$__

 BRUCE LEE

Bruce Lee (născut pe 27 noiembrie 1940, San Francisco, California , SUA - decedat pe 20 iulie 1973, Hong Kong) a fost un actor de film născut în America , renumit pentru priceperea sa în artele marțiale și care a contribuit la popularizarea filmelor de arte marțiale în anii 1970.

Lee s-a născut în San Francisco , dar a crescut în Hong Kong . A fost introdus în industria divertismentului la o vârstă fragedă, deoarece tatăl său era cântăreț de operă și actor cu jumătate de normă. Tânărul Lee a început să apară în filme încă din copilărie și era adesea distribuit în rolul unui delincvent juvenil sau a unui puști de stradă. În adolescență, s-a implicat în bande locale și a început să învețe kung fu pentru a se apăra mai bine. În acea perioadă, a început și lecții de dans, care i-au perfecționat și mai mult jocul de picioare și echilibrul; în 1958, Lee a câștigat campionatul de cha-cha din Hong Kong.

Părinții lui Lee erau din ce în ce mai deranjați de luptele sale stradale și de altercațiile cu poliția și l-au trimis să locuiască în Statele Unite la scurt timp după ce a împlinit 18 ani. A locuit cu prietenii familiei în Seattle , unde a terminat liceul și a studiat filosofia și teatrul la Universitatea din Washington . În timp ce se afla în Seattle, și-a deschis prima școală de arte marțiale , iar în 1964 s-a mutat la Oakland , California, pentru a înființa o a doua școală. Cam în acea perioadă și-a dezvoltat propria tehnică - jeet kune do , un amestec de kung fu antic, scrimă , box și filozofie - pe care a început să o predea în locul artelor marțiale tradiționale. A atras atenția unui producător de televiziune după ce a susținut o demonstrație de kung fu la un turneu de karate din zona Los Angeles și a fost distribuit în rolul asistentului Kato în serialul de televiziune.Viespea Verde (1966–67).

Lee a avut dificultăți în a găsi locuri de muncă în actorie după anularea filmului „Viespea Verde” și a început să-și suplimenteze veniturile dând lecții de kune do în jeet privat vedetelor de la Hollywood, inclusiv lui Steve McQueen . În filmul din 1969În Marlowe , Lee a fost remarcat pentru o scenă în care a distrus un întreg birou prin mișcări de kickboxing și karate. Tulburat însă de incapacitatea sa de a găsi alte roluri potrivite, s-a mutat înapoi în Hong Kong în 1971. Acolo, Lee a jucat în două filme care au doborât recorduri de box office în toată Asia, iar mai târziu a avut succes în Statele Unite cu Tang shan da xiong (1971; Pumnii furiei [SUA], sauThe Big Boss [titlu în engleză în Hong Kong]) și Jing wu men (1972; The Chinese Connection [SUA] sau Fist of Fury [titlu în engleză în Hong Kong]).

Lee și-a folosit influența neașteptată la box-office pentru a-și înființa propria companie de producție și a coprodus, regizat, scris și jucat în următorul său film, Meng long guo jiang (1972; Întoarcerea dragonului [SUA], sauCalea Dragonului [titlu în engleză în Hong Kong]). Următorul film al lui Lee,„Enter the Dragon” (1973) a fost prima colaborare între companii de producție din Hong Kong și SUA și a devenit un succes mondial, propulsându-l pe Lee spre statutul de vedetă internațională. Din păcate, a murit cu șase zile înainte de lansarea filmului în Hong Kong. Circumstanțele misterioase ale morții sale au fost o sursă de speculații pentru fani și istorici, dar cauza morții a fost oficial listată ca umflarea creierului cauzată de o reacție alergică la un medicament pentru durerile de cap. La acea vreme, Lee lucra la un film numit „ Game of Death” , care a fost realizat cu ajutorul unor personaje secundare și decupaje din carton ale feței lui Lee și a fost lansat în 1978.

După moartea lui Lee, filmele sale au câștigat un număr mare de fani. Lee însuși a devenit una dintre cele mai mari icoane ale culturii pop ale secolului XX și este adesea recunoscut pentru schimbarea modului în care asiaticii erau prezentați în filmele americane. Un film biografic ușor fictiv, Dragon: Povestea lui Bruce Lee , a apărut în 1993. Fiul său,Brandon, l-a urmat pe Lee în actorie și a murit după ce a fost împușcat cu o armă de recuzită încărcată greșit în timp ce filma.Corbul (1994).

$$$

 S-a întâmplat în 7 aprilie 1614: În această zi, a decedat El Greco (din limba spaniolă „Grecul", pe numele adevărat, Domenikos Theotokópulos), pictor spaniol de origine greacă, stabilit în Spania în 1557. El Greco (n 1541, Candia azi Heraklion, Creta –d. Toledo, Spania), a fost un pictor spaniol manierist de origine greacă, personalitate misterioasă, atât sub aspectul specificului stilului său, cât și din pricina biografiei lui incomplete. Cunoscut mai ales datorită picturilor sale pe teme religioase și ca portretist, contribuțiile lui în domeniul sculpturii și arhitecturii au fost, din păcate, date uitării.

Domênikos (Domínikos) Theotokópulos (în traducere literală numele familiei sale înseamnă „fiul Maicii Domnului") s-a născut în anul 1541 în Candia (Handáka), (în prezent portul Iraklion), pe insula Creta, pe atunci posesiune venețiană. Nu deținem nici un fel de informație referitoare la anii de tinerețe ai pictorului. Doar într-un act notarial, datat din 6 iunie 1566, s-a păstrat semnătura lui, „Maestrul Menegos Theotokopoulos" și cuvântul adăugat de el însuși -„zugrafos" (în dialect grec local: pictor). În felul acesta știm că la vârsta de 25 ani era pictor specializat în miniaturi pe lemn și în fresce.Următorii doi ani ai vieții lui El Greco rămân o necunoscută pentru biografi. Însemnările din arhive ne informează că în luna august 1568 se pregătește să expedieze, de la Veneția la Candia, desenele unui cartograf, și el originar din Creta. Intră probabil ca ucenic în atelierul lui Tiziano sau lucrează pentru alt pictor. Doi ani mai târziu, îl întâlnește la Roma pe Tintoretto, care va fi următorul său maestru. Giulio Clovio, miniaturist și filosof iluminist, protector al pictorului, îl recomandă influentului și bogatului cardinal Alessandro Farnese. Condițiile sunt favorabile și tânărul grec începe să aibă comenzi. În 1572, Domênikos Theotokópulos devine membru al corporației pictorilor din Roma, cunoscută sub numele de „Academia Sfântul Luca". Relațiile cu pictorii din Roma nu sunt din cele mai bune, și în scurtă vreme va părăsi Italia, plecând în Spania, unde la Escurial regele Filip al II-lea a început construirea unui imens palat-mănăstire, o ocazie pentru numeroși artiști de a-și găsi de lucru.

În anul 1577, după ce sosește la Toledo, El Greco primește din partea lui Diego de Castilla comanda pentru executarea a trei altare pentru biserica mănăstirii Santo Domingo el Antiguo, iar din partea corpului canonicilor, executarea picturilor pentru sacristia catedralei orașului. Prin urmare, pictorul realizează în această perioadă „El Espolio" („Dezbrăcarea lui Hristos", 1577-1579) și picturile de altar. Grație acestor adevărate capodopere, succesul său este răsunător. După ani de peregrinări, emigrantul cretan își găsește în sfârșit locul, va rămâne până la moarte în Toledo. Spaniolii îl numesc „El Greco", folosind forma italiană „Greco" și nu expresia castiliană „Griego", cum ar fi fost de așteptat.Totuși, pictorul continuă să-și semneze lucrările cu numele său adevărat, folosind alfabetul grecesc. Adaugă adeseori „cretan" sau „executat de un cretan". Printre lecturile sale se află scriitorii clasici Homer, Euripide, Plutarh, Lucian și Vitruviu, dar și scriitori italieni, precum Petrarca, Ariosto și Tasso. În schimb, în biblioteca lui nu se găsesc operele autorilor secolului de aur al literaturii spaniole. Nimic nu dă de înțeles că l-ar fi interesat creația lui Lope de Vega sau poemele lui Luis de Gongora, care spune într-una din poeziile sale despre El Greco că „și-a pus sufletul pe lemn și viața pe pânză".

La un an după ce a sosit la Toledo, pictorului i se naște primul fiu, Jorge Manuel. Mama copilului este Jeronima de las Cuevas, al cărei nume îi indică originea aristocratică, femeie cu care, totuși, El Greco nu se va căsători niciodată. În scurtă vreme, frumusețea tablourilor lui El Greco atrage atenția regelui Filip al II-lea, un mecena al artei, care îl cheamă pe pictor la Madrid și îi încredințează câteva comenzi. Când artistul îi prezintă regelui „Martiriul Sfântului Mauriciu", pe care acesta i-l comandase, suveranul este nemulțumit. Pictorul, afectat de reacția regelui, se întoarce pentru totdeauna la Toledo în anul 1583. Din fericire, în Castilia comenzile îi vin de peste tot. El Greco stabilește contacte totodată și cu negustorii de tablouri care aprovizionează piața obiectelor de artă din întreaga Spanie cu creațiile artistului. În pofida dizgrației regale, în atelierul pictorului activitatea este febrilă. Începând din anul 1589, El Greco închiriază palatul marchizei de Villen. Câștigă, într-adevăr, mult, dar își administrează prost banii și, în ultimii ani de viață, îl asaltează creditorii. În ziua de 7 aprilie 1614 El Greco își sfârșește zilele. Deși nu-și scrie testamentul înainte de a muri, îi lasă fiului său moștenire două sute de tablouri și o bogată bibliotecă. El Greco, umanistul cretan, a iubit orașul Toledo și și-a găsit inspirația în Castilia arsă de soare. A fost îngropat în cripta mănăstirii Santo Domingo el Antiguo, ale cărei altare le ilustrase cu picturile sale.

În bisericile din întreaga Spanie se găsesc picturile lui care prezintă personaje deformate cu priviri extatice. S-a încercat în mod naiv să se interpreteze originalitatea picturilor lui El Greco, cu persoane având figuri alungite, ca fiind o consecință a astigmatismului de care suferea. Mulți au văzut în el un vizionar dezechilibrat. Chiar și astăzi, El Greco continuă să surprindă. Prețul pe care l-a plătit pentru originalitatea sa a fost uitarea, care va dura până în secolul al XIX-lea. El Greco a avut câțiva ucenici, însă nici unul demn de a-i continua arta. Numai Velázquez, care nu și-a ascuns niciodată admirația față de pictura lui El Greco, poate fi considerat un continuator al artei sale. Respins de clasicismul secolului al XVIII-lea, El Greco va fi mai târziu recunoscut drept unul din cei mai mari creatori. În Franța, admiratorii lui El Greco vor fi Delacroix, Millet și Manet. Picasso va nutri o adevărată fascinație față de opera maestrului din Toledo, fapt oglindit în multe dintre tablourile din perioada albastră. Creația lui El Greco devine și punctul de referință al avangardei expresioniste germane. Secolul al XX-lea îl repune în drepturi pe cel mai mare pictor mistic al tuturor timpurilor.

În Muzeul Național de Artă al României din București se găsesc trei opere ale lui El Greco. „Martiriul Sfântului Mauriciu" este o replică a exemplarului care se află în Mănăstirea Escurial. Autenticitatea tabloului existent în București este controversată, unii (de ex. Harold Wethey, 1967) bănuiesc că ar fi o copie executată mai târziu de fiul artistului, Jorge Manuel, el însuși pictor. Majoritatea specialiștilor (Manuel Cossio 1908, August Mayer 1938, Al. Busuioceanu 1937) consideră totuși că este vorba de o operă autentică a lui El Greco, opinie întărită prin lucrările de restaurare efectuate de Simona Predescu în anul 1993. „Închinarea păstorilor" este una din cele câteva versiuni cu această temă ieșite din atelierul lui El Greco în anii 1612-1614, replică a tabloului aflat în prezent în muzeul Prado din Madrid, destinat inițial capelei de familie a lui El Greco de la mănăstirea Santo Domingo el Antiguo. În schimb, al treilea tablou din muzeul bucureștean, „Logodna Mariei", este un unicat, a cărui autenticitate este unanim recunoscută.

Surse:

https://www.elgreco.net

https://www.nationalgallery.org.uk/artists/el-greco

http://www.romania-actualitati.ro/codul_lui_el_greco-63764

https://www.biography.com/artist/el-greco

https://www.museodelprado.es/en/the-collection/artist/el-greco-domenikos-theotokopoulos/b031da57-6a7e-43f2-a855-293275efc340

https://www.britannica.com/biography/El-Greco

$$$

 S-a întâmplat în 7 aprilie1939: În această zi, s-a născut regizorul, producătorul şi scenaristul american de film Francis Ford Coppola, unul dintre cei mai cunoscuţi şi influenți regizori şi producători de filme. Francis Ford Coppola s-a născut în Detroit, Michigan, dar a crescut în Queens, New York. Fiul unui compozitor premiat cu Oscar, Carmine Coppola, a contractat poliomielită de copil şi a fost nevoit să-şi petreacă o parte semnificativă din tinereţea sa in pat. Deşi unii copii ar fi putut-o lua razna, Coppola a găsit modalităţi să se amuze făcând spectacole cu păpuşi şi creând filme de scurt metraj cu camera de filmat de 8 mm a tatălui său. 

El a explorat mai târziu dragostea sa înnăscută pentru dramă la Universitatea Hofstra, unde a fost ales preşedinte al grupul de teatru şi a clubului de comedie muzicală a şcolii. Coppola a absolvit cu un B.A. în 1959, şi a câştigat trei premii D.H. Lawrence pentru producţia si regizarea pieselor de teatru.Coppola a primit şi prestigiosul premiu Beckerman pentru contribuţiile sale la divizia de teatru şi arte a şcolii.Francis Ford Coppola si-a continuat studiile la UCLA, unde s-a înscris la programul renumit de film a şcolii. În acea perioadă l-a cunoscut pe Roger Corman. Legendarul regizor de filme i-a arătat lui Coppola calea de urmat şi astfel Coppola a avut parte de reuşita care i-a deschis drumul în 1963, când a regizat Dementia 13, un film de groază pe care el l-a filmat in zece zile. Filmul a devenit un clasic pentru fanii genului şi el si-a recuperat uşor bugetul modest folosit.

Francis Ford Coppola a început să lucreze pe cont propriu în 1966, odată cu lansarea filmului You’re a Big Boy Now, o comedie romantică pe care el a scris-o şi regizat-o pentru a-şi finalize studiile şi a obţine diploma de Master of Fine Arts. Filmul a fost destul de apreciat şi la scurt timp a fost angajat să regizeze Finian’s Rainbow, un muzical în care joacă Petula Clark şi Fred Astaire. Coppola a încheiat un deceniu de scris şi regizat cu Rain People, o drama în care pot fi văzuţi James Caan şi Robert Duvall. De asemenea, a creat propria companie de producţie numita American Zoetrope în 1969, împreună cu George Lucas.

Francis Ford Coppola a început cu adevărat să fie pe cont propiu în anii 1970, când a creat mai multe filme, unele fiind cele mai bune ale sale. El a început deceniul cu un mare succes, în 1971, prin câştigarea unui premiu Oscar pentru scenariul filmului a carei acţiune se petrecea in timpul celui de-al doilea război mondial „Patton” in care joacă George C. Scott. El a dovedit valoarea sa ca regizor anul următor, cu lansarea capodoperei „The Godfather” în care pot fi văzuţi Marlon Brando şi Al Pacino. Filmul a câştigat trei premii Oscar şi i-a adus lui Coppola cel de-al doilea premiu Oscar pentru Cel mai bun scenariu. De asemenea, a câştigat 268 milioane de dolari, devenind unul dintre cele mai profitabile filme din toate timpurile. Coppola a continuat să-si consolideze reputaţia ca unul dintre cei mai mari regizori ai Americii, cu unul dintre cele mai promiţătoare parcursuri de-a lungul anilor 1970. El a lansat The Conversation si The Godfather: Part II, ambele în 1974. Al doilea film din seria The Godfather s-a dovedit a fi un succes imens, câştigand şase premii Oscar, dintre care trei statuete pentru Cel mai bun film, Cel mai bun regizor şi Cel mai bun scenariu. Coppola a terminat un deceniu înfloritor în 1979 odată cu lansarea proiectului său care era legat de războiul din Vietnam, Apocalypse Now. Filmul a câştigat doua premii Oscar pentru Cea mai bună imagine şi Cel mai bun sunet şi a determinat crearea documentarului remarcabil despre realizarea filmului, Hearts of Darkness.

1990 a fost un an cu un start pozitiv pentru Francis Ford Coppola şi a lansat The Godfather: Part III. Deşi filmul a fost văzut de mulţi ca fiind veriga cea mai slabă din trilogia The Godfather, tot a reuşit să adune şapte nominalizări la Oscar, inclusiv pentru Cel mai bun regizor şi Cea mai bun imagine. Coppola avea să regizeze doar trei filme în acest deceniu şi anume, Bram Stoker’s Dracula, în 1992, comedia Jack în 1996 şi drama The Rainmaker în 1997. Dintre cele trei filme, Jack este considerat ca fiind cel mai slab film al său.Francis Ford Coppola s-a întors în cinematografie în anul 2007 cu Youth Without Youth, o poveste de dragoste a cărei acţiune se pretrece în Europa, înainte de cel de-al doilea război mondial. Regizorul Francis Ford Coppola a realizat un film în România,I ntitulat „Tinereţe fără tinereţe", acesta fiind turnat după nuvela omonimă a lui Mircea Eliade, fiind parţial filmat în România, unde regizorul a şi stat aproape un an, cu întreruperi.

Surse:

https://www.cinemagia.ro/actori/francis-ford-coppola-2016/

http://biografii.famouswhy.ro/francis_ford_coppola/

https://www.notablebiographies.com/Co-Da/Coppola-Francis-Ford.html

https://www.biography.com/people/francis-ford-coppola-9257168

https://www.thefamouspeople.com/profiles/francis-ford-coppola-3796.php

http://www.istoriafilmului.ro/articole/francis-ford-coppola

$$_

 S-a întâmplat în 7 aprilie1941: În această zi, a murit chimistul Lazăr Edeleanu, unul dintre promotorii petrochimiei moderne în România; cercetări în domeniul chimiei şi tehnologiei petrolului (autorul procedeului, ce-i poartă numele, de rafinare selectivă a fracţiunilor de petrol, bazat pe solubilitatea specifică a diferitelor clase de hidrocarburi în bioxidul de sulf lichid; procedeul a fost folosit pentru prima dată în lume la rafinăria „Vega" din Ploieşti, fiind adoptat, ulterior, şi de alte ţări).

Un savant extrem de prolific, chimistul român Lazăr Edeleanu a sintetizat substanţa cunoscută ulterior ca amfetamină şi a devenit cunoscut la nivel mondial pentru procesul de rafinare a petrolului cu bioxid de sulf lichid, folosit ulterior în întreaga lume. În tinereţe, Lazăr Edeleanu a muncit din greu pentru a-şi plăti studiile. Lazăr Edeleanu, aproape uitat în România, este cunoscut în întreaga lume pentru descoperirea unei metode revoluţionare de prelucrare a ţiţeiului, folosită şi astăzi în diverse variante. Palmaresul savantului include 212 brevete de invenţii, nu doar în România, ci şi în SUA, Germania, Franţa, Austria, Suedia sau Olanda. 

În timpul vieţii, a primit ordinul Regele Leopold al Belgiei, cu gradul de ofiţer (1906), a devenit membru al „Societăţii de Ştiinţe Naturale” din Moscova (1910), membru de onoare al „Institute of Petroleum Technologists” din Londra (1925), a primit medalia Theophilus Redwood pentru întreaga activitate ştiinţifică desfăşurată in domeniul chimiei analitice (1932) şi a fost numit consilier economic onorific al României în Germania (1932).Toate aceste distincţii şi brevete încununează o muncă de excepţie şi o viaţă pe măsură. O copilărie şi o tinereţe extrem de grea Lazăr Edeleanu s-a născut la Bucureşti la 1 septembrie 1862, într-o familie numeroasă, a unui strungar, Şaie Edeleanu.

În timpul copilăriei, familia se mută la Focşani, iar viitorul chimist dovedeşte la şcoală o aplecare excepţională spre ştiinţele exacte.Este motivul pentru care, la 12 ani, este trimis de părinţi înapoi la Bucureşti pentru a studia la Liceul „Sf. Sava“. Liceanul are o adolescenţă chinuită, locuieşte într-un subsol aproape insalubru, iar pentru a se întreţine dă meditaţii. După ce a absolvit cu brio Bacalaureatul (1882), munceşte din greu timp de un an şi strânge banii pentru a-şi continua studiile. Se înscrie la Universitatea Humboldt din Berlin, unde studiază chimia şi unde îi are ca dascăli pe cei mai renumiţi profesori ai vremii, printre care A.W. Hofmann, C.F. Rammelsberg si H.L. Helmholtz.

În anul 1887, Lazăr Edeleanu obţine titlul de doctor în chimie cu teza „Asupra unor derivaţi ai acizilor fenilmetacrilici şi fenilizobutirici", în cadrul căreia a sintetizat substanţa cu efect stimulator- excitant numită fenilizopropilamina devenită ulterior cunoscută drept amfetamina. La acea vreme, chimistul nu a bănuit ce se va întâmpla cu substanţa şi a întrerupt experimentele pentru a se concentra pe alte descoperiri. După 40 de ani, potenţialul psihostimulant al substanţei descoperită de Lazăr Edeleanu ajunge cunoscut în SUA. Alergologul american George Piness şi biochimistul Gordon A. Alles au sesizat efectul tămăduitor al amfetaminei şi produc un substitut mult mai eficient şi ieftin al celebrei efedrine, un medicament contra astmului produs din plante. Alles Gordon este şi cel care a dat numele medicamentului, „amfetamina“. În prezent, amfetamina a dobândit o celebritate mondială. Este produsă în mod legal ca medicament şi ilegal ca drog în laboratoare clandestine, vândut sub diverse nume ca Speed, Pep, Crystal Meth, Ecstasy. 

După universitate, chimistul român îşi concentrează cercetările în chimia rafinării şi chimizării petrolului. Lucrează o perioadă la Londra, ca şef de lucrări la Royal Artilery College, timp în care face cercetări pentru obţinerea unui tip de mătase artificială neinflamabilă şi a unor coloranţi pe bază de oxazină. La întoarcerea în ţară, este remarcat de chimistul Constantin I. Istrati, care l-a cooptat ca asistent şi apoi ca şef de lucrări la catedra de chimie organică a Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti.În 1897 este numit director al Laboratorului de Chimie din Serviciul Minelor, iar în 1906, şeful Laboratorului de Chimie al Institutului Geologic (înfiinţat în acel an) şi în acelaşi timp director al rafinăriei Vega din Ploieşti, aflată în proprietatea companiei germane Diskont. În anul următor, 1907, face parte din comitetul de organizare al Congresului Petrolului de la Bucureşti şi publică împreună cu Ion Tănăsescu o importantă monografie „Studiul petrolului român - Proprietăţi fizice şi tehnice”. În anul 1908 concepe cea mai însemnată dintre invenţiile lui, cunoscutul „procedeu Edeleanu”, constând în rafinarea produselor petrolifere cu bioxid de sulf lichid ca dizolvant selectiv, care asigura extragerea selectivă a hidrocarburilor aromatice (benzen, toluen, xilen etc). Procedeul a fost aplicat mai întîi experimental în România la Rafinăria Vega, apoi industrial în Franţa (la Rouen) şi ulterior în lumea întreagă.

Începând din 1910, Lazăr Edeleanu se stabileşte în Germania, unde s-a axat pe industrializarea procesului de rafinare a petrolului cu bioxid de sulf lichid. A fost şi director al unui important institut de cercetare, „Allgemeine Gesellschaft für Chemiche Industrie”, care, în onoarea inventatorului român, a primit numele de „Edeleanu Gesellschaft“. Acesta funcţionează şi în prezent în Frankfurt. Această firmă a înregistrat în 1932 marca „Edeleanu” (reînnoită până în zilele noastre) - marcă pentru grupele de produse: hidrocarburi, carburanţi pentru motoare, uleiuri pentru transformator, uleiuri pentru întrerupătoare şi turbine, ulei alb, instalaţii şi elemente de instalaţii pentru îmbunătăţirea hidrocarburilor. 

În timpul regimului naţional-socialist din Germania, compania Edeleanu a fost cumpărată de firma Deutsche Erdöl-AG, iar ulterior a avut mai mulţi proprietari până în anul 2002 când a fost cumpărată de firma Uhde, aparţinând concernului ThyssenKrupp. În anul 1960, existau 80 de „instalaţii Edeleanu” în diferite ţări ale lumii. „Procedeul Edeleanu a devenit şi este astăzi încă, sub forma multiplelor sale variante, procedeul de bază al fabricării uleiurilor de calitate superioară”, remarca savantul şi colegul de breaslă Costin D. Neniţescu.Marele savant Edeleanu a murit pe 7 aprilie 1941 la Bucureşti. Munca sa de cercetare şi întreaga sa viaţă au pus însă bazele unei industrii care învârte lumea şi milioane de dolari, prelucrarea petrolului.

Surse:

https://www.bucuresti-centenar.ro/lazar-edeleanu/

https://momenteistorice.ro/lazar-edeleanu-povestea-romanului-care-aratat-lumii-intregi-cum-se-rafineaza-petrolul/

http://www.ropepca.ro/articole/secretele-chimistului-rom-n-care-a-sintetizat-amfetamina-i-a-descoperit-procesul-de-rafinare-a-petrolului-folosit-la-nivel-mondial/201/

http://www.cunoastelumea.ro/lazar-edeleanu-romanul-care-a-pus-bazele-prelucrarii-petrolului/

https://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/stiinta-si-tehnica/descoperiri-in-lumea-petrolului-cu-lazar-edeleanu--32229.html

https://www.sciencehistory.org/distillations/magazine/fast-times-the-life-death-and-rebirth-of-amphetamine

$$$

 S-a întâmplat în 7 aprilie 1954: În această zi, a venit pe lume Ion Aldea Teodorovici, compozitor şi cântăreţ din Republica Moldova; alături de soţia sa Doina (cu care a cântat în duet începând din anul 1982), a militat pentru pentru introducerea limbii române în Basarabia şi unirea acesteia cu România (d. 1992, într-un accident rutier la Coşereni, în România).Ion Aldea-Teodorovici a scris peste trei sute de cântece patriotice, lirice, și pentru copii.

Ion Aldea-Teodorovici s-a născut în orașul Leova, RSS Moldovenească. Tatăl său, Cristofor Teodorovici, a fost preot, dar, în perioada de ocupație sovietică a fost nevoit să se retragă din biserică. Mama sa, Maria Aldea, a fost moașă. Ion a fost cel mai mic dintre cei trei copii din familie, ceilalți doi frați fiind Adrian (care era de la o altă mamă) și Petre. Câțiva ani, tatăl său a fost solist în Capela corală „Doina”, apoi, căsătorindu-se cu Maria Aldea, se întoarce acasă, în Leova, unde lucrează ca profesor de muzică și conduce corul Școlii moldovenești nr. 2 din localitate. De la tatăl său, Ion a moștenit dragostea față de muzica sacră, care l-a inspirat în piesele pe care avea să le scrie mai târziu. Și tot la îndemnul tatălui, la vârsta de cinci ani, a început să studieze vioara și pianul.Fratele său, Petre Teodorovici, devenit și el compozitor, a crescut mai mult în casa bunicilor, iar Ion a fost mai mult „băiatul tatei”. Dar, ca și fiul său Cristi, la numai zece ani, Ion a rămas fără tată.

În 1961, mama sa îl aduce la Chișinău, la Școala de Muzică „Eugeniu Coca” (astăzi Liceul de Muzică „Ciprian Porumbescu”), unde Ion studiază clarinetul, până în 1969, când se înscrie la „Școala medie de muzică" din Tiraspol, unde studiază saxofonul și pe care o absolvește în 1973. Este înrolat în armata sovietică în orașul Zaporojie, RSS Ucraineană; aici, tânărul artist devine artilerist. L-a salvat de manevrele militare un general ucrainean, mare amator de jazz-band care, într-o zi, a ascultat întâmplător, la radio, în cadrul emisiunii pentru ostași, cântecul „Crede-mă, iubire”, intepretat de Sofia Rotaru și semnat de tânărul compozitor Ion Aldea-Teodorovici. Din 1975 și până în 1981, când devine student la Facultatea de compoziție și pedagogie a Conservatorului „Gavriil Musicescu" din Chișinău, activează în cadrul formației de muzică ușoară „Contemporanul” condusă de compozitorul Mihai Dolgan. Aici se produce în calitate de instrumentist, compozitor și solist. Tot în acești ani, lansează piesa „Seară albastră”, a cărei paternitate a fost disputată un timp între el și fratele său Petre Teodorovici, cu care semnase anterior câteva piese comune, începând cu această piesă, compozitorul a cunoscut dulceața și amarul succesului.

În 1981, Ion se căsătorește cu Doina Marin. La 5 august 1982, se naște fiul lor, Cristofor Aldea-Teodorovici. Tot pe atunci, duetul Doina și Ion este lansat la o seară de creație a poetului Grigore Vieru. Din 1981 până în 1988 Ion este student la Conservatorul „Gavriil Musicescu” din Chișinău, Facultatea Compoziție. În perioada 1982-1992 își desfășoară activitatea interpretativă și creatoare în duet cu soția sa. Fiind respins la Radio și Televiziune, Ion ia chitara în brațe și pornește împreună cu Doina să cutreiere satele Moldovei.În anul 1986 înființează formația „Telefon”, apoi „DIATE”. În 1987 activează la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău. În 1989 i se conferă titlul onorific Artist Emerit din Moldova. A scris muzică simfonică, de cameră, cântece pentru copii, pentru filme, pentru spectacole dramatice.Când era mai trist, scria muzică sacră. Împreună cu soția sa a militat pentru re-unirea Basarabiei cu România. A optat pentru revenirea la limba română și grafia latină. Soții Ion și Doina Aldea-Teodorovici sunt primii interpreţi din R. Moldova care în anii 90 au cântat despre limba română şi despre Eminescu.

La 27 august 1991, Ion și Doina Aldea-Teodorovici au cântat pentru Suveranitate și Independență la Marea Adunare Națională, apoi au plecat, imediat, la Festivalul de la Mamaia, unde Doina avea să spună: „Vin aici direct din Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, să vă aduc salutul libertății noastre". În mai 1992, împreună cu poeții Grigore Vieru și Adrian Păunescu, au cântat în fața luptătorilor din războiul de pe Nistru, pentru a le ridica moralul. S-au aflat la o distanță de circa trei sute de metri de tancurile și lunetele inamicilor.

În noaptea de 29/30 octombrie 1992, la orele 02.30, mașina în care se deplasau Ion și Doina Aldea-Teodorovici spre Chișinău a intrat într-un copac în apropierea localității Coșereni, la 49 de kilometri de București. În mașină se aflau patru persoane, șoferul și însoțitorul au scăpat fără nici o zgârietură în timp ce Ion și Doina, aflați pe bancheta din spate, au fost striviți între greutatea mașinii și copacii de pe marginea drumului. Moartea celor doi a fost percepută la data respectivă ca o tragedie națională. Înmormântarea lui Ion și Doina Aldea-Teodorovici a avut loc la 3 noiembrie 1992 la Cimitirul Central din Chișinău. O asemenea mulțime n-a mai fost adunată de la proclamarea independenței. Doina și Ion Aldea-Teodorovici, în scurta lor viață, au devenit un simbol al cântecului de libertate și a celor mai sacre aspirații ale românilor din stânga Prutului. Cei doi cântăreți, Doina și Ion, nedespărțiți în moarte ca și în viață, au rămas să-și doarmă somnul de veci alături, lângă biserica vechiului cimitir al Chișinăului.

Surse:

Două vieți în unison: In memoriam Ion și Doina Aldea-Teodorovici: Biobibliografie / Biblioteca Națională a Republicii Moldova; alcăt.: Cezara Neagu, Lilia Balan ; dir. gen. : Alexe Rău. – Chișinău : BNRM, 2012.: il. –(Colecția „Compozitorii Moldovei”). 

Gheorghe Ion Marin.Misiuni și destine, Chișinău. Pontos. 2008; Neamul prin fii săi, Chișinău,Ed. Pontos, 2009

Dictionar enciclopedic de nume proprii, Ed. Cartier, București- Chișinău, 2004

https://point.md/ru/novosti/obschestvo/doina-i-ion-aldeateodorovici-au-cantat-libertatea

http://www.radioresita.ro/319310/foto-ion-si-doina-aldea-teodorovici-doua-lacrimi-gemene-atat-in-viata-cat-si-in-moarte

https://adevarul.ro/locale/slobozia/cum-murit-fapt-doina-ion-aldea-teodorovici-adevarul-despre-tragedia-23-ani-dus-sfarsitul-celor-mai-iubiti-romani-basarabia-1_563226f2f5eaafab2c22bc45/index.html

http://tv8.md/2019/10/30/de-27-de-ani-fara-doina-si-ion-aldea-teodorovici-regretatii-artisti-vor-fi-comemorati-azi-la-chisinau/

$$$

 7 aprilie - „Ziua mondială a sănătăţii". În anul 1948 s-a desfăşurat, sub egida ONU, prima reuniune internaţională la nivel global consacrată sănătăţii, momentul de constituire a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). Cu acest prilej, s-a decis ca ziua de 7 aprilie să fie sărbătorită, în fiecare an, drept „Ziua Mondială a Sănătăţii”. Pentru prima dată acest moment a fost marcat în 1950, România aflându-se printre primele ţări care au pus în practică recomandarea ONU.    

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, acoperirea universală cu servicii de sănătate definește asigurarea accesului tuturor persoanelor la servicii de promovare a sănătății, de prevenire a îmbolnăvirilor, curative, de reabilitare și paliative de o calitate suficientă astfel încât să fie eficiente, menținând în același timp o povară financiară cât mai scăzută în rândul populației în urma accesării acestor servicii. Statisticile prezentate de OMS arată că cel puţin jumătate din populaţia lumii nu este, în prezent, în măsură să obţină servicii de sănătate esenţiale. Aproape o sută de milioane de oameni sunt împinşi la sărăcie extremă, obligaţi să supravieţuiască cu doar 1,90 dolari sau mai puţin pe zi, deoarece trebuie să plătească pentru serviciile de sănătate din propriile lor buzunare. De asemenea, peste opt sute de milioane de persoane (aproape 12% din populaţia lumii) cheltuie cel puţin 10% din bugetele gospodăriilor lor pentru cheltuieli de sănătate pentru ei înşişi, un copil bolnav sau alt membru al familiei. Ele implică aşa-numitele „cheltuieli catastrofale" pentru îngrijirea sănătăţii, care reprezintă o problemă globală.

Ţările care investesc în „acoperirea universală a sănătăţii" fac o investiţie solidă în capitalul lor uman. În ultimele decenii, „acoperirea universală a sănătăţii" a reprezentat o strategie cheie pentru progres către alte obiective legate de sănătate şi de dezvoltare. „Accesul la îngrijirea esenţială a calităţii şi protecţia financiară nu numai că sporeşte sănătatea oamenilor şi speranţa de viaţă, ci protejează ţările de epidemii, reduce sărăcia şi riscul foametei, creează locuri de muncă, stimulează creşterea economică şi sporeşte egalitatea de gen", se menţionează pe site-ul OMS.

Surse:

https://www.insp.gov.ro/index.php/2-uncategorised/50-ziua-mondiala-a-sanatatii

https://www.amosnews.ro/ziua-mondiala-sanatatii-2018-04-05

http://www.aspjbacau.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=474:7-aprilie-ziua-mondial-a-sntii&catid=35:comunicate-presa&Itemid=188

www.who.int.

https://www.agerpres.ro/documentare/2018/04/07/ziua-mondiala-a-sanatatii--86574

$__

 S-a întâmplat în 7 aprilie…

- „Ziua mondială a sănătăţii"; marchează începerea activităţii, la 7.IV.1948, a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii/OMS (instituţie specializată a Naţiunilor Unite, creată la 22.VII.1946, cu sediul la Geneva; România este membru al OMS din 1948); se sărbătoreşte din 1950

- „Ziua libertăţii" în Republica Moldova este marcată, din 2012, pentru comemorarea evenimentelor din 7 aprilie 2009 (a doua zi după ce Partidul Comuniştilor obţinuse în mod suspect 49,96% la alegerile parlamentare), când un protest paşnic al tinerilor din Chişinău a fost reprimat brutal de către autorităţi

- „Ziua Inspectoratului General pentru Imigrări”, instituită începând din anul 2008; la această dată, în 1881, a fost elaborată prima lege în domeniu, apărută în Monitorul Oficial, Legea asupra străinilor, în care se prevedeau sancţiuni pentru străinii care ameninţă siguranţa naţională sau liniştea publică

- 1614: A murit El Greco (în limba spaniolă „Grecul", pe numele adevărat, Domenikos Theotokópulos), pictor spaniol de origine greacă, stabilit în Spania în 1557 (n. ~1540, în Creta)

– 1668: A murit William Davenant, poet, dramaturg şi director englez de teatru (n. 1606) 

– 1763: S-a născut Domenico Dragonetti, contrabasist şi compozitor italian (m. 1846)

- 1765: S-a născut (la Luckau, Germania) Johann Christian Baumgarten, medic şi botanist german, stabilit în Transilvania; autorul primului conspect critic al florei din Transilvania şi al unui valoros ierbar, păstrat parţial până astăzi, la Cluj (m. 1843, Sighişoara)

- 1770: S-a născut poetul romantic britanic William Wordsworth; reprezentant al „Şcolii lacurilor" (m. 1850)

- 1772: S-a născut Charles Fourier, filosof şi economist francez; a preconizat o societate utopică a „armoniei" al cărei model era „falansterul"; ideile lui Fourier au fost propagate în Ţara Românească de Teodor Diamant şi Ioan Heliade-Rădulescu (m. 1837) 

- 1805: A avut loc prima audiţie a „Simfoniei a III-a” de Ludwig van Beethoven. Fără nicio îndoială, în istoria simfonismului universal, „Eroica“ lui Beethoven ocupă un loc cu totul special. Partitura acesteia a fost elaborată în perioada mai-noiembrie 1803, iar audiţia a avut loc la „Theater an der Wien“. Frescă muzicală impresionantă, lucrarea relevă o nouă concepţie compoziţională şi o motivaţie cu totul deosebită, care se evidenţiază chiar din titlul şi subtitlul ei, aşa cum au apărut la prima editare din octombrie 1806

- 1840: S-a născut Angelo de Gubernatis, filolog şi scriitor italian; specialist de sanscrită, este şi autorul unor lucrări despre cultura şi civilizaţia indiană; membru de onoare străin al Academiei Române din 1895 (m. 1913)

- 1858: A murit Anton Diabelli, compozitor austriac (n.6.IX.1781) 

- 1863, 7/19: Are loc, la Sibiu, un Congres naţional al românilor, care deleagă zece personalităţi, în frunte cu Andrei Şaguna, pentru a expune împăratului, la Viena, revendicările politice ale românilor  

- 1881: S-a născut Nyarady Julius Ersmus, botanist maghiar din România; contribuţii la cunoaşterea florei României, a munţilor Tatra şi a litoralului Mării Adriatice; membru titular al Academiei Române din 1948 (m. 1966)

- 1883: S-a născut pictorul italian Gino Severini, reprezentant al futurismului şi cubismului (m.27.II.1966) 

- 1889: A apărut Legea privind vânzarea către ţărani a peste o jumătate de milion de hectare din moşiile statului (7/19)

– 1889: S-a născut poeta chiliană Gabriela Mistral; între anii 1924 şi 1946 a desfăşurat o bogată activitate diplomatică în cadrul Ligii Naţiunilor şi ca ambasador al ţării sale în diverse state; Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1945 (m. 1957)

– 1890: S-a născut scriitoarea americană Marjory Stoneman Douglas, cunoscută militantă pentru mediul înconjurător (m. 1998)

- 1903: S-a născut Grigore Cugler, scriitor (a publicat sub pseudonimul Apunake), muzician (violonist), diplomat de carieră între anii 1927 şi 1947 (acreditat la Berna, Berlin, Bratislava, Copenhaga, Oslo); îşi dă demisia, după instalarea comuniştilor la putere, şi se stabileşte la Lima, unde va fi prim-violonist la Filarmonica din capitala peruană (m.30.IX.1972)  

-1904:Între 7/20 – 13/26 aprilie, a avut loc greva generală a feroviarilor din Transilvania, prin care aceştia revendicau mărirea salariilor până la egalizarea cu celelalte categorii de angajaţi ai statului

– 1915: S-a născut cântăreaţa de jazz americană Billie Holiday (numele real: Eleanora Fagan); una dintre cele mai mari nume ale genului, alături de Sarah Vaughan și Ella Fitzgerald (m. 1959)

– 1915: S-a născut scriitorul american Henry Kuttner (m. 1958)

– 1920: S-a născut muzicianul indian Ravi Shankar, maestru al sitar-ului (instrument muzical indian tradiţional cu coarde ciupite); George Harrison, chitaristul trupei „The Beatles”, l-a numit „naşul muzicii etnice” (m. 2012)

- 1927: Efectuarea cu succes a primei transmisii televizate la mare distanță, în Statele Unite ale Americii. Transmisia a fost un succes, în cadrul ei fiind difuzat un discurs al lui Herbert Hoover, Secretarul Departamentului comerţului din SUA, la Washington

- 1928: S-a născut Alan J. Pakula, regizor american de film, scenarist şi producător (m. 1998)

- 1931: S-a născut actorul Amza Pellea, unul dintre cei mai îndrăgiţi actori români, creatorul lui „Nea Mărin", personajul de sorginte populară ce i-a pus în evidenţă disponibilităţile artistice pentru comedie (din filmografie: „Osânda",„Columna", „Mihai Viteazul") (m. 1983)

-1930: S-a născut Yves Rocher, om de afaceri francez, fondatorul brand-ului de cosmetice care îi poartă numele (m. 2009)

– 1933: S-a născut actorul american Wayne Rogers, cunoscut mai ales pentru rolul din serialul „M.A.S.H.” (m. 2015)

- 1933: S-a născut Nestor Rateş (numele real: Nathan Stessel), ziarist, eseist şi politolog; în 1973 a emigrat în Israel şi apoi în SUA, unde s-a angajat corespondent al postului de radio „Europa liberă"; din noiembrie 1988 (după moartea lui Vlad Georgescu) a fost director al Departamentului Român al postului „Europa liberă"

- 1938: S-a născut Freddie Hubbard, trompetist, pianist şi compozitor american de jazz (m. 2008)

- 1938: A murit pictoriţa franceză Suzanne Valadon, mama pictorului Maurice Utrillo (n. 1865)

– 1939: S-a născut regizorul, producătorul şi scenaristul american de film Francis Ford Coppola; unul dintre cei mai cunoscuţi şi influenți regizori şi producători de filme

– 1939: S-a născut Sir David Paradine Frost, scriitor britanic, jurnalist şi prezentator TV; cunoscut, în special, ca pionier al satirei politice în televiziune şi pentru numeroasele sale interviuri realizate cu şefi de state şi nume mari ale politicii mondiale (m. 2013)

- 1941: A murit chimistul Lazăr Edeleanu, unul dintre promotorii petrochimiei moderne în România; cercetări în domeniul chimiei şi tehnologiei petrolului (autorul procedeului, ce-i poartă numele, de rafinare selectivă a fracţiunilor de petrol, bazat pe solubilitatea specifică a diferitelor clase de hidrocarburi în bioxidul de sulf lichid; procedeul a fost folosit pentru prima dată în lume la rafinăria „Vega" din Ploieşti, fiind adoptat, ulterior, şi de alte ţări) (n. 1862)

- 1941: S-a născut producătorul de film francez Daniel Toscan du Plantier, fost preşedinte al „Unifrance" (organism însărcinat cu promovarea filmului francez în străinătate) (m. 2003) 

- 1943: S-a născut (la Hotin, azi în Ucraina) Mircea Daneliuc, regizor de film, scenarist, actor şi scenograf. Unele surse dau ca an al naşterii 1945

– 1944: S-a născut Gerhard Schröder, om politic german social-democrat; cancelar al RFG din 1998 până în 2005

– 1945: S-a născut Werner Schroeter, regizor german de teatru, film şi operă (m. 2010)

- 1947: S-a născut criticul literar şi eseistul Petru Poantă, unul dintre principalii fondatori ai revistei „Echinox”, cea mai importantă şi longevivă publicaţie studenţească din vremea comunismului (m. 2013)

- 1947: A murit industriaşul american Henry Ford, fondatorul companiei de automobile „Ford Motors Company" (1903), care a lansat, în 1908, faimosul model „T" (n. 1863) 

- 1950: A murit actorul de film american de origine canadiană Walter Huston; a excelat în roluri de compoziţie (n.1884)

- 1952: S-a născut poetul şi publicistul Nichita Danilov 

- 1953: S-a născut Daniel Corbu, poet, prozator, eseist şi critic literar

– 1954: S-a născut Ion Aldea Teodorovici, compozitor şi cântăreţ din Republica Moldova; alături de soţia sa Doina (cu care a cântat în duet începând din anul 1982), a militat pentru pentru introducerea limbii române în Basarabia şi unirea acesteia cu România (m. 1992, într-un accident rutier la Coşereni, în România)

- 1954: S-a născut actorul american de film de origine chineză Jackie Chan

- 1954: S-a născut inginerul informatician Gheorghe Tecuci; între cele mai importante contribuţii ştiinţifice ale sale este dezvoltarea sistemului „Discipol", unul dintre primele sisteme de învăţare multistrategică (care integrează sinergetic învăţarea bazată pe explicaţii, învăţarea prin analogie, învăţarea empirică inductivă şi învăţarea interactivă); membru al Academiei Române

- 1956: S-a născut soprana Adriana Mesteş

- 1959: Era realizat primul generator atomic de electricitate din lume, în Laboratorul Ştiinţific Los Alamos din New Mexico

- 1964: S-a născut, în Noua Zeelandă, actorul de film Russell Crowe

–1966: A murit sculptorul Gheorghe D. Anghel; printre cele mai importante dintre sculpturile sale sunt statuia lui Theodor Pallady, aflată în colecţia muzeului din Craiova, şi statuia lui Mihai Eminescu din faţa Ateneului Român (n. 1904)

- 1968: A fost creat „Clubul de la Roma", for internaţional, cu caracter neoficial, care reuneşte personalităţi din diverse domenii de activitate din mai multe ţări de pe glob, inclusiv din România, preocupate de studierea şi dezbaterea principalelor probleme cu care se confruntă lumea contemporană  

– 1973: A murit Hagop Djololian Siruni (cunoscut sub pseudonimul H. Dj. Siruni), jurnalist, istoric, armenolog şi orientalist, poet şi traducător de origine armeană; membru post-mortem ai Academiei Române (din 2012)

- 1990: A murit silvicultorul Sterian Munteanu; lucrări privind corectarea torenţilor şi ameliorarea terenurilor degradabile; membru corespondent al Academiei Române din 1974 (n. 1918)

– 1990: S-a născut jucătoarea de tenis Sorana Cârstea; în anul 2009, a fost cel mai bine clasată tenismenă română, aflându-se pe locul 23 în clasamentul WTA, după ce a ajuns în sferturile turneului de la Roland Garros și Los Angeles; în august 2013, după finala de la Toronto, pierdută în favoarea Serenei Williams (poziția 1 WTA-general), ajunge pe locul 21 în clasamentul WTA general și locul 17 în clasamentul WTA annual

- 2008: A murit pictorul Ioan Inocenţiu Dreptu (n. 1944)

- 2010: A murit actorul de film britanic Christopher Cazenove (n. 1943)

- 2011: A murit deputatul Victor Surdu (Victor Raul Surdu Soreanu) (n. 1947) 

– 2012: A murit fizicianul Andrei (Mihail) Andrieş din Republica Moldova; studii despre proprietăţile electrice şi optice în semiconductori amorfi; a realizat noi fibre optice; membru de onoare din străinătate al Academiei Române (1991); ca preşedinte al Academiei de Ştiinte din R. Moldova, a rămas în istoria acestei instituţii prin numeroase împliniri, între care recunoaşterea limbii vorbite în Republica Moldova ca limbă română (n. 1933)

– 2012: A murit Mike (Myron Leon) Wallace, unul dintre jurnaliştii de televiziune legendari din Statele Unite; în cei peste 60 de ani de carieră s-a distins prin interviuri intransigente cu cei mai importanţi oameni ai lumii (în cadrul emisiunii informative „60 minutes”, a cărei gazdă a fost pentru aproape jumătate de secol, emisiune difuzată de postul TV CBS) (n. 1918)

– 2015: A murit actorul american Geoffrey Lewis (n. 1935)

– 2017: A murit Nicolae-Şerban Tanaşoca, filolog şi istoric de origine aromână, specialist în filologia clasică, în studiul civilizaţiei bizantine şi al culturilor din Balcani (n. 1941)