreabă cu zâmbetul pe buze:

— Ce medicamente cunoașteți și la ce servesc?

Imediat, o mână se ridică hotărâtă din prima bancă. Este Dorel, un elev silitor, care răspunde cu încredere:

— Piramidonul, doamnă. Se folosește la răceală sau gripă.

Doamna dă din cap aprobator și privește spre restul clasei. Elena, o fetiță mereu atentă la detalii, completează imediat:

— Aspirina. Este un antiinflamator și are multe întrebuințări.

Mulțumită de răspunsuri, învățătoarea se pregătea să treacă la următorul subiect, când, din ultima bancă, se aude vocea inconfundabilă a lui Bulă, care intervine cu un aer de mare cunoscător:

— Viagra, doamna. Este anti-diareic.

Toată clasa a înlemnit. Doamna învățătoare, roșind ușor și ajustându-și ochelarii pe nas, se oprește locului, complet derutată de afirmația elevului:

— Cum anti-diareic, se miră doamna.

Bulă nu se lasă deloc intimidat de uimirea cadrului didactic și explică cu o logică imbatabilă, bazată pe experiența sa de acasă:

— Da, doamna, am auzit-o pe mama strigând la tata: „Ia și tu o viagra, poate se mai întărește na ibii rahatul ăla!

$$$

 Într-un bloc select din centrul orașului, locuia o domnișoară, care părea mereu mulțumită de viața ei solitară. O vecină mai curioasă, care nu-și putea vedea de treabă, o oprește într-o zi pe hol: 🏢🤫✨

— Dragă, dar chiar nu te gândești să te măriți și tu? Ești o femeie așa cumsecade, de ce nu-ți cauți un bărbat să ai și tu un sprijin la bătrânețe? 👰‍♀️💍🤔

Domnișoara zâmbește calm și îi răspunde fără să stea pe gânduri:

— De ce m-aș complica? Am acasă un câine, un papagal și o pisică. Crede-mă, animalele astea îmi ocupă tot timpul și îmi oferă tot ce am nevoie! 🐶🦜🐱

Vecina, contrariată, insistă:

— Ei, haide, draga mea! Oricât de dragi ți-ar fi, animalele nu pot ține loc de soț sub nicio formă! 🚫🤨

La care bătrâna domnișoară pufnește în râs și îi explică logic:

— Ba pot, și încă foarte bine! Câinele mârâie la mine toată ziua, papagalul înjură de dimineața până seara, iar pisica e plecată la hoinărit toată noaptea! Spune-mi și mie, ce mi-ar aduce în plus un bărbat?! 🤷‍♀️