£_£

 S-a întâmplat în 2 august…

- 338 î. Hr.:Bătălia de la Cheroneea dintre macedonenii lui Filip al II-lea şi atenieni.

- 216 î. Hr.: Bătălia de la Cannae (al doilea război punic). Hannibal a învins armata romană (45.000 de romani morţi şi 20.000 de prizonieri). Bătălia de la Cannae, 2 august, 216 î. Hr., a avut loc aproape de oraşul Cannae în Apulia (sud-estul Italiei); a fost o bătălie semnificativă a celui de-al doilea război punic. Armata cartagineză condusă de Hannibal a distrus armata romană, superioară numeric, condusă de doi consuli: Lucius Aemilius Paullus şi Gaius Terentius Varro. Astăzi este privită ca una dintre cele mai mari bătălii tactice din istoria militară.

- 47 î. Hr.: Iulius Cezar înfrânge oastea regelui Farnac II. Cezar înştiintează Senatul despre lupta cu trei cuvinte „veni, vidi, vici" 

- 1484: Sultanul Baiazid al II -lea anunță că a cucerit Chilia și Cetatea Albă. Cele doua cetăți devin raiale turcești 

- 1610: Henry Hudson descoperă Golful Hudson. Golful Hudson (în engleză Hudson Bay, în franceză Baie d'Hudson) este un golf imens (cu suprafaţa de 822.325 kmp) dar relativ puţin adânc în nord-estul Canadei, considerat în prezent ca făcând parte din Oceanul Arctic . Zona golfului Hudson a fost locuită încă din preistorie de triburi de eschimoşi inuit (în nord) şi cree (în sud). În 1610, Henry Hudson a descoperit golful, care va purta numele său, şi a explorat coastele sale estice. În primăvara următoare însă, pe nava sa a izbucnit o revoltă, în urma căreia Henry Hudson şi marinarii care îi erau loiali au fost lăsaţi în voia sorţii într-o barcă şi nu se cunoaşte soarta lor ulterioară.

- 1667: A murit sculptorul şi arhitectul italian Francesco Borromini; iniţial asistent al lui Bernini, Borromini a devenit unul dintre cei mai originali sculptori ai barocului (n.25.IX.1599) (Enciclopedia britanică). Ă: Alte surse dau moartea la 3.VIII.1667. Pe 2 august 1667 marele artist baroc italian Francesco Borromini se aruncă în propria sabie, după ce şi-a ars o parte din schiţe. Celibatar, melancolic, de un orgoliu şi de o susceptibilitate aproape paroxistice, cu o înaltă conştiinţă a artei sale, vor scrie ulterior enciclopediile, Borromini a avut un acces de nebunie. Era un artist zbuciumat, obsedat de căutarea armoniei naturale şi ros de gelozie faţă de rivalii săi, mai ales faţă de Bernini. Borromini sosise la Roma imediat după ce îşi terminase ucenicia şi încă de la 20 de ani lucrează într-unul dintre cele mai cunoscute ateliere din oraş, fiind la acea vreme pasionat de arhitectura antichităţii. Împreună cu mentorul său, Carlo Maderno lucrează la celebrul Palazzo Barberini, însă după decesul lui Maderno, atelierul este preluat de Gian Lorenzo Bernini. Cei doi finalizează lucrarea dar încep o rivalitate care va dura toată viaţa. În timpul pontificatului lui Inocenţiu al X-lea, Borromini reuşeşte să îl înlocuiască pe Bernini ca arhitect şef al Romei, unul dintre cele mai mari succese ale carierei sale. Dar succesul nu durează mult, şi deşi îşi păstrează poziţia, va avea din ce în ce mai puţine proiecte concesionate în ultima perioadă a vieţii. Se pare că în vara anului 1667 dezamăgirile dar şi munca intensă la ultima sa carte îşi spun cuvântul, arhitectul fiind de neconsolat de oricare dintre apropiaţii săi.Primul angajament independent al lui Borromini a fost biserica romană şi mănăstirea San Carlo alle Quattro Fontane (1638-1641), al cărei dom pare că pluteşte datorită punctelor de arcuire şi surselor de lumină care sunt poziţionate dedesubtul său.Lucrările sale, alcătuite din forme convexe şi concave, au spaţii de forme poligonale şi ovale neregulate, aşa cum se poate observa în cazul bisericii Sant'Ivo della Sapienza (1642-1660).In ultimii ani de viaţă, şi-a pierdut averea, iar în 1667 s-a sinucis.Influenţa stilului său a fost resimţită în Italia de Nord şi în Europa Centrală, pe tot parcursul secolului următor.

- 1788: A murit Thomas Gainsborough, artist englez (n. 1727) a fost unul dintre cei mai faimoşi pictori portretişti şi peisagişti britanici ai secolului al XVIII-lea.

- 1799: A murit Etienne Jacques de Montgolfier, inventatorul, impreună cu fratele său, Michel Joseph, al balonului cu aer cald. (n. 6.01.1745)

- 1815: Napoleon a fost exilat în insula Sfânta Elena.Sfânta Elena este o insulă în Atlanticul de Sud, în largul coastelor Africii. Face parte ca teritoriu dependent din Teritoriile britanice de peste mări. Din teritoriu fac parte şi insulele Ascension şi Tristan da Cunha. Insula a fost descoperită de portughezul João da Nova pe data de 21 mai 1502. În amintirea acestei zile, insula a primit numele împărătesei Elena, sărbătorită în calendarul romano-catolic pe 21 mai.Insula a devenit faimoasă ca loc de exil pentru imparatul francez Napoleon Bonaparte între1815 şi moartea sa în 1821. Napoleon Bonaparte a stat în localitatea Longwood, unde se găseşte şi casa-muzeu. Domeniul în care Napoleon a rezidat între 1815-1821 este proprietare a guvernului francez, din 1858.

1820: S-a născut John Tyndall, fizician britanic de origine irlandeză; a descoperit fenomenul de împrăştiere a luminii în mediile disperse („efectul T") (m. 1893) 

- 1827: A murit William Blake, pictor şi tipograf englez. William Blake (n. 28 noiembrie 1757) a fost un poet, vizionar, pictor şi tipograf englez. În esenţă nerecunoscută în timpul vieţii sale, opera diversă şi profundă a lui William Blake este astăzi considerată esenţială atât în istoria poeziei cât şi a artelor vizuale.Într-un sondaj de opinie organizat de BBC în anul 2002, Blake a fost votat al 38-lea pe o listă conţinând 100 dintre cei mai importanţi britanici ai tuturor timpurilor.

- 1834: S-a născut Frédéric Auguste Bartholdi, sculptor francez. Frédéric Auguste Bartholdi (n. Colmar - d. 5 octombrie 1904, Paris) a fost un sculptor francez, originar din Alsacia. A început studiul arhitecturii în Alsacia şi apoi la Paris, a continuat cu studiul picturii, la Paris, cu Ary Scheffer, dar a abondonat pictura în favoarea sculpturii, pe care a studiat-o cu Antoine Étex şi J.-F. Soitoux, artă de care s-a ocupat apoi exclusiv.Printre lucrările sale celebre se numără „Francesca da Rimini" (1852), „Monumentul lui Martin Schongauer" (1863), „Le Vigneron" (1870) şi „Vercingetorix" (1872). Cea mai cunoscută lucrare a sa este însă Statuia Libertăţii din New York. O replică a statuii, de mai mici dimensiuni, este instalată la Paris, pe Île des Cygnes de pe Sena, în timp ce statuia originală, care a servit de model, se află expusă tot în Paris, şi anume în Grădina Luxemburg.Tot la Paris există şi Flacăra Libertăţii din Paris, monument reprezentând doar flacăra, în mărime naturală, a Statuii Libertăţii din New York.

- 1835: S-a născut inventatorul american Elisha Gray; a inventat releul telegrafic cu autoadaptare (1867), telegraful armonic (1874), teleautograful (1888) ş.a; a revendicat invenţia aparatului telefonic (la 14.II.1876 Alexander Graham Bell şi Elisha Gray au depus cerere de brevet la Oficiul de patente al SUA, de la New York; primul, la ora locală 12:00, iar al doilea la ora 14:00; pe această diferenţă s-au bazat cei care i-au atribuit lui Bell invenţia în procesul care i-a opus multă vreme pe cei doi inventatori) (m. 1901) 

- 1858: In Boston si New York City au fost instalate primele cutii poştale 

-1869:Societatea Academică Română primeşte cea dintâi donaţie de documente istorice, din partea lui V.A.Urechia (2/14) 

- 1871: S-a născut John Sloan, pictor american

- 1891: S-a născut Mihail Jora, compozitor, pedagog şi dirijor (m. 1971)Mihail Jora (n. Roman, Neamţ - d. 10 mai 1971, Bucureşti) a fost un compozitor şi dirijor român, membru titular (1955) al Academiei Române. A fost profesor şi Rector al Academiei Regale de Muzică din Bucureşti.Și-a făcut studiile la Leipzig şi la Paris. Ca profesor de compoziţie la Conservatorul din Bucureşti, a educat o întreagă pleiadă de compozitori. 

- 1892: S-a născut Mihail Sevastos, memorialist, poet şi traducător (în special din literatura rusă) (m.24.IX.1967) 

- 1893, 2/14: S-a născut compozitorul şi dirijorul Alfred Alessandrescu (m. 1959)

- 1905: S-a născut Karl Amadeus Hartmann, compozitor, unul dintre cei mai mari simfonisti germani, de la Mahler si Bruckner incoace (d. 05.12.1963)

- 1905: S-a născut actriţa de film americană Myrna Loy (“Fiica ambasadorului”, „Zbor de noapte”, „Cei mai frumoşi ani ai vieţii noastre”) (d.14.12.1993) 

- 1912: S-a născut Mircea Şeptilici, actor şi regizor; deţinut politic între anii 1948 şi 1956; stabilit de la începutul anilor '80 în străinătate (m.1989, la Montreal)

- 1920: Încep lucrările Conferinţei internaţionale de la Paris pentru stabilirea statutului definitiv al Dunării; au participat Belgia, Franţa, Marea Britanie, Grecia, Italia, România;Conferinţa se va încheia la 23.VII.1921, când va fi semnată, de către ţările participante, Convenţia de la Paris; ulterior va adera la Convenţie Italia şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, precum şi Cehoslovacia 

- 1920: S-a născut Louis Pauwels, ziarist şi scriitor francez, devenit celebru după publicarea, în 1961, a cărţii „Dimineaţa magicienilor" (m. 1997) 

- 1921: A murit Enrico Caruso, tenor italian. Enrico Caruso (n. 25 februarie 1873) a fost unul dintre cei mai faimoşi tenori din istoria operei. Caruso a fost cel mai popular cântăreţ în toate genurile muzicale ai primilor 20 de ani ai secolului 20 şi unul dintre pionierii muzicii înregistrate. Înregistrările numeroase ale repertoriului său, precum şi vocea sa extraordinară, cunoscută pentru frumuseţea şi intensitatea sa, atât pentru registrul său vocal, dar şi pentru forţa şi amplitudinea sa, au făcut din Enrico Caruso una din cele mai cunoscute personalităţi artistice ale timpului său. 

- 1922: A murit Alexander Graham Bell, inventator american de origine scoţiană; cercetările sale privind fiziologia auzului l-au condus la inventarea telefonului (1876). Alexander Graham Bell (n. 3 martie 1847 în Edinburgh Scoţia, d. pe insula Cap Breton în Canada) a fost un om de ştiinţă, inventator şi, ulterior, industriaş american, care în anul 1876 a devenit prima persoană care a brevetat un dispozitiv capabil să emită şi să recepţioneze cuvintele rostite. În transmiţătorul sau microfonul lui Bell, undele sonore loveau o diafragmă flexibilă de care era ataşat un magnet permanent. Diafragma şi magnetul vibrau, şi un efect numit inducţie electro-magnetică producea un curent variabil într-o bobină alăturată. Acest curent variabil era transmis prin cabluri la un receptor în care trecea prin bobina unui electromagnet. Curentul variabil producea un câmp magnetic variabil, care făcea să vibreze o diafragmă subţire de fier, pentru a reproduce vibraţiile sonore iniţiale. Transmiţătorul lui Bell producea doar un semnal slab, fără mijloace de a-l amplifica. 

- 1923: S-a născut Shimon Peres, om politic israelian, preşedinte al Israelului din 15.VII.2007 (pentru un mandat de şapte ani); fost lider al Partidului Muncii; de mai multe ori ministru şi prim-ministru; ca ministru de externe, a fost unul dintre principalii artizani ai Acordului de pace israeliano-palestinian din 1993, împreună Yitzhak Rabin (premierul israelian de atunci) şi liderul palestinian Yasser Arafat; Premiul Nobel pentru pace pe 1994, împreună cu Y. Rabin şi Y. Arafat. Alte surse dau ca date ale naşterii 15 sau 21 august

- 1929: Se înfiinţează Regia Autonomă a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă (PCA) care ia în exploatare şi administrare căile de comunicaţie pe apă, porturile, vasele aferente, instalaţiile de orice fel ş.a.

- 1932: S-a născut Peter O'Toole, actor 

- 1933: S-a născut Mihai Nasta, eseist, filolog şi traducător; stabilit la Bruxelles, din 1984 

- 1934: A murit Paul von Beneckendorff und von Hindenburg, militar de cariera, presedinte al Reichului (1925-1934). In anul 1934, prin moartea lui Hindenburg, Hitler si-a asigurat calea deschisa catre acapararea suprematiei politice (n.02.10.1847) 

- 1934: Adolf Hitler devine Führer al Germaniei. Adolf Hitler (n. 20 aprilie 1889, Braunau am Inn, Austria — d. 30 aprilie 1945, Berlin) a fost un om politic, lider al Partidului Muncitoresc German Naţional-Socialist, cancelar al Germaniei din 1933, iar din 1934 conducător absolut (Führer) al Germaniei. Ajuns la putere în 1933, liderul mişcării naziste, Hitler, a dus o politică de pregătire şi de declanşare a celui de al Doilea Război Mondial, precum şi de punere în aplicare a unui plan naţionalist şi rasist de exterminare în masă a evreilor şi altor „indezirabili” din Europa, precum şi de lichidare a adversarilor politici din Germania.

- 1936: A murit Louis Blériot, constructor de avioane si pilot francez. Louis Blériot (n.1 iulie 1872) a fost un aviator francez, inventator şi inginer. În 1909, el a efectuat primul zbor complet deasupra unei întinderi mari de apă într-un aparat mai greu decât aerul, când a traversat Canalul Mânecii. Pentru această realizare el a primit un premiu de 1000 lire (5.000 dolari; SUA 1910). El este considerat prima persoană care a construit un monoplan funcţional. Blériot a fost un pionier al acrobaţiilor aeriene.

- 1937: A murit scriitorul Pavel Dan (n.3.IX.1907) 

- 1937: S-a născut soprana germană Gundula Janowitz (Alain Pâris, Dicţionar de interpreţi)

-1937: Pachebotul SS Normandie bate recordul de traversare a Atlanticului.Recordul de traversare: 3 z 23 h 2 min.SS Normandie a fost cel mai mare transatlantic al Franţei şi unul din cele mai mari ale secolului XX. A fost prima navă la care s-a adoptat forma de bulb a etravei pentru reducerea rezistenţei la înaintare. A câştigat trofeul Panglica albastră în 1935 şi 1937 parcurgând distanţa dintre Le Havre şi New York în 4 zile şi 2 ore.În perioada celui de-al Doilea Război Mondial a fost capturată de către S.U.A., apoi după conversie folosită pentru transportul de trupe între S.U.A. şi Anglia. În 1942, pe timpul staţionării în portul New York, a fost complet distrusă de un incendiu de mari proporţii. După război, în 1946-1947, este tăiată ca fier vechi în portul Newark, New Jersey.Panglica albastră este un trofeu instituit de compania Cunard White Star Line. El constă dintr-un glob terestru din argint masiv pe care se grava succesiv numele navelor care realizau cel mai scurt timp în traversarea Oceanului Atlantic între Europa şi America (vestic şi estic).

- 1939: Albert Einstein scrie o scrisoare preşedintelui Franklin D. Roosevelt, îndemnându-l să înceapă proiectul Manhattan pentru a dezvolta o armă nucleară.

 - 1940: Stalin semnează un decret abuziv (fără niciun fel de consultare a locuitorilor regiunii) de crearea a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenească pe o parte din pământul românesc ocupat cu forţa de Armata Roşie

- 1943: S-a născut regizorul de film şi scenaristul Stere Gulea

- 1945: Sfârşitul Conferinţei aliaţilor de la Potsdam (17 iulie - 2 august).Conferinţa de la Potsdam a fost o conferinţă ţinută după încheierea celui de-al doilea război mondial la Cecilienhof, în Potsdam,Germania (lângă Berlin), din 16 iulie până pe 2 august 1945. Au participat reprezentanţii Uniunii Sovietice, Angliei şi Statelor Unite ale Americii, cele mai mari şi mai puternice forţe ale Aliaţilor care au învins Puterile Axei în al Doilea Război Mondial. Delegaţiile au fost conduse de şefii guvernelor celor trei naţiuni învingătoare – Secretarul General al CC al PCUS, Iosif Vissarionovici Stalin, Primul-ministru englez, Clement Attlee şi, respectiv, Preşedintele american, Harry S. Truman.Stalin, Churchill şi Truman— şi Clement Attlee, care l-a înlocuit pe Churchill după ce partidul Laburist a învins Partidul Conservator înalegerile generale din 1945—s-au adunat să decidă cum să administreze Germania Nazistă înfrântă, care semnase capitularea necondiţionată cu nouă săptămâni mai devreme, la 8 mai. Pe agenda de lucru a conferinţei s-au aflat şi problemele ordinii internaţionale postbelice, problemele tratatelor de pace şi aprecierea efectelor războiului.

- 1945: A murit Pietro Mascagni, compozitor şi dirijor italian (n. 1863)După debutul strălucit cu „Cavalleria rusticana”, doar câteva titluri din creaţia lui Mascagni au mai supravieţuit. Amintim: „Amicul Fritz” (1891), „Ratcliff” (1894) şi „Iris” (1898). 

- 1948: S-a născut Cornel Dinu, fost jucător de fotbal, component al echipei naţionale şi, mai apoi, antrenor

- 1950: S-a născut Valeriu Condurache, critic literar şi publicist; fost director al Complexului Muzeal „Moldova" din Iaşi (m. 2007) 

- 1951: S-a născut actorul Marcel Iureş. Marcel Iureş a primit de două ori titlul de cel mai bun actor de teatru din România. Activitatea sa artistică este legată în principal de teatru.Din 1995, Marcel Iureş este preşedinte al Fundaţiei Cultural Artistice Teatrul ACT, punând bazele celei de-a doua scene independente de teatru din România. Cele mai importante roluri în teatru: „Richard al II-lea", „Richard al III-lea" (regizată de Mihai Măniuţiu), „Hamlet" (regizată de Liviu Ciulei), „Caligula" de Albert Camus (regizată de Mihai Măniuţiu), Beckman („Afară în faţa uşii") de Wolfgang Borchert (regizată deMihai Măniuţiu). La Teatrul ACT a mai jucat în piesa „Cetatea Soarelui" (în regia lui Mihai Măniuţiu).Cariera internaţională a lui Marcel Iureş este legată de câteva roluri în filme, dintre care cele mai cunoscute: Amen, Războiul lui Tom Hart, Misiune: Imposibilă, Interviu cu un vampir: Cronicile Vampirului şi Pacificatorul.

- 1964: A izbucnit războiul americano-vietnamez (incheiat in 1975) 

-1967: Premiera filmului „În arşiţa nopţii" cu Sidney Poitier ...5 premii şi 2 nominalizări Oscar, 3 premii şi 3 nominalizări Globul de Aur, un premiu şi 2 nominalizări BAFTA

- 1969, 2-3: Vizita la Bucureşti a preşedintelui SUA, Richard Nixon, prima vizită a unui şef de stat american în România şi prima vizită într-o ţară socialistă după cel de-al Doilea Război Mondial

- 1973: A murit regizorul francez de film Jean-Pierre Melville, precursor al „Noului Val" francez (n.20.X.1917)

 - 1975, 2-3: Vizita oficială în România a preşedintelui SUA, Gerald Ford; cu acest prilej au fost semnate instrumentele de ratificare a Acordului comercial româno-american

- 1976: A murit Fritz Lang, regizor american (n. 1890) Friedrich Christian Anton Lang, cunoscut marelui public sub numele de Fritz Lang (n. 5 decembrie 1890, Viena) a fost un regizor, scenarist şi producător de cinema austriaco - germano - american. Extrem de influent în artă în perioada cunoscută ca expresionismul german, devenit ulterior unul dintre cei mai cunoscuţi émigrés din Germania în Statele Unite, Fritz Lang a fost proclamat de către British Film Institute drept Maestru al întunericului („Master of Darkness").Cele mai faimoase filme ale sale au fost Metropolis (cel mai scump film al erei mute din cinematografie) şi M, ambele realizate în Germania, înaintea emigrării sale în Statele Unite.

- 1978: A murit Carlos Chavez, dirijor, compozitor şi muzicolog mexican (n.13.VI.1899)

- 1985: Lansarea la apă a crucişătorului „Muntenia" (actuala fregată „Mărăşeşti"), construit la Șantierul Naval din Mangalia.Nava a fost construită în Santierul Naval Mangalia, după un proiect românesc, între 1 martie 1978 şi 2 august 1985. Unica a cărei construcţie a fost dusă până la capăt dintr-un proiect de trei crucişătoare uşoare, cât dorea Nicolae Ceauşescu să deţină marina română. La data de 2 august 1985, în prezenţa lui Nicolae Ceauşescu, nava a fost lansată la apă, fiind încadrată drept crucişător uşor portelicopter, şi a primit numele de „Muntenia”.Crucişătorul constituia o unitate militară separată, pentru că avea la bord două apartamente pentru cuplul Ceauşescu, denumite de echipaj Cabinetul 1 şi Cabinetul 2. În 1990 s-au schimbat denumirea şi clasa navei, aceasta devenind distrugătorul „Timişoara”, iar tot în acelaşi an a fost rebotezată „Mărăşeşti”.Din 2001, nava a fost reîncadrată în clasa fregate.

Deplasament (To): 4795 t (fără încarcare maximă)

Dimensiuni (metri: lungime x lăţime x pescaj): 144,6 x 14,8 x 6

Propulsie: 4 motoare Diesel; 8440 CP

Viteza (Noduri): 27

Echipaj: 270 (25 ofiţeri)

Armament: 

Rachete:

£££

 S-a întâmplat în 3 august…

-„Ziua Timişoarei"; marcată, din 1999, la iniţiativa municipalităţii de pe Bega; este data la care, în anul 1919, batalioane de dorobanţi, conduse de generalul Virgil Economu, au intrat în oraş şi au instaurat prima administraţie română care a luat locul celei sârbeşti; o săptămână mai târziu, la 10.VIII.1919, bănăţenii votau unirea Banatului cu România

- 1492: Cristofor Columb a început prima sa călătorie spre America. Expediţia se va încheia la 15 martie 1493

- 1571: Bătălia de la Famagusta; turcii cuceresc insula Cipru de la veneţieni.

- 1596 David Fabricius descoperă variaţia de lumină a stelei Mira, prima stea variabilă din istorie descoperită. Teolog pasionat de astronomie, Fabricius descoperă Mira în 1596, dar consideră că este un astru la fel ca toate celellalte. Când acesta capătă o nouă intensitate a luminii în 1609, lui Fabricius îi devine limpede că descoperise un nou tip de astru. Astrele variabile se deosebesc de cele obişnuite prin faptul că intentitatea luminii pe care o percepem de pe Pământ se schimbă constant, fie din cauza luminozităţii oscilatorii a stelei, fie din cauza luminii care ajunge efectiv să fie observată de pe Pământ. Pentru Fabricius, a însemnat doar începutul experimentelor, iar doi ani mai târziu i se alătură în observaţii şi fiul său cel mare, recent întors de la studiile universitare din Olanda. Acesta aduce cu el şi un nou tip de telescop, pe care cei doi îl îndreaptă spre Soare. Treptat, încep să îşi noteze cu regularitate observaţiile şi inventează de asemenea o camera obscura, pentru a putea observa detaliile de pe suprafaţa Soarelui. Cei doi analizează pentru prima oară cu atenţia petele întunecate de pe suprafaţa astrului şi postulează de asemenea că Soarele are o mişare de rotaţie pe o axă fixă, fapt deja propus dar niciodată studiat cu atenţie.David Fabricius publică, legat de acest subiect, una dintre primele lucrări, în iunie 1611. Dar lucrarea este eclipsată repede de studiul lui Christoph Scheiner, pe tema zonelor întunecate de pe suprafaţa Soarelui şi de lucrărea lui Galileo Galilei, ambele publicate în 1612.

- 1601: În lupta de la Guruslău, trupele lui Mihai Viteazul şi ale lui Gheorghe Basta îl înfrâng pe Sigismund Bathory; şase zile mai târziu, Mihai Viteazul este ucis la 3 km sud de Turda, din ordinul lui Basta.

- 1778: S–a inaugurat Teatrul Scala din Milano

- 1783: În Japonia, Muntele Asama erupe omorând 35.000 de oameni

- 1795: S-a înfiinţat Conservatorul de Muzică din Paris 

- 1805, 3/4: S-a născut Sir William-Rowan Hamilton, matematician şi astronom irlandez; contribuţii în domeniile algebrei, opticii şi mecanicii analitice (m. 1865) 

- 1811: S-a născut Elisha Graves Otis, inventator american; a inventat, in 1852, dispozitivele de siguranta pentru lifturi (d. 08.04.1861)            

- 1834: S-a născut Ioan M. Bujoreanu, prozator, autor dramatic de ocazie (dar nu lipsit de talent), publicist şi traducător (a tradus din Boccaccio, Florian şi Paul de Kock) (m. 1899)

- 1857: A murit Eugène Sue, scriitor francez (n. 1804) 

- 1858: Exploratorul britanic John Speke a descoperit Lacul Victoria.Născut la Bideford în comitatul Devon în 1827, Speke s-a înrolat în armata britanică din India, la vârsta de 17 ani. El a ajuns atunci în Punjab, a parcursHimalaia şi a călătorit în Tibet. În aprilie 1855, s-a alăturat expediţiei lui Sir Richard Francis Burton în Somalia.Călătoria a fost scurtă durată.Rănit într-un atac, Speke a fost repatriat.El s-a înrolat voluntar pentru războiul din Crimeea şi a comandat un regiment turc.În anul 1858, John Hanning Speke va deveni primul european care a poposit pe malurile Lacului Victoria şi îi va da numele reginei de atunci a Marii Britanii. Descoperind râul Kagera în 1861 şi sursa Nilului Alb în 1862, Speke a dezlegat misterul izvoarelor Nilului, care i-a preocupat pe cercetătorii Continentului Negru ani îndelungaţi

- 1865, 3/15: Este reprimată de armată mişcarea împotriva domnitorului Alexandru Ioan Cuza (aflat la Ems, în Germania), organizată de cele două grupuri opoziţioniste, conservatorii şi liberalii radicali (care vor sfârşi prin a-l detrona pe domnitor la 23.II.1866) 

- 1875: Times publică un reportaj despre unul dintre cele mai răsunătoare procese ale epocii victoriene. Colonelul Valentin Baker (fratele cunoscutului călător englez Sir Samuel White Baker, cel care a explorat Africa centrală şi a descoperit lacul Albert), prieten al prinţului de Wales, este declarat vinovat de a fi „agăţat“ o onorabilă domnişoară în trenul ce îl ducea spre gara Waterloo.Tribunalul l-a pedepsit la 12 luni de închisoare şi la o amendă de 5oo lire sterline. După ispăşirea pedepsei, Baker a emigrat în Imperiul otoman, unde, destul de repede, devine un membru de încredere al Paşei Mehmed Ali.După participarea la numeroase conflicte de partea sultanului rămâne în slujba sultanului, ca gardă personală. Ocupă, la câţiva ani după accea un post de conducere al armatei Armeniei, unde se ocupă de instrucţia noilor trupe. Ajunge general, ocupând chiar postul de comisar al poliţiei din Egipt, ce-i drept, pentru scurtă vreme, acolo unde se dedică pregătirii noilor jandarmi, forţe pe care le consideră instrumentale pentru ajutorul armatei. Într-una dintre aceste ocazii se îmbolnăveşte însă de tifos şi moare, ceea ce naşte multe discuţii la curtea de la Londra. Regina Victoria, adepta unui mod puritan de viaţă, deşi regretase hotărârea tribunalului, nu a ordonat repunerea în drepturi a colonelului, dar a acceptat să fie inmormântat cu onoruri militare.

- 1889: A murit Veronica Micle, poetă, rămasă în conştiinţa publică mai ales prin marea dragoste pe care i-a inspirat-o lui Eminescu („Poezii”-1887) (n.22.04.1850) 

- 1895: A murit Dimitrie Brândză, medic şi botanist român (n. 1846) Dimitrie (Demetrius) Brândză (n.10/22 octombrie 1846, Bivolu, azi Viişoara, Botoşani – d.Slănic Moldova) a fost un medic, naturalist şi botanist român, membru titular al Academiei Române. A fondat Grădina Botanică din Bucureşti, care astăzi îi poartă numele.

- 1913: S-a născut Marin Voiculescu, medic român. Marin Gh. Voiculescu (n. Giurgiu - d. 3 iulie 1991, Bucureşti) a fost un medic român, membru titular (1990) al Academiei Române. Profesorul Marin Voiculescu s-a născut în oraşul Giurgiu, unde a absolvit ca premiant liceul „Titu Maiorescu" - având eminenţi dascăli, printre care şi Tudor Vianu.În 1938 absolvă Facultatea de Medicină din Bucureşti ca premiant cu distincţia „Magnum cum laude". Preia în 1947 conducerea Clinicii de Boli Infecţioase Colentina şi în 1950, la vârsta de 37 de ani devine profesor în aceeaşi clinică. Decan al Facultăţii de Igienă, apoi al Facultăţii de Medicină Generală, Preşedinte al Uniunii Societăţilor de Știinţe Medicale, Ministru Secretar de Stat în Ministerul Sănătăţii. Este ales membru corespondent al Academiei Române şi, din 1990 membru titular al Academiei Române.Vicepreşedinte al Societăţii Balcanice de Medicină. Publică numeroase tratate şi monografii privind bolile infecţioase, unele traduse în alte limbi, precum şi diferite cărţi la graniţa dintre medicină şi literatură (Medici scriitori, Scriitori medici, De veghe pe frontul vieţii sau Arta scrisului medical).A condus revista Viaţa medicală. S-a stins din viaţă în 3 iulie 1991, lăsând în urma sa o puternică şcoală de boli infecţioase, numeroşi prieteni şi admiratori din lumea medicală, a artelor, a vieţii sociale.

- 1914: Primul război mondial: Germania declară război Franţei

- 1914: Inaugurarea Canalului Panama. 79,6 km. lungime, 30 - 300 m. lăţime şi 14 metri adâncime. Canalul Panama este un canal important care traversează istmul Panama în America Centrală, legând oceanele Atlantic şi Pacific. Construcţia canalului a reprezentat unul dintre cele mai mari proiecte de inginerie întreprinse vreodată. A avut un impact enorm asupra navigaţiei, deoarece navele nu mai trebuie să treacă pe drumul periculos prin Trecerea Drake şi Capul Horn în punctul cel mai sudic al Americii de Sud. O navă care pleacă de la New York către San Francisco prin canal traversează 9 500 km, mult sub distanţa de 22 500 km pe care o presupunea ruta ocolitoare pe la Capul Horn. Deşi conceptul unui canal în Panama datează de la începutul secolului al XVI-lea, prima încercare de construcţie a avut loc începând cu 1880 sub conducere franceză. După ce această încercare a eşuat, lucrul a fost terminat în cele din urmă de Statele Unite, şi canalul s-a deschis în 1914. Construcţia canalului a fost presărată de probleme, cum ar fi bolile (în special malaria şi febra galbenă), şi enorme alunecări de teren. Se estimează că la construcţia canalului au murit până la 27 500 de muncitori.De la deschidere, canalul a avut un succes enorm, şi este în continuare un element indispensabil al navigaţiei internaţionale. În fiecare an prin canal trec mai mult de 14 000 de nave, transportând mai mult de 20378 milioane de tone de marfă.

- 1919: În timp ce în Europa începuse reconstrucţia după primul război mondial, România a mai avut de dus un război cu Ungaria bolşevică.Pe 3 august trupele românei intrau în Budapesta.Istoriografia a consemnat data eliberării Budapestei de bolşevism ca fiind 4 august 1919, ziua în care generalul Mărdărescu a primit defilarea trupelor române în capitala Ungariei. 

- 1924: A murit Joseph Conrad (Jósef Teodor Konrad Korzeniowski), scriitor britanic de origine poloneză (n. 1857) 

- 1929: S-a creat „Regia autonomă a poştelor, telegrafelor şi telefoanelor" (PTT), care a luat în exploatare şi administrare serviciile publice de poştă, telegraf şi telefon

- 1929: A murit Emil Berliner, inventator germano-american, cel care a inventat gramofonul cu discuri orizontale de ebonită cu riluri (n. 20.05.1851)

- 1934: S-a născut pictoriţa Angela Popa-Brădean

- 1945: S-a născut muzicologul Luminiţa Vartolomei; a lucrat la Radiodifuziunea Română - Redacţia emisiunilor muzicale, în perioada 1.IX.1968 - 1.I.1972; a continuat să colaboreze la Radio şi după transferul său la Filarmonica „George Enescu"; autoare a unor lucrări de specialitate, unele realizate în colaborare cu Iosif Sava 

- 1958: Polul Nord este atins, sub calota de gheaţă, de submarinul atomic american „Nautillus" (USS Nautilus (SSN-571) )

- 1963: Formaţia The Beatles a apărut pentru ultima dată la Cavern Club din Liverpool, după ce susţinuseră în acest local peste 300 de spectacole începând cu 1961

- 2008: A murit Aleksandr I. Soljeniţîn, scriitor, dramaturg, istoric rus, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1970 (n. 11.12.1918)

£££

 S-a întâmplat în 4 august1875: În această zi, a murit scriitorul danez Hans Christian Andersen; poveştile sale sunt adevărate capodopere ale literaturii pentru copii. Hans Christian Andersen (n. 2 aprilie 1805, Odense, Danemarca– d. Copenhaga, Danemarca) a fost scriitor și poet danez, celebru pentru basmele sale. Printre cele mai cunoscute povești ale sale se numără „Crăiasa Zăpezii”, „Mica sirenă”, „Hainele cele noi ale împăratului” și „Rățușca cea urâtă”. În timpul vieții Andersen a fost celebrat de regalitate și aclamat pentru că a adus bucurie copiilor din întreaga Europă. Basmele sale au fost traduse în peste o sută de limbi și continuă să fie publicate în milioane de exemplare în întreaga lume.

Hans Christian Andersen a fost scriitor și poet, rămânând celebru în special pentru poveștile sale. Cele mai multe surse englezești, germane și franceze folosesc numele întreg (Hans Christian Andersen), însă în Danemarca și restul Scandinaviei el este cunoscut ca H.C. Andersen. Prenumele Hans Christian este un prenume tradițional danez și este folosit ca și un singur nume, deși, la origine, a reprezentat o combinație de două nume. Este incorect să se folosească doar unul dintre cele două prenume. Este un obicei acceptat în Danemarca să se folosească, în acest nume și în câteva altele, doar inițialele. Tatăl lui Andersen credea că el ar putea avea rădăcini nobile, și conform specialiștilor de la Centrul Hans Christian Andersen, bunica pe linie paternă i-a spus că familia fusese odată pe o scară socială superioară.Oricum, cercetările arată că aceste povești sunt nefondate. Familia, după cât se pare, avea ceva legături cu regalitatea daneză, dar numai în ce privește munca la curte. Teoria că Andersen a fost fiul nelegitim al regelui persistă în Danemarca, susținută și de faptul că regele danez a manifestat un interes personal pentru tânărul Andersen și a plătit pentru educația lui. Scriitorul Rolf Dorset insistă că nu toate opțiunile au fost explorate în determinarea moștenirii lui Andersen. De mic copil, Andersen a dovedit o inteligență și o imaginație sclipitoare, o trăsătură încurajată de îngăduința părinților și de superstiția mamei lui. El și-a construit un mic teatru de jucărie și stătea acasă făcând haine pentru păpușile lui, și citea toate piesele care-i cădeau în mână; printre ele erau cele ale lui Ludvig Holkberg și William Shakespeare. De-a lungul copilăriei el a fost pasionat de literatură.El era recunoscut pentru că memora integral piesele lui Shakespeare și le recita folosindu-și păpușile de lemn drept actori.În 1816 tatăl său a murit și, pentru a fi capabil să se întrețină singur, Andersen lucra ca ucenic atât pentru un țesător, cât și pentru un croitor. Mai târziu el a lucrat într-o fabrică de țigări unde colegii îl umileau spunând că este fată. La vârsta de paisprezece ani Andersen s-a mutat la Copenhaga, căutând de lucru ca actor la teatru. Vocea lui plăcută de soprană l-a ajutat să intre la Teatrul Regal Danez. Această carieră i s-a întrerupt la scurt timp după ce vocea i s-a schimbat. Un coleg de la teatru l-a recomandat drept poet, iar el a luat în serios acest lucru și a început să se concentreze asupra scrisului.Încă înainte de a fi admis la Școala secundară el reușise deja să publice prima poveste „Fantoma de la mormântul lui Palnatoke”, în 1822. Deși era un elev îndărătnic, Andersen a studiat atât la Slagelse, cât și la școala din Elsinor, până în 1827. El a afirmat mai târziu că acești ani au fost cea mai întunecată și mai amară parte a vieții sale. El a locuit în casa profesorului său, fiind abuzat cu scopul de a-i „forma caracterul”, și a fost îndepărtat de colegii lui de școală, fiind mult mai în vârstă decât majoritatea dintre ei, casnic și neatrăgător. Ba mai mult, el era dislexic, o cauză aproape sigură pentru dificultățile sale de învățare, mai târziu a afirmat că experiența de la școală l-a împiedicat sau l-a descurajat să scrie. Mai târziu el a învățat să vorbească aproape fluent limbile engleză, daneză și germană, precum și limbile scandinave.În 1829, Andersen a înregistrat un succes considerabil cu o povestire intitulată „O călătorie de la Canalul Holmen la capătul răsăritean al Insulei Amager în anii 1828 și 1829”.În aceeași perioadă el a publicat atât o farsă, cât și o colecție de poeme. A urmat o perioadă relativ slabă, până în 1833 când a primit o bursă de călătorie din partea regelui, făcând astfel una dintre primele sale lungi călătorii prin Europa. La Le Locle, în Jura, el a scris „Agnete și tritonul” iar în octombrie 1834 el a sosit la Roma. Primul roman al lui Andersen, „Improvizatorul”, a fost publicat la începutul anului 1835 și a devenit un succes imediat.În cursul anului 1835 Andersen a publicat primul fascicul al Poveștilor (daneză: Eventyr) sale care vor deveni nemuritoare. Mai multe povești care au completat primul volum au fost publicate în 1836 și 1837.Valoarea acestor povești nu a fost recunoscută imediat, și s-au vândut cu greu. În același timp Andersen se bucura de mai mult succes cu două romane publicate în aceeași perioadă. 

După o vizită în Suedia în 1837, Andersen a fost inspirat de zona scandinavă și s-a dedicat scrierii unui poem în care să prezinte sentimentele de înrudire dintre suedezi, danezi și norvegieni. În iulie 1839, în timpul unei vizite pe insula Funen el a scris textul poemului „Jeg er en Skandinav” (Eu sunt un scandinav). În acest poem, Andersen a surprins „frumusețea spiritului nordic și felul cum cele trei națiuni surori s-au dezvoltat gradat împreună” ca parte a unui imn național. Compozitorul Otto Lindblad a transpus acest poem în muzică și compoziția a fost publicată în ianuarie 1840. Popularitatea ei a ajuns la apogeu în 1845, după care a fost adesea cântată. Faima poveștilor sale a crescut constant; o a doua serie a început în 1838 și o a treia în 1845.Andersen era acum celebrat în întreaga Europă, deși Danemarca încă rămânea sceptică.În 1841 face o călătorie în Turcia și se întoarce acasă prin Dobrogea urmând cursul Dunării. La Orșova rămâne un timp în carantină unde scrie Femeia Valahă pe care o publică ceva mai târziu în volumul Bazarul unui poet. În 1851 el a publicat cu mare fast în Suedia, un volum cu schițe de călătorie. Un călător împătimit, Andersen a mai publicat și alte jurnale mai lungi de călătorie: „Imaginile posomorâte ale unei călătorii la Harz”, „Bazarul unui poet”, „În Spania”, „O vizită în Portugalia în 1866” etc. Ultima carte descrie vizita lui în Portugalia la cei doi portughezi Jorge și Jose O’Neill, care îi fuseseră prieteni în anii 1820, pe când aceștia locuiau în Copenhaga.În jurnalele sale de călătorie, Andersen a ținut cont de convențiile contemporane despre scrierile de călătorie, dar a dezvoltat întotdeauna specia în așa fel încât să i se potrivească propriilor intenții. Fiecare dintre jurnalele sale combină prezentările documentare și descriptive ale locurilor pe care le-a văzut cu digresiuni filozofice asupra unor subiecte cum ar fi statutul unui autor, imortalitatea și natura ficțiunii în raportul literar de călătorie. Unele jurnale, cum ar fi „În Suedia”, conțin chiar și povești.În anii 1840 atenția lui Andersen s-a reîntors spre scenă, dar fără succes. Cu toate acestea, geniul său a fost dovedit în „Cartea cu chipuri si fără chipuri” (1840). Faima poveștilor sale crescuse simțitor; începând o a doua serie în 1838 șiu o a treia în 1845. Andersen era acum celebrat în întreaga Europă, deși țara sa de origine, Danemarca încă dovedea o oarecare rezistență la pretențiile lui. 

În iunie 1847, Andersen a făcut prima sa vizită în Anglia și s-a bucurat de un succes triumfal în timpul verii. Contesa de Blessington l-a invitat la petrecerile sale unde se puteau întâlni intelectualii și oamenii faimoși. La o astfel de petrecere l-a întâlnit pentru prima dată pe Charles Dickens. Andersen a considerat această întâlnire drept un mare privilegiu, deoarece Dickens era pe atunci cel mai mare scriitor englez în viață. Zece ani mai târziu Andersen a vizitat din nou Anglia, dar de data aceasta avea ca scop să-l viziteze direct pe Dickens. El a stat la Dickens cinci săptămâni, fără a părea să fie conștient de intenția lui Dickens de a-l determina să plece. După această vizită corespondența dintre cei doi s-a întrerupt la alegerea lui Dickens, Andersen neînțelegând niciodată ce s-a întâmplat.Andersen a căzut din pat și a fost grav rănit. Nu și-a revenit în totalitate niciodată, dar a trăit până în august 1875, când a murit în dureri groaznice în casa unor prieteni apropiați, Moritz Melchior (un bancher) și soția lui, lângă Copenhaga. Cu puțin timp înainte de moartea sa el a consultat un compozitor cu privire la muzica pentru funeraliile sale, spunând: „Cei mai mulți oameni care vor urma după mine vor fi copii, așa că faceți în așa fel încît ritmul să țină timpul cu pași mici”.Corpul său a fost îngropat la Assistents Kirkegard în zona Norrebro, Copenhaga. 

La data morții sale, el era recunoscut și prețuit pe plan internațional. El a primit un stipendiu de la Guvernul danez cu titlul de „comoară națională”. Înainte de moartea sa se făceau deja demersuri pentru înălțarea unei statui maiestuoase în onoarea sa, care a și fost terminată și se află într-un loc central din Copenhaga. Criticul Georg Brandes l-a întrebat pe Andersen dacă intenționa să-și scrie biografia. El a răspuns că este deja scrisă în „Rățușca cea urâtă”.Printre vorbitorii de limbă engleză povești precum „Degețica”, „Crăiasa Zăpezilor”, „Rățușca cea urâtă”, „Mica sirenă”, „Hainele noi ale împăratului” și „Prințesa și bobul de mazăre” rămân populare și citite pe scară largă. În portul din Copenhaga există o statuie a micii sirene, plasată în memoria lui Hans Christian Andersen, iar ziua de 2 aprilie, ziua de naștere a lui Andersen, este celebrată drept Ziua Internațională a Cărții pentru Copii. În anul 2005 s-a sărbătorit bicentenarul nașterii lui Andersen și viața și opera sa au fost celebrate în întreaga lume. În Danemarca, în special, cel mai faimos fiu al națiunii a fost celebrat precum nicio altă figură literară. Un parc tematic bazat pe poveștile lui Andersen a fost deschis în Shanghai la sfârșitul anului 2006.

Surse:

https://www.hcandersen-homepage.dk/?page_id=14071

https://www.britannica.com/biography/Hans-Christian-Andersen-Danish-author

https://www.ro.biography.name/scriitori/116-danemarca/320-hans-christian-andersen-1805-1875

http://biografii.famouswhy.ro/hans_christian_andersen/

https://www.hcandersen-homepage.dk

£££

 S-a întâmplat în 4 august1901: În această zi, s-a născut Louis Armstrong, interpret american de jazz. Louis Armstrong – Numit şi Satchmo, de la Satchel Mouth (în engleză, gură mare) (n. New Orleans, SUA – d. 6 iulie 1971, New York) a fost un trompetist de marcă şi unul dintre cei mai importanţi artişti din istoria jazz-ului. Armstrong a crescut într-o sărăcie îngrozitoare în New Orleans, Louisiana, pe când jazz-ul era la începuturi. În copilărie a avut tot felul de slujbe şi a cântat într-un cvartet de băieţi. În 1913 a ajuns la Căminul Colored Waifs, ca delicvent juvenil. Acolo a învăţat să cânte la trompetă în formaţia căminului, iar muzica a devenit rapid o pasiune; în adolescenţă a învăţat muzică ascultându-i pe primii interpreţi de jazz ai vremii, printre care King Oliver din New Orleans. Armstrong a evoluat rapid: a cântat în formaţii de marş şi de jazz, devenind destul de priceput încât să-l înlocuiască pe Oliver în importanta formaţie Kid Ory prin 1918 şi, la începutul anilor 1920, a cântat în formaţii de dans pe vasul fluvial Mississippi.Primele momente de celebritate le-a cunoscut în 1922, când Oliver, care conducea pe atunci importanta formaţie de jazz din Chicago, l-a chemat pe Armstrong să cânte ca acompaniator. Creole Jazz Band a lui Oliver a fost punctul culminant al stilului timpuriu, bazat pe contrapunct, al jazzului din New Orleans; în această formaţie se aflau muzicieni uimitori, precum fraţii Johnny şi Baby Dodds şi pianista Lil Hardin, care s-a căsătorit cu Armstrong în 1924. 

Tânărul Armstrong a devenit cunoscut prin modul său ingenios de a-şi conduce formaţia, prin linia de acompaniament, prin pasajele de trompetă în duet cu Oliver şi solo-uri ca membrul la formaţiei lui Oliver, în piese precum Chimes Blues şi Tears, compuse de Lil şi Louis Armstrong.Încurajat de soţia lui, Armstrong a părăsit formaţia lui Oliver în căutarea celebrităţii.Timp de un an, a cântat la New York în formaţia lui Fletcher Henderson şi a avut multe înregistrări cu alţii, înainte de a se întoarce la Chicago şi de a cânta în orchestre mari. Aici a creat primele dintre cele mai importante lucrări ale sale, înregistrările Hot Five şi Hot Seven, din 1925-1928, în care s-a remarcat ca primul mare solist de jazz. Stilul orchestral New Orleans, care permitea doar câteva posibilităţi solo, nu mai putea să-i ţină în frâu creativitatea explozivă. A păstrat reminiscenţe ale stilului în capodopere precum Hotter than That, Struttin’ with Some Barbecue, Wild Man Blues şi Potato Head Blues, dar le-a abandonat în mare măsură când a începul să-l acompanieze pe pianistul Earl Hines (West End Blues şi Weather Bird). La vremea aceea, Armstrong cânta la trompetă, iar tehnica sa era superioară tuturor celorlalţi. Ritmul lui extrem de fascinant, tehnica sa strălucitoare, simţul sofisticat şi îndrăzneţ al armoniei, inflexiunile, timbrul şi atacul expresive şi foarte mobile, talentul său de a crea melodii vioaie, simţul dramatic, adesea complex al modelării solo-ului şi geniul şi energia sa muzicală neobişnuit de mari au făcut din aceste înregistrări inovaţii majore în jazz.

Armstrong era deja celebru în 1929, când a plecat de la Chicago la New York, ca să cânte în spectacolul de revistă Hot Chocolates. A mers în turneu în America şi în Europa ca solist la trompetă, acompaniat de orchestre mari; timp de câţiva ani, începând cu 1935, big band-ul lui Luis Russel a fost cunoscut ca orchestra lui Louis Armstrong. În acest timp, a abandonat melodiile originale bazate pe blues din primii ani pentru o alegere remarcabil de fină a unor cântece îndrăgite scrise de compozitori cunoscuţi, precum Hoagy Carmichael, Irving Berlin şi Duke Ellington. Odată cu noul său repertoriu, a apărut şi un alt stil, simplificat: a creat parafraze şi variaţiuni melodice, precum şi improvizaţii la aceste cântece bazate pe schimbarea de coarde. Gama trompetei sale a continuat să se extindă, după cum demonstrează bucăţile cântate pe note înalte din repertoriul său. Tonul său frumos şi talentul pentru solo-uri de o virtuozitate structurată, cu strălucite puncte culminante pe note înalte, au dus la capodopere precum That’s My Home, Body and Soul şi Star Dust. Unul dintre inventatorii stilului scat, a început să cânte versuri la majoritatea înregistrărilor sale, variind melodiile sau decorându-le cu fraze onomatopeice cu o voce gravă, inconfundabilă. 

Cu toate că a interpretat şi cântece umoristice ca Hobo, You Can’t Ride This Train, a cântat de asemenea, multe cântece serioase, adesea cu o intensitate şi o creativitate care o egalau pe aceea a interpretării la trompetă.Louis şi Lil Armstrong au divorţat în 1931. Din 1935 până la sfârşitul vieţii, cariera lui Armstrong a fost coordonată de Joe Glaser, care a angajat orchestrele lui Armstrong şi i-a ghidat cariera actoricească (începând cu Bani din cer, 1936) şi apariţiile radio.Deşi propria lui orchestră cânta, de obicei, într-un stil conservator, Armstrong a exercitat o influenţă dominantă în epoca swingului, când majoritatea trompetiştilor încercau să-i copieze structura dramatică, melodiile sau virtuozitatea tehnică. Şi tromboniştii şi-au însuşit frazarea lui Armstrong, iar saxofonişti foarte diferiţi, precum Coleman Hawkins şi Bud Freeman, şi-au modelat stilurile după diferite aspecte ale stilului lui Armstrong. Mai presus de toate, modul lui de a cânta la trompetă în stil swing a influenţat, practic, toţi interpreţii de jazz care i-au urmat, la fel cum supleţea ritmică şi rapidă a stilului său vocal a avut influenţe importante asupra cântăreţilor, de la Billie Holiday până la Bing Crosby.În majoritatea apariţiilor lui Armstrong în filme, la radio şi la televiziune, era prezentat ca un artist cu umor. A jucat un rol dramatic rar în filmul New Orleans (1947), în care a cântat, de asemenea, alături de o orchestră Dixieland. Aceasta a dus la formarea unei orchestre Dixieland, Louis Armstrong’s All-Stars, care a inclus, la început, şi alţi mari interpreţi de jazz, precum Hines şi trombonistul Jack Teagarden. Cam tot restul vieţii, Armstrong a făcut turnee prin lume cu schimbătoarele sexteturi All-Stars; „ambasadorul Satch” devenise faimos în ultimii săi ani pentru programul de turnee aproape non-stop. A fost perioada marii sale popularităţi; a produs înregistrări de succes precum Mack the Knife şi Hello Dolly! (1969).Armstrong a fost nu doar trompetist, ci şi conducător de orchestră, cântăreţ, solist, star de cinema şi actor. Una dintre cele mai remarcabile realizări a fost cucerirea frecventă a pieţei comerciale cu înregistrări care ascundeau jazz-ul autentic sub un umor contagios.Totuşi, el şi-a pus amprenta asupra evoluţiei jazz-ului, stil muzical considerat la începutul carierei sale doar o modă trecătoare, o ciudăţenie. Prin marea lui sensibilitate, prin tehnica şi capacitatea de exprimare a emoţiilor a asigurat supravieţuirea jazz-ului şi a contribuit la transformarea sa în artă.

Surse:

Enciclopedia Universală Britannica, , Bucureşti, Ed. Litera, 2010

https://louisarmstrongfoundation.org

https://www.britannica.com/biography/Louis-Armstrong

https://www.ro.biography.name/cantareti/24-sua/317-louis-armstrong-1901-1971

https://istoriiregasite.wordpress.com/2012/10/08/louis-armstrong-pe-culmile-jazz-ului/

£££

 S-a întâmplat în 5 august1903: În această zi, s-a născut principele Nicolae de Hohenzollern-Sigmaringen, al doilea fiu al regelui Ferdinand şi al reginei Maria. El a fost fratele mai mic al regelui Carol al II-lea şi unchi, după tată, al regelui Mihai. El şi-a petrecut întreaga existenţă princiară în umbra Coroanei Regale a României, jucând un rol mai activ doar între anii 1927 – 1930 când a făcut parte din Consiliul de Regenţă ce conducea ţara în locul regelui minor Mihai I. A murit la vârsta de 75 de ani, departe de ţară, după patru decenii de exil forţat.

Principele Nicolae, alintat Nicky, a copilărit la Sinaia şi la Bucureşti şi a devenit ofiţer al armatei române. Mama sa îl descria astfel: „Era cât se poate de nostim şi de neascultător, parcă ar fi avut argint viu în vine, nu putea să se astâmpere nici o clipă, era totdeauna şi mereu în mişcare. Cu toate că nu era nici cuminte, nici supus, avea un fel al lui prin care făcea pe toţi să-i împlinească voia. Oriunde se ducea Nicky, se ducea să poruncească şi să dea ordine, nu doar că era stăpânitor şi agresiv, dar pentru că era mucalit. Nostimada lui era plină de voie bună, irezistibilă şi făcea să râdă şi pe cei mai posaci (…) Unchiul [Regele Carol I] îl iubea şi-l lua cu el în lungi plimbări (…) Nicky ajunsese distracţia Regelui, care aproape nu mai putea fi o zi fără el şi avea un zâmbet de o bunăvoinţă specială pe care îl păstra numai pentru acest copil vioi ca o flacără care îi furase de-a binelea inima. (…) De fapt luiNicky nu i se putea nimeni împotrivi. Era un băieţel frumos deşi avea nasul cam prea lung pentru un copil. Ochii erau de un albastru intens cu o privire impunătoare, uneori aproape fioroasă.”

A fost un tânăr impetuos, plin de viaţă, pasionat de maşini şi de viteză. A studiat la Colegiul Eton, în Anglia, şi l-a avut drept tutore pe Mr Hansell, care se ocupase şi de Prinţul de Wales. A fost membru al Organizaţiei Cercetaşilor din România, şi-a oferit Înaltul Patronaj Societăţii pentru Îmbunătăţirea Rasei Canine din România şi a făcut parte din primul Comitet de conducere al Asociaţiei Creştine a Tinerilor YMCA din România (înfiinţată, în 1919, de către Regina Maria). Celebrul castel al Iuliei Hasdeu, de la Câmpina, i-a fost lăsat prin testament, de către Bogdan Petriceicu Hasdeu, în anul 1906, principelui Nicolae, care însă nu l-a acceptat. La 20 iulie 1927, a devenit regent al României şi a exercitat direcţia Consiliului de Regenţă până la 8 iunie 1930, când fratele lui, Carol al II-lea, a fost proclamat rege. După venirea pe tron a fratelui său, principele Nicolae a primit funcţii onorifice, precum acelea de inspector general al armatei şi de preşedinte al Consiliului Superior al Aeronauticii. S-a căsătorit, la 28 octombrie 1931, cu Ioana Dumitrescu-Doletti. Căsătoria nu a fost recunoscută de regele Carol al II-lea, care a hotărât să-l trimită pe fratele său în două călătorii succesive, în Europa şi Statele Unite. Relaţiile dintre fraţi au devenit tot mai tensionate, Nicolae neacceptând să îi fie anulată căsătoria. La 9 aprilie 1937, Carol al II-lea l-a exclus din familia regală, i-a suprimat titlurile şi drepturile dinastice şi l-a autorizat să poarte numele de Nicolae Brana. Și-a recâștigat dreptul de a se numi Nicolae de Hohenzollern începând cu 10 iulie 1942, prin decizia regelui Mihai I. 

Principele Nicolae a părăsit România, plecând în Spania, apoi în Elveţia. După instaurarea regimului comunist în România, a sprijinit organizaţiile exilului românesc, printre care Institutul Român de la Freiburg (şi biblioteca), revistele Libertatea Românească şi Fapta, tipărite la Madrid, şi Editura Factum. A înfiinţat, la Paris, Centrul Român de Cercetări, iar în 1954, Uniunea Asociaţiilor Române din Germania. După moartea soţiei sale, în 1963, s-a căsătorit, a doua oară, în 1967, cu Thereza Figueira de Mello, originară din Venezuela.Principele Nicolae s-a întâlnit, în exil, cu regele Mihai și cu soția sa, Ana, o singură dată, în Elveția. Spre sfârşitul vieţii, a început să-şi scrie memoriile, dar nu a apucat să finalizeze decât o mică parte din vastul plan pe care şi-l făcuse. A murit la Madrid, la 9 iulie 1978, în vârstă de şaptezeci şi cinci de ani, și a fost înmormântat la Lausanne, alături de prima soție. 

Surse:

https://www.romaniaregala.ro/jurnal/115-ani-de-la-nasterea-principelui-nicolae-al-romaniei/

https://www.rfi.ro/politica-102447-pagina-de-istorie-povestea-principele-nicolae-decazut-drepturi-femei

https://www.wattpad.com/213704910-destine-regale-uitate-printul-nicolae-al-romaniei

https://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/dosare-declasificate-averea-principelui-nicolae-3860666/

https://www.stelian-tanase.ro/printul-nicolae-contra-regelui-carol/

£££

 S-a întâmplat în 4 august1910: La această dată, s-a născut pictoriţa Hedda Sterne; a fost prima femeie care a făcut parte din grupul expresioniştilor abstracţi cunoscut sub numele de „Irascibilii", compus din Jackson Pollock, Willem de Kooning, Barnett Newman, Mark Rothko şi alţii (m. 2011, la New York).Sterne s-a născut pe 4 august 1910 în Bucureșt, într-o familie de evrei.Părinții săi sunt Eugenie (născută Wexler) și Simon Lindenberg, profesor de limbi străine. Fratele ei mai mare și singurul frate, Edouard Lindenberg (1908-1973), va deveni un dirijor proeminent în Paris.

A fost școlită acasă, la fel ca alți copii din familii de evrei, până la vârsta de 11 ani, apoi a mers la Institutul de domnișoare „Choisy-Mangâru”, o școală privată din București. Hedwig Lindenberg, cunoscută ca Heda Sterne (după numele primului soţ, Frederik Sterne), provine dintr-o familie de evrei intelectuali care încurajează şi susţin aptitudinile artistice ale tinerei.Urmează cursuri de artă încă din adolescenţă la Viena, în Bucureşti urmărindu-şi alte pasiuni, istoria artei şi filosofia, pe care le studiază la Universitatea Bucureşti.Prietenă apropiată a pictoriţei Medi Wechsler Dinu (soţia poetului suprarealist Ştefan Roll), Hedda Sterne, se apropie în anii 1930 de mişcarea suprarealistă din Bucureşti, frecventând întâlnirile grupării de la Lăptăria lui Enache. Este o perioadă în care creaţia artistei este puternic influenţată de viziunea suprarealistă a lui Victor Brauner.

În 1938 are prima participare expoziţională importantă, artista fiind prezentă la a unsprezecea expoziţie a Salon des Surindépendants, din Paris.Pe fondul ascensiunii politici de extremă dreaptă în România, situaţia evreilor devenea nesigură. În 1941, Hedda Sterne emigrează în Statele Unite, unde se împrieteneşte cu Peggy Guggenheim. Influenta colecţionară o ajută să se integreze rapid mediului artistic newyorkez, artista devenind membră a grupului The Irascible Eighteen, din care făceau parte: Willem de Kooning, Adolph Gottlieb, Ad Reinhardt, Richard Pousette-Dart, William Baziotes, Jimmy Ernst, Jackson Pollock, James Brooks, Clyfford Still, Robert Motherwell, Bradley Walker Tomlin, Theodoros Stamos, Barnett Newman, şi Mark Rothko. Participă la expoziția de grup First Papers of Surrealism (1942), curatoriată de Marcel Duchamp și André Breton, și un an mai târziu are prima expoziție personală la Wakefield Gallery, a lui Betty Parsons. Cu cât petrece mai mult timp în țara care i se pare „mai suprarealistă decât orice și-ar putea imagina cineva“, cu atât se îndepărtează mai tare în arta ei de suprarealism.În 1963, Sterne a primit o bursă Fulbright în pictură și a petrecut mai mult de un an în Veneția. Întorcându-se la New York în 1964, Sterne a reușit să evite presiunea de a-și crea un stil consistent și mai „comercial” al operelor sale de artă.Hedda simțea aversiune față de idea de a crea o „carieră” ca artist, preferând în schimb să-și urmeze propria cale de exprimare și descoperire.Lucrările ei din anii 1960 și după sunt adesea privite ca o progresie a unor serii, urmărindu-i interesele în domeiul percepției vizuale, semiotică, existențialism și meditație. Deși Sterne a început să se izoleze din punct de vedere social de lumea artei și a dus o viață din ce în ce mai privată în anii 1960, Hedda a continuat să se implice în numeroase expoziții la galeria lui Betty Parsons, galeria CDS și altele. În 1977, prima expoziție retrospectivă a avut loc la Muzeul de Artă Montclair. În 1985, a doua retrospectivă, „Hedda Sterne: Forty Years", a avut loc la Muzeul din Queens. 

În noiembrie 1992, a făcut cunoștință cu distribuitorul de artă Philippe Briet și a început o prietenie durabilă ce a durat până la decesul acestuia în februarie 1997 și care a dus la mai multe proiecte. În octombrie 1994, Briet i-a făcut cunoștință Haddei cu scriitorul Michel Butor, cu care ulterior a colaborat la cartea publicată în septembrie 1995, La Révolution dans l'Arboretum. În 2006, a avut loc cea de-a treia expoziție retrospectivă „Flux neîntrerupt: Hedda Sterne, o retrospectivă” la Muzeul de artă Krannert.Sterne a fost un artist prolific care a practicat zilnic arta pe tot parcursul carierei. A continuat să creeze în anii '80 și '90, chiar dacă a fost afectată de degenerescența maculară. În 1998 nu mai putea picta, dar a continuat să deseneze. Între 2004 și 2008, Sterne a suferit două accidente vasculare cerebrale, care i-au afectat progresiv vederea și capacităţile locomotorii. Hedda Sterne a murit la 8 aprilie 2011, la vârsta de 100 de ani.Pictura ei evoluează de la suprarealism spre expresionismul abstract.Lucrările ei sunt prezente în colecţii importante din Statele Unite, din care merită menţionate MoMA, Galeria Naţională şi Muzeul de Artă al Femeilor Artiste din Washington D.C, Institutul de Artă din Chicago.

Surse:

http://www.vforvintage.ro/irascibila-hedda-sterne-artista-de-origine-romana-din-grupul-lui-jackson-pollock-willem-de-kooning-barnett-newman-si-mark-rothko/

https://www.icr.ro/berlin/nascuti-in-romania-celebri-in-lume-hedda-sterne-1910-2011-27982/de

https://heddasternefoundation.org

https://www.artsy.net/artist/hedda-sterne

http://www.rador.ro/2016/11/24/nascuti-in-romania-celebri-in-lume-hedda-sterne-1910-2011/

https://www.cosminnasui.com/2014/04/hedda-sterne/

£££

 S-a întâmplat în 4 august1944: La această dată, la Sibiu, s-a născut actrița Cezara Dafinescu. Deşi a ajuns campioană naţională de atletism la juniori, la săritura în înălţime, o accidentare a determinat-o să se îndrepte spre o carieră în teatru. Astfel, în 1973, a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, clasa profesor Moni Ghelerter. A fost actriţă a Teatrului Naţional din Bucureşti începând cu anul 1975.

A interpretat roluri de succes, în numeroase piese de teatru, fiind solicitată de regizori de renume. Actriţă iubită de public, a putut fi admirată în: “Kir Zuliaridi” de Vasile Alecsandri, regia Zoe Anghel Stanca (1972), “Doi pe un balansoar” de William Gibson”, regia George Motoi (1974), “Cyrano de Bergerac” de Edmond Rostand, regia N.Al. Toscani (1977), “Căruţa cu paiaţe” de M. Ştefănescu, regia Constantin Dinischiotu (1978), “A treia ţeapă” de Marin Sorescu, regia Sanda Manu (1979), “Zbor deasupra unui cuib de cuci” de D. Wasserman, regia Horea Popescu (1983), “Cineva te iubeşte” de Al. Stein (1989), “Maşinăria Cehov” de Matei Vişniec, regia Cristian Ioan (2003), “Patimile Sfântului Tommaso d’Aquino”, după Alex Mihai Stoenescu, regia Grigore Gonţa (2005), “Încă-i bine!”, regia Rodica Popescu-Bitănescu (2008).

La 6 decembrie 2010, a avut loc premiera piesei “Pluralul Englezesc” de Alan Ayckbourn, în regia lui Toma Enache la Teatrul Naţional de Operetă “Ion Dacian”, în care actriţa Cezara Dafinescu a jucat rolul Anei.În televiziune a jucat în serialul “Războiul de Independenţă” (1977), de asemenea, în telenovelele “Lacrimi de iubire” (2005) şi “Vocea inimii” (2006).Are şi o bogată activitate cinematografică, jucând în numeroase filme, dintre care pot fi amintite: “Ciprian Porumbescu” (1972), “Explozia” (1973), “Accident” (1976), “Reţeaua S” (1980), “Miezul fierbinte al pâinii” (1983), “Secretul lui Nemesis” (1985), “Cucoana Chiriţa” (1986), “Chiriţa în Iaşi” (1987), “Şobolanii roşii” (1990), “Harababura” (1990), “Atac în bibliotecă” (1992), “Inelul cu briliant” (1993), “Crăciun însângerat” (1994), “Complicitate la crimă” (1999), “Trenul celor 7 păcate” (2004), “Bunraku” (2009), “Toni Erdmann” (2016).A predat Arta Actorului la Facultăţile Hyperion din Bucureşti şi Luceafărul din Brăila.A fost căsătorită timp de 23 de ani cu actorul George Motoi. A divorţat, apoi s-a căsătorit cu omul de afaceri Gelu Fronea, decedat în 2003. Are o fiică, din prima căsătorie.

Surse:

https://m.cinemagia.ro/actori/cezara-dafinescu-9347/biografie/

https://www.click.ro/tags/cezara-dafinescu

http://biografii.famouswhy.ro/cezara_dafinescu/

https://www.radioromaniacultural.ro/documentar-actrita-cezara-dafinescu-implineste-71-de-ani/