&&&

 Pe 5 septembrie 1946, se năştea o legendă ce avea să schimbe pentru totdeauna destinul muzicii pământene: Freddie Mercury!

Numele său la naştere a fost Farrokh Bulsara şi a văzut lumina zilei  pe insula africană Zanzibar, la acea vreme colonie britanică, acum parte a Tanzaniei. Părinții săi, Bomi Bulsara și Jer Bulsara erau perși din India care practicau religia antică zoroastriana.

Mercury avea o soră mai mică, pe nume Kashmira.

De la vârsta de 7 ani   merge la Boys School Școala de băieți Saint Peter, din Panchgani lângă Bombay, India, unde se dovedeşte a fi un elev strălucit care a excelat la sport și a învățat să cânte la pian. La școală a format o formație, denumită The Hectics, unde el cânta la pian. Tot la St. Peter’s a început să-și spună „Freddie”. Mercury a rămas în India în copilărie, locuind cu bunica și mătușa lui. Și-a completat educația în India la St. Mary’s (ISC) High School în Mazagon.

La vârsta de 17 ani, Mercury și familia sa au fost forțați să plece  în Anglia ca rezultat a Revoluției din Zanzibar. Familia s-a mutat într-o casă mică la periferia orașului Feltham în afara Londrei. Mercury s-a înscris la Isleworth Polytechnic în Vestul Londrei unde a studiat arta. În cele din urmă, a obținut o diplomă în artă și design grafic la Ealing Art College, folosind ulterior aceste abilități pentru a construi emblema trupei Queen. Mercury a rămas cetățean britanic până la sfârșitul vieții.

Pe vremea când era copil, Mercury asculta multă muzică indiană, și una din primele lui influențe a fost Lata Mangeshkar, pe care a avut oportunitatea de a o vedea live în India.Conform revistei Record Collector, după mutarea în Anglia, Mercury a devenit fan al lui Jimi Hendrix, John Lennon și The Beatles.

În luna aprilie 1970, Mercury s-a alăturat chitaristului Brian May și bateristului Roger Taylor, care fuseseră în formația Smile. În ciuda protestelor colegilor săi, Mercury a ales numele „Queen” pentru noua formație.

Tot în această vreme și-a schimbat și numele de familie din Bulsara în Mercury. Este considerat ca fiind unul din cei mai buni căntăreți din toate timpurile.Freddie Mercury avea o voce deosebită și distinctivă, incluzând un ambitus de 4 octave.Deși vorbea pe tonalități de bariton, el cânta majoritatea melodiilor ca tenor.

Chiar dacă formația Queen nu a fost foarte apreciată de criticii de muzică rock, ca dovadă clară, deși indirectă, fiind nominalizarea sa foarte târzie în Rock and Roll Hall of Fame ,abia în anul 2001, aceasta a fost și continuă să fie extrem de iubită și apreciată în întreaga lume. „Marca” Queen a reușit să vândă până în prezent aproape o jumătate de miliard de albume.

Deși și-a cultivat o personalitate de scenă extravagantă, Mercury era timid și retras, mai ales în preajma persoanelor pe care nu le cunoştea bine.El a dat foarte puţine interviuri. Afirma despre el însuși: „când cânt, sunt extrovertit, dar pe dinăuntru sunt cu totul alt om.Cred că melodiile mele sunt superioare versurilor mele”.

Singura sa prietenă adevărată şi cea pe care a considerat-o întreaga sa viaţă “soţia legitimă” a fost  Mary Austin.

Ei i-a dedicat cântecul “Love of My Life” şi  i-a lăsat moştenire casa sa din Anglia, după moarte. Despre ea, Mercury spunea într-un interviu din anul 1985: “Toţi iubiţii mei m-au întrebat de ce Mary este imposibil de înlocuit. Singurul prieten pe care îl am este Mary şi nu am nevoie de altcineva. Pentru mine, ea era soţia mea în sensul acceptat de societate. Pentru mine, era o căsnicie. Credeam unul în celălalt şi asta era suficient”. Mercury îşi iubea la nebunie pisicile, atât de mult încât atunci când era în turnee le suna acasă ca să vorbească cu ele. Mary Austin era cea care le ridica la receptor ca să îl audă pe cântăreţ vorbind.

Final de poveste

„Întotdeauna am ştiut că sunt un star şi acum restul lumii pare să fie de acord cu mine”

Cu câteva zile înainte de a muri, 24 noiembrie 1991,Freddie a emis un comunicat în care admitea că are SIDA.

„În urma relatărilor din presă din ultimele două săptămâni, doresc să confirm că am fost testat seropozitiv și că am SIDA. Am simțit că este corect să țin această informație doar pentru mine până acum pentru a proteja intimitatea celor din jurul meu. Acum a venit timpul pentru ca prietenii și fanii mei din toată lumea să afle adevărul și sper că toată lumea se va alătura doctorilor mei în lupta acestei boli teribile. Intimitatea a fost mereu specială pentru mine și sunt cunoscut pentru lipsa de interviuri. Vă rog să înțelegeți că această politică va continua.”

Ultimele zile şi le-a petrecut împreună cu  Jim Hutton, în casa sa de la Kensington. A murit a doua zi, 1991, la numai 45 de ani, din cauza sindromului de imuno-deficiență. În momentul în care boala se agravase, încă nu se descoperise tratamentul care le permite pacienților să le fie prelungită viața. A apărut la câteva luni după moartea cântărețului. Brian May regretă enorm această neșansă a prietenului său pentru că dacă ar fi urmat acel tratament, „el ar mai fi fost și azi printre noi, sunt sigur”. Corpul artistului a fost incinerat, iar dorința lui a fost ca numai Mary Austin să știe locul unde va fi depusă cenușa. Mercury și-a împărțit averea între familia sa și Mary Austin.

În primăvara anului 1992, membrii  formației  Queen au fondat The Mercury Phoenix Trust și au organizat Concertul tribut Freddie Mercury pentru prevenirea SIDA. Concertul a avut loc pe Wembley Stadium în fața a 72.000 de oameni și a fost susținut de nume mari din lumea muzicii, precum: Robert Plant, Extreme, Elton John, Metallica, David Bowie, Annie Lennox, Tony Iommi, Guns N’ Roses, Elizabeth Taylor, George Michael, Def Leppard și Liza Minnelli.

Concertul a fost transmis în 76 de țări și a înregistrat o audiență de peste 1 miliard de telespectatori.

În anul 1999 pe timbrele regale ale Regatului Unit a apărut în onoarea lui Mercury timbrul Millennium Stamp, timbru pe care apărea Mercury. La acea vreme, membrii familiei regale erau singurele persoane care apăreau pe timbrele din Regatul Unit, deși acest lucru s-a schimbat de atunci.

Are o statuie de 3 metri in Montreaux, Canada, unde se strang anul fani pentru a-l omagia pe artist.

Viața lui Freddie Mercury se îmbină cu destinul trupei Queen, alături de care a petrecut cele mai frumoase momente din viața sa.

Un destin într–un film

În anul 2018, memoriei regretatului artist i s–a dedicat filmul Bohemian Rhapsody ce este o celebrare a legendarei trupe Queen, a muzicii lor, dar și a liderului extraordinar al formației, Freddie Mercury, care a sfidat stereotipurile și a distrus convențiile, devenind unul dintre cei mai iubiți artiști de pe planetă. Filmul urmărește ascensiunea meteorică a trupei prin melodiile lor iconice și sunetul revoluționar, apropierea de colaps a formației pe măsură ce stilul de viață al lui Mercury scapă de sub control, dar și reuniunea lor triumfătoare în ajunul concertului „Live Aid”, unde Mercury, care se confruntă cu o boală amenințătoare, conduce trupa într-una dintre cele mai puternice performanțe din istoria muzicii rock. Rolurile principale sunt interpretate de actorul american Rami Malek, ca Freddie Mercury, cu suportul unei distribuții mixte de actori britanici și americani. Bohemian Rhapsody a primit numeroase cuvinte de laudă și premii, incluzând patru premii la Gala premiilor Oscar din 2019, premiul pentru Cel mai bun actor (Rami Malek), Cel mai bun montaj vizual, Cel mai bun montaj sonor și Cel mai bun mixaj sonor, fiind de asemenea nominalizat pentru Cel mai bun film.

Filmul a cucerit și alte premii, așa cum sunt premiul pentru Cel mai bun film dramatic la ediția a a 76-a a Premiilor Golden Globe, fiind nominalizat și ca Cel mai bun film al Producers Guild of America și Premiul BAFTA pentru cel mai bun film britanic, în timp ce Malek a câștigat premiul pentru Cel mai bun actor al premiilor Golden Globe, Screen Actors Guild și premiul BAFTA pentru cel mai bun actor. Bohemian Rhapsody a devenit foarte repede un film de mare succes comercial, încasând peste 905 de milioane de dolari americani, comparativ cu un buget de circa 52 de milioane, devenind astfel cel de-al șaselea cel mai de succes film al anului 2018, în termen de încasări. În același timp, realizarea britanico-americană a bătut toate recordurile filmelor biografice, devenind și cel mai vizionat film din genul dramatic din televiziune și cinema.

„Când cânt, sunt extrovertit, dar pe dinăuntru sunt cu totul alt om”

Artistul care a lăsat moștenire hituri precum “We Are the Champions”, “Don’t Stop Me Now” sau “I Want To Break Free” este considerat unul dintre cei mai buni vocaliști din toate timpurile, dar și un entertainer înnăscut.

$$$

 S-a întâmplat în 5 septembrie1931: În această zi, s-a născut actorul Constantin Codrescu (d. 13 noiembrie 2022, București). A avut o importantă activitate teatrală şi multiple apariţii la televizune cu precădere până în 1989. Constantin Codrescu s-a născut în 5 septembrie 1931 la Huși. A absolvit „Institutul de Teatru” din București în 1951. Între 1968 – 1976 a fost asistentul profesorului Ion Cojar la „IATC”. Până în 1989 a avut o importantă activitate teatrală și multiple apariții la televiziune, fiind și colaborator permanent al redacției Teatru la Radio România, timp de 45 de ani.

Un rol principal de referință este cel al lui Ghiță, din „Moara cu Noroc” regizat de Victor Iliu. Între 1976 – 1989, el a fost profesor la „Institutul de Teatru” din Târgu-Mureș și a contribuit la înființarea secției române a acestui teatru. Devine, apoi, director al Teatrului „Maria Filotti” din Brăila și al Teatrului din Sfântu Gheorghe, unde de asemenea a fost un pionier al teatrului românesc.

Din 1996 devine profesor universitar la Facultatea de Teatru a Universității Ecologice, iar din 2003, profesor universitar la Facultatea de Teatru a Universității Spiru Haret. A jucat în nenumărate piese de teatru și filme, dar viața sa a fost un serial captivant, care a început cu botezul la cinci ani și acuzația că a fost criminal la șapte ani. Ajuns la venerabila vârstă de 87 de ani, maestrul Codrescu mărturisea: „Am încercat să rămân OM în mijlocul unei lumi străine mie”.

Constantin Codrescu face parte din cultura acestei ţări. De la „Răscoala”, „Pentru patrie”, „Masca de argint”, „Capcana mercenarilor”, „Roşcovanul” şi „Lumini şi umbre”, ca să dăm doar câteva exemple, la înființarea secției române la Institutul de teatru de la Târgu Mureş, unde a fost profesor până în 1989, director al Teatrului Maria Filotti din Brăila și al Teatrului din Sfântu Gheorghe, Constantin Codrescu este un nume pe care sufletele noastre de români trebuie să-l păstreze la loc de cinste. Actorul se numără printre cei care aduc lumina şi o pun în cuvinte, căci a găsit răgazul unui volum despre sine, „Pribeag prin viaţa mea”, reeditat de Editura Betta în 2009.

Constantin Codrescu, actor, regizor şi scenograf, a încetat din viaţă la vârsta de 91 de ani. 

Surse:

https://www.cinemagia.ro/actori/constantin-codrescu-3702/

mnlr.ro/interviurile-mnlr-constantin-codrescu

http://www.cinemarx.ro/persoane/Constantin-Codrescu-79514.html?biografie

https://adevarul.ro/entertainment/film/destinul-tragic-actorului-constantin-codrescu-propria-mama-i-a-otravit-sotia-Ii-oferea-valeriei-mancare-presara-prafuri-ciudate-1_590b83035ab6550cb8cc74d5/i ndex.html

&&&

 S-a întâmplat în 5 septembrie1938: În această zi, a încetat din viaţă Gheorghe D. Mărdărescu, general şi om politic român (n.1866). S-a remarcat în campaniile de la Dunăre şi din Carpaţii Meridionali (1916) şi în bătălia de la Mărăşti. A fost comandant al comandamentului trupelor din Transilvania (1919-1920) și a condus campania în războiul româno-ungar din 1919. Între anii 1922-1926 a fost ministru de război. 

Generalul Gheorghe Mărdărescu, născut la Iaşi, la 4 august 1866, şi-a dedicat 40 din cei 72 de ani de viaţă slujirii armatei, misiune de care s-a achitat mai mult decât onorabil. A urcat pe cele mai înalte trepte ale ierarhiei militare, până la gradul de general de corp de armată şi ministru de Război. Pe timpul marilor încleştări din toamna anului 1916, şi în special în marile bătălii de la Oituz şi Mărăşti din vara anului 1917, a fost unul dintre colaboratorii apropiaţi ai generalului Alexandru Averescu, comandantul Armatei 2 Române.

A urmat şcoala de ofiţeri de infanterie şi cavalerie din Bucureşti, pe care a absolvit-o în anul 1888 printre primii în promoţie, apoi Şcoala Superioară de Război între anii 1892-1894 şi cursurile de comandament de la Spandau. Cu o aleasă cultură militară şi de specialitate, a dovedit calităţi deopotrivă în calitate de instructor şi stat-majorist. Avansat la gradul de sublocotenent în vara anului 1888, după două decenii reuşea să atingă gradul de general de brigadă, în 1916, şi pe cel de general de divizie în 1918. 

După efectuarea unui stagiu la unitate corespunzător gradelor avute, a deţinut timp de cinci ani (1901-1906) funcţia de director de studii la Şcoala Superioară de Război, fiind „motorul” acestei instituţii militare de învăţământ şi cel care a întocmit planurile tematice pentru pregătirea câtorva promoţii de ofiţeri care au frecventat cursurile acesteia. După o scurtă perioadă în care a îndeplinit, succesiv, funcţiile de comandant al Şcolii de tragere a infanteriei şi de Şef de Stat Major al Corpurilor 1 şi 2 Armată, generalul Gheorghe Mărdărescu a fost readus la Şcoala Superioară de Război în funcţia de comandant timp de doi ani de zile, 1915-1916. 

După intrarea României în război, la 15 august 1916, generalul Gheorghe Mărdărescu a fost numit la comanda Brigăzii 18 Infanterie, iar la sfârşitul lunii august 1916 a fost promovat în funcţia de şef de stat major al Armatei a 3-a Române şi ulterior al Armatei a 2-a Române. În aceste funcţii, a organizat şi condus lupta marilor unităţi subordonate pe fronturile de la Dunăre, în august 1916, şi din Carpaţii Meridionali, în lunile septembrie-decembrie 1916. De numele lui şi al comandantului Armatei 2 Române – generalul Alexandru Averescu – sunt strâns legate succesele obţinute de trupele române din zilele de 30 septembrie -15 noiembrie 1916, când, cu mari sacrificii, au fost împiedicate forţele inamicului să pătrundă în dispozitivul de apărare al Armatei 2 române. 

În iarna şi primăvara anului 1917, el a fost alături de generalul Alexandru Averescu, fiind unul dintre actorii importanţi ai activităţilor de reorganizare şi pregătire a Armatei 2 Române şi de elaborare a planului de operaţii a ofensivei desfăşurate cu succes la Mărăşti. Pe timpul acestei mari bătălii din vara anului 1917 a coordonat şi impulsionat eforturile unităţilor aflate în ofensivă, astfel încât, în numai câteva zile, conform prevederilor sale, trupele române au înaintat pe valea Putnei, aproximativ 20-25 km pe un front larg de 35 kilometri, eliberând 30 de localităţi. A fost implicat în respingerea contraofensivei executate de inamic în Defileul Oituz între 26 iulie-9 august 1917, la pregătirea şi conducerea ofensivei desfăşurate de trupele române în sectorul înălţimii Cireşoaia din zilele de 28-30 august 1917. Acţiunile concepute şi conduse cu multă competenţă de generalul Gheorghe Mărdărescu s-au caracterizat prin dinamism şi o bună cooperare între arme. În faza finală a războiului a organizat şi condus activităţile pentru eliberarea întregului teritoriu naţional de sub ocupaţia Puterilor Centrale.

După terminarea primului război mondial a îndeplinit funcţia de inspector al infanteriei şi ulterior de comandant al Comandamentului Trupelor din Transilvania, înlocuindu-l pe generalul Traian Moşoiu. Numit în 11 aprilie 1919 în această funcţie, Gheorghe Mărdărescu s-a prezentat la post în seara zilei de 12 aprilie, ordonând, după câteva zile, declanşarea acţiunilor ofensive la 15 aprilie, atitudinea sa energică şi hotărâtă înlesnind reuşita operaţiilor. A primit defilarea trupelor române la Budapesta, pe Bulevardul Andrassy, în ziua de 4 august 1919, după cetrupele române au intrat în Budapesta în seara zilei precedente. A coordonat, după terminarea campaniei din Ungaria, redislocarea tuturor unităţilor în garnizoanele din Transilvania, la trecerea acestora la starea de pace, reluarea procesului de instrucţie şi de pregătire a tinerilor încorporaţi.

Între anii 1922-1926 a îndeplinit funcţia de ministru de război în cabinetul Ion I.C. Brătianu, aducându-şi contribuţia, prin cunoştinţele şi experienţa sa, la re-organizarea armatei române pe baza învăţămintelor reieşite din desfăşurarea războiului, la dezvoltarea cooperării dintre statul român şi statele vecine. A militat pentru o colaborare regională pe plan militar şi pentru realizarea unor alianţe cu Iugoslavia, Cehoslovacia şi Polonia, politică continuată şi dezvoltată ulterior de Nicolae Titulescu. În anul 1927 a fost avansat la gradul de general de corp de armată. S-a preocupat de dezvoltarea publicisticii de specialitate, fiind multă vreme directorul revistei „România militară”, iar dintre lucrările elaborate şi publicate încă de când avea gradul de căpitan se numără Lecţiuni de tactică (1899); ulterior, a scris o lucrare dedicată infanteriei şi intitulată Regina bătăliilor, apărută în 1921. Tot în 1921 a publicat probabil cea mai importantă lucrare a sa, „Campania pentru dezrobirea Ardealului şi ocuparea Budapestei1918-1920”, reeditată, inspirat, de Editura Militară în anul 2009. După o îndelungată carieră, generalul de corp de armată Gheorghe Mărdărescu s-a stins la 72 de ani, la 5 septembrie 1938.

Surse:

Preda, Dumitru, Alexandrescu, Vasile, Prodan, Costică - În apărarea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1994

Generalul G. D. Mărdărescu. Campania pentru desrobirea Ardealului și ocuparea Budapestei, 1918-1920, G. D. Mărdărescu, Editura "Cartea românească, 1921

C. Ucrain, D. Dobre, Personalități ale infanteriei române, Bucharest, 1995, pp. 83–86

General maior Harry Hill Bandholtz: An Undiplomatic Diary, with an Introduction on Hungary and WWI by Fritz-Konrad Krüger, editor Andrew L. Simon, 2000

Historia - Revistă de istorie, Anul V, Nr. 44, august 2005: Din cărțile de altădată: Campania pentru desrobirea Ardealului și ocuparea Budapestei

Prof. Ilie Furduiu: Războiul româno-maghiar din anul 1919 - II, în Dacoromania, revistă a Fundației Alba-Iulia 1918 pentru unitatea și integritatea

https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/gheorghe-mardarescu-un-general-de-elita

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/tag/gener alul-mardarescu/

&&&

 S-a întâmplat în 5 septembrie1946: În această zi, s-a născut, în Zanzibar, cântăreţul Freddie Mercury (pe numele adevărat Farrokh Bulsara), stabilit în Anglia, component al formaţiei „Queen". 

Freddie Mercury (născut Farrokh Bulsara, la Gujarati; d. 24 noiembrie 1991) a fost un muzician, compozitor şi textier britanic, cunoscut ca lider al formaţiei britanice de muzică rock Queen. Mercury a fost recunoscut pentru calităţile vocale remarcabile de tenor şi pentru prestaţiile live. În calitate de compozitor, a compus multe hituri internaţionale, printre care Killer Queen, Bohemian Rhapsody, Somebody to Love, We Are the Champions şi Little Thing Called Love. Mercury a murit în urma unor complicaţii ale sistemului imunitar cauzate de infectarea cu virusul care cauzează SIDA.

Deşi formaţia Queen nu a fost foarte apreciată de criticii de muzică rock, ca dovadă indirectă fiind nominalizarea sa foarte târzie în Rock and Roll Hall of Fame (doar în anul 2001), formaţia a fost şi continuă să fie extrem de iubită şi apreciată în întreaga lume. „Marca” Queen a reuşit să vândă până în prezent aproape o jumătate de miliard de albume. Formaţia a petrecut mai multe săptămâni în UK Album Chart decât oricine altcineva în istoria muzicii, mai mult decât chiar The Beatles. Două dintre cântecele lui Freddie — We Are the Champions şi Bohemian Rhapsody — au fost recunoscute drept cele mai bune cântece din toate timpurile de asociaţii importante precum Sony Ericsson şi Guinness World Records. În 2006, Time Asia l-a clasificat pe Mercury drept unul din cele mai importante personalităţi ale ultimilor 60 de ani.

După mai multe estimări, vânzările mondiale ale trupei sunt de aproximativ jumătate de miliard de copii. Două dintre melodiile lui Mercury, „We Are the Champions” și „Bohemian Rhapsody”, au fost votate ca fiind cele mai bune melodii din toate timpurile în diverse sondaje importante susținute de Sony Ericsson și Guinness World Records. Primul a fost pentru a determina melodia preferată la nivel mondial, iar al doilea sondaj pentru cea mai populară melodie în Regatul Unit.

Cauza creșterii popularității formației Queen după moartea lui Mercury este necunoscută. În Statele Unite, unde popularitatea celor de la Queen scăzuse în anii 1980, din motive prezentate, vânzările albumelor au crescut fabulos în 1992, în următorul an de la moartea lui Mercury. În 1992, un critic a spus că faptul că formația Queen și-a pierdut un membru și astfel a devenit „fost star” a crescut popularitatea grupului în SUA. În aceeași perioadă, a fost lansat filmul Wayne's World, care includea melodia „Bohemian Rhapsody”, în timp ce toate albumele Queen erau refăcute pentru CD-uri în Statele Unite.

Moartea lui Freddie Mercury a reprezentat un moment important în istoria SIDA. În primăvara anului 1992, membrii rămași în viață din formația Queen au fondat The Mercury Phoenix Trust și au organizat Concertul tribut Freddie Mercury pentru prevenirea SIDA. Concertul, care a avut loc pe Wembley Stadium în fața a 72.000 de oameni, a inclus nume mari din lumea muzicii, precum: Robert Plant, Extreme, Elton John, Metallica, David Bowie, Annie Lennox, Tony Iommi, Guns N' Roses, Elizabeth Taylor, George Michael, Def Leppard și Liza Minnelli. Concertul a fost transmis în 76 de țări și a înregistrat o audiență de peste un miliard de telespectatori.

Surse:

http://www.freddiemercury.com

https://life.ro/viata-lui-freddie-mercury/

https://www.ziarulmetropolis.ro/freddie-mercury-ultimele-zile-pe-pamant/

https://www.hotnews.ro/stiri-recomandare_de_lectura-22833530-freddie-mercury-biografie-intima-scrisa-omul-care-cunoscut-cel-mai-bine.htm

https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/freddie-mercury-istoria-unei-legende-rock-care-a-murit- prea-repede

$$$

 S-a întâmplat în 5 septembrie1953: A murit Constantin Levaditi, microbiolog, virusolog si imunolog roman, considerat unul din fondatorii virusologiei pe plan mondial şi un promotor al chimioterapiei; a murit la Paris. Membru de onoare al Academiei Române (1926), membru titular al Academiei Franceze de Medicină (1928). A efectuat cercetări originale în domeniul sifilisului, poliomielitei, encefalitei etc.

Constantin Levaditi s-a născut pe 20 iulie 1874, în Galați. A urmat studiile medicale la Facultatea de Medicină din București, unde s-a remarcat prin aptitudini deosebite pentru cercetare și prin interesul pentru bolile infecțioase. După absolvire, și-a continuat formarea profesională în străinătate, în special la Paris, un centru major al cercetării medicale la începutul secolului al XX-lea. În Franța, Levaditi a lucrat la Institutul Pasteur, una dintre cele mai prestigioase instituții de cercetare biomedicală din lume. Aici a avut ocazia să colaboreze cu savanți de renume și să utilizeze tehnici experimentale de ultimă generație pentru acea perioadă. Această experiență i-a influențat profund cariera și l-a consacrat ca cercetător internațional.

De-a lungul vieții sale, Constantin Levaditi a fost profesor universitar, cercetător și membru al unor academii și societăți științifice internaționale. A publicat sute de lucrări științifice și a fost recunoscut pentru rigoarea și originalitatea cercetărilor sale. A decedat în anul 1953, lăsând în urmă o moștenire științifică de valoare excepțională. Una dintre cele mai importante realizări ale lui Constantin Levaditi a fost contribuția sa la studiul sifilisului, o boală cu impact major asupra sănătății publice la începutul secolului XX. El a studiat agentul patogen al sifilisului, Treponema pallidum, și a contribuit la dezvoltarea metodelor de diagnostic și tratament.

Levaditi este, de asemenea, recunoscut pentru cercetările sale în domeniul virusologiei. A fost printre primii oameni de știință care au demonstrat natura virală a unor boli neurologice, precum poliomielita și encefalitele. A utilizat metode experimentale avansate pentru a studia transmiterea și patogenia virusurilor, contribuind la înțelegerea mecanismelor prin care acestea afectează sistemul nervos. O altă realizare importantă a fost implicarea sa în dezvoltarea vaccinurilor și a seroterapiei. Cercetările sale au pus bazele imunologiei moderne, evidențiind rolul sistemului imunitar în prevenirea și combaterea infecțiilor. Prin aceste contribuții, Levaditi a influențat semnificativ medicina preventivă și sănătatea publică.

Rolul lui Constantin Levaditi în revoluționarea medicinei constă în transformarea modului în care sunt înțelese și tratate bolile infecțioase. El a demonstrat că identificarea precisă a agentului patogen și înțelegerea mecanismelor biologice ale infecției sunt esențiale pentru dezvoltarea unor terapii eficiente. Prin introducerea metodelor experimentale riguroase, Levaditi a contribuit la consolidarea medicinei bazate pe dovezi. A promovat utilizarea experimentelor de laborator, a modelelor animale și a analizelor histopatologice pentru studierea bolilor, depășind abordările empirice tradiționale.

De asemenea, a avut un rol important în dezvoltarea virusologiei ca disciplină medicală distinctă. Prin cercetările sale, a deschis drumul către vaccinuri moderne și tratamente antivirale, care au salvat milioane de vieți de-a lungul timpului. Influența lui Constantin Levaditi asupra sistemului medical este profundă șide durată. Contribuțiile sale au avut un impact major asupra politicilor de sănătate publică, în special în ceea ce privește prevenția bolilor infecțioase și controlul epidemiilor.

Prin activitatea sa didactică și științifică, Levaditi a format generații de medici și cercetători, insuflându-le importanța cercetării fundamentale și a interdisciplinarității. A contribuit la consolidarea relațiilor dintre medicina clinică și cercetarea de laborator, un principiu esențial al medicinei moderne.

Un aspect mai puțin cunoscut despre Constantin Levaditi este faptul că a fost de mai multe ori propus pentru Premiul Nobel pentru Medicină, datorită contribuțiilor sale în domeniul virusologiei și imunologiei. De asemenea, Levaditi a fost un susținător fervent al colaborării internaționale în cercetarea medicală, considerând că progresul științific nu poate fi limitat de granițe naționale.A fost cunoscut pentru disciplina sa extremă și pentru pasiunea pentru cercetare, dedicându-și întreaga viață studiului bolilor infecțioase.

La nivel internațional, activitatea sa a consolidat reputația cercetării medicale românești și a demonstrat că savanții români pot avea un impact semnificativ asupra progresului științific global.

Surse:

„Constantin Levaditi” - Enciclopedia României - Prima Enciclopedie Online Despre România.” Enciclopediaromaniei.ro, 2026, enciclopediaromaniei.ro/wiki/Constantin_Levaditi.  Accessed 22 Jan. 2026.

Kalantzis, George, et al. “Constantin Levaditi (1874–1953): A Pioneer in Immunology and Virology.” Journal of Medical Biography, vol. 14, no. 3, 1 Aug. 2006, pp. 178–182, pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/16845465/, https://doi.org/10.1258/j.jmb.2006.05-30.  Accessed 22 Jan. 2026.

https://www.medichub.ro/reviste-de-specialitate/farmacist-ro/constantin-levaditi-1874-1953-contributii-in-chimioterapia-antiinfectioasa-id-9511-cmsid-62?srsltid=AfmBOooe2HyqMQcYh3S6_USSWQOJie_Bho-0JI4JOyJKGj6AW57PRock

https://agerpres.ro/documentare/2020/03/16/o-personalitate-pe-zi-inframicrobiologul-constantin-levaditi--475335

https://www.medlife.ro/articole-medicale/constantin-levaditi-ce-rol-a-avut-in-revolution area-medicinei

&&&

 S-a întâmplat în 5 septembrie 2004: La această dată, a murit Grigore Gheba, matematician român, autor a zeci de culegeri de probleme de matematică pentru elevi. Grigore Gheba (n. 15 august 1912, Poienița, Dumitrești, Vrancea– d. București) a fost general și profesor de matematică român. A scris peste 30 de culegeri de probleme de matematică, tipărite în peste șase milioane de exemplare. Prima culegere sub semnătura sa a apărut în 1948; a fost o culegere de nivel elementar și mediu, în special de algebră și geometrie.

A urmat liceul la Râmnicu-Sărat. Apoi a făcut școala de ofițeri la Bacău, obținând gradul de sublocotenent. În 1936 s-a căsătorit cu Lilica Popescu. La începutul războiului a luptat pe front într-o unitate de artilerie împotriva rușilor, în Transnistria. În 1942 a căzut prizonier și a trecut prin trei lagăre de prizonieri. A fost prizonier în lagărele din Siberia, în timpul celui de-al doilea război mondial. Grigore Gheba s-a înscris apoi în Divizia Tudor Vladimirescu și a luptat împotriva nemților. A fost rănit de două ori și a primit opt decorații. Grigore Gheba a participat chiar și la luptele de la Cotul Donului, o tragică operație militară din istoria armatei române, unde au murit peste 150.000 de soldați. A scăpat cu viață, dar a fost capturat de ruși și ținut prizonier un an.

După război, a fost numit prefect al județului Râmnicu-Sărat în 1947. Din cauza conflictelor cu autoritățile comuniste, Grigore Gheba  refuzând constant să devină membru al Partidului Comunist Român, a demisionat din funcția de prefect și s-a dedicat matematicii. După experiența administrativă nereușită, a urmat Facultatea de Matematică de la Universitatea București. Prima sa culegere de matematică a apărut în 1958, iar ultima în 2004, când împlinise deja 91 de ani. Faima lui Gheba a atins maximul prin anii 1975. În 1957, la doi ani după moartea primei soții, s-a recăsătorit cu Lucreția.

Considerat cel mai important autor de culegeri de matematică din România, Gheba a fost un om al cărui destin a fost presărat cu numeroase dezamăgiri. În 1975 i s-a interzis să-și mai publice culegerile, din cauză că devenise prea celebru în propria-i țară, lucru care i-a deranjat pe șefii partidului comunist. La 6 septembrie 2004, dimineața, a făcut un atac de cord. A murit fără să-și termine noile culegeri pe care se pregătea să le publice. 

Surse:

https://www.romai.ro/documente_poze/Anunturi-informatii/Gheba.pdf

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cum-i-a-schimbat-ana-pauker-destinul-ilustrului-matematician-grigore-gheba

https://ziarullumina.ro/societate/timp-liber/viata-generalului-matematician-grigore-gheba-125803.html

https://www.art-emis.ro/personalitati/capetele-luminate-ale-romanilor-grigore-gheba

https://adevarul.ro/educatie/scoala/portret-grigore-gheba-matematicianul-ne-a-chinuit-anii-scoala-1_5629d547f5eaafab2cf2d2ab/i ndex.html

&&4

 S-a întâmplat în 5 septembrie…

- 1187: S-a născut regele Ludovic al VIII-lea al Franţei (d. 1226). Ludovic al VIII-lea al Franţei (Louis VIII de France) (d. 8 noiembrie 1226), a fost rege în perioada 1223-1226.S-a născut la Paris, ca fiu al regelui Filip al II-lea şi al Isabellei de Hainaut. Era supranumit Ludovic „Inimă de Leu".

- 1450: Lupta din pădurea de lângă Crasna (in apropiere de Vaslui). Bogdan al II-lea, domnul Moldovei, înfrânge oastea nobililor poloni din Halici şi Podolia, care încercau să-l reînscăuneze pe Alexăndrel, refugiat în Polonia după înfrângerea de la Tămășeni 

- 1568: S-a născut Tommaso Campanella, filosof şi scriitor italian (m. 1639).

- 1638: S-a născut regele Ludovic al XIV-lea al Frantei (Regele Soare) (d. 1715). In timpul domniei sale absolutismul monarhic a atins, în Franţa, apogeul (îi este atribuită celebra expresie „statul sunt eu"); a promovat o politică externă de anexiuni; războaiele şi luxul curţii regale au ruinat ţara; a încurajat artele, literatura şi ştiinţa (m.1.IX.1715).

-1660: S-a născut scriitorul englez Daniel Defoe (m.1731). Primul mare romancier realist englez (Robinson Crusoe, 1719 şi altele). Întemeietor al ziaristicii moderne în Anglia.  Împreună cu Samuel Richardson, Defoe este considerat fondatorul romanului englez. Primul mare romancier realist englez, Defoe este un observator minuţios, preocupat de morala individuală şi socială.

- 1698: Ţarul Petru cel Mare al Rusiei a introdus un impozit pe bărbi, pentru a-si determina poporul să renunte la obiceiurile orientale. Bărbaţii trebuiau să plătească 100 de ruble pe an, pentru a obţine acest drept. Numai preoţii şi ţăranii sunt scutiţi de această taxă

- 1704: S-a născut pictorul francez Maurice Quentin de la Tour. Maurice Quentin de La Tour (d.17 februarie 1788) a fost un  portretist francez stilul rococo care la inceput a pictat  pasteluri. Printre faimoasele personalităţi cărora le-a pictat portretele se numără Voltaire, Rousseau, Louis XV şi Madame de Pompadour.

- 1733: S-a născut Christoph Martin Wieland, scriitor iluminist german (m. 1813)

- 1735: S-a născut compozitorul şi organistul german Johann Christian Bach. Johann Christian Bach (d. 1 ianuarie 1782) a fost un compozitor si pianist german din perioada clasică. A fost al unsprezecelea şi cel mai tânăr fiu al lui Johann Sebastian Bach.O mare parte a vieţii a trăit la Londra. Creaţia sa (opere, simfonii, sonate), care se caracterizează prin simplitate şi spontaneitate, l-a influentat pe Mozart.

-1745, 5/16: S-a născut Mihail I. Kutuzov, feldmareşal rus, participant la războaiele ruso-turce; comandant suprem al armatei ruse în războiul împotriva lui Napoleon I (1812) (m. 1813)                   

   - 1774: S-a născut pictorul suedez Caspar David Friedrich. A văzut lumina zilei  în Greifswald, un mic oraş din Pomerania de pe coasta Mării Baltice, locuit mai ales de marinari şi pescari. Oraşul Greisfwald aparţinea în acel timp de Suedia şi viitorul pictor a păstrat toată viaţa sa cetăţenia suedeză. În 1781, când nu împlinise încă şapte ani, îi moare mama. Începând de atunci, de cei şapte fii şi două fiice ale familiei Friedrich se va ocupa o guvernantă, căreia i se adaugă un profesor de latină. În 1787, tânărul Caspar trăieşte o mare dramă. Pe când se juca pe marea îngheţată a Balticii, gheaţa cedează sub el. Fratele său, Christoffer, îi sare în ajutor, îl salvează, dar se îneacă el sub gheaţa mării. Pictorul nu va vorbi niciodată despre această întâmplare tragică. Până în anul 1791, îi mai mor doi fraţi şi o soră. Singurătatea se simte în întraga sa viitoare operă artistică. În 1790, după încercări în domeniul literaturii, Caspar începe să studieze desenul. Frecventează timp de patru ani cursurile profesorului Johann Quistrop, arhitect, pictor şi gravor deopotrivă. Quistrop îl îndeamnă să ia ca model pentru desenele sale reproducerile după operele marilor maeştri, şi îi pune la dispoziţie propria sa colecţie de tablouri şi gravuri. În acelaşi timp îl sfătuieşte să deseneze după natură. Natura va fi principala sursă de inspiraţie a primelor sale lucrări.În 1794, Friedrich pleacă la Copenhaga, unde lucrează cei mai buni maeştri ai acelor timpuri. Acolo stă patru ani şi dobândeşte cunoştinţe temeinice prin studierea perspectivei şi compoziţiei. În mai 1798 se stabileşte la Dresda, unde frecventează cea mai importantă Academie de Artă din Germania, fondată în 1769. În această perioadă începe să picteze în culori, la început acuarele, mai târziu în ulei. În 1801, Friedrich descoperă insula Rugen din Marea Baltică. Este fermecat de câmpiile pitoreşti, de stâncile majestoase de pe ţărmul mării şi de pădurile de stejari, imagini pe care le fixează în nenumărate schiţe. În vara anului 1803, artistul se stabileşte la Loschwitz, lângă Dresda. În atmosfera mai sumbră a meleagurilor Germaniei pictorul îşi regăseşte dorinţele şi dispoziţia sufletească. Caspar David Friedrich moare la Dresda, la 7 mai 1840. 

- 1791: S-a născut Giacomo Meyerbeer, compozitor, pianist şi dirijor german (m. 1864). Creaţia sa este prin excelenţă romantică. A rămas în istoria muzicii ca un maestru al mijloacelor de expresie muzicală: recitativul şi declamaţia, mai ales în operele sale Hughenoţii şi Africana. A mai compus cantate, lucrări simfonice, marşuri, muzică bisericească. 

- 1803: A murit Pierre Choderlos de Laclos, scriitor francez. Pierre Ambroise François Choderlos de Laclos (n. 17 octombrie 1741) a fost un romancier francez, cunoscut mai ales pentru romanul epistolar Legăturile primejdioase („Liaisons dangereuses").Apărut în patru volume în 1782, romanul, sub titlul complet Les Liaisons dangereuses ou lettres recueillies dans une société et publiées pour l’instruction de quelques autres (Legăturile primejdioase sau scrisori adunate într-o societate si publicate întru instruirea altor câteva), ilustrează psihologia erotică a societătii artificiale si rafinate a marii aristocratii franceze (a vieţii „împotriva naturii") din perioada anterioară Revoluţiei franceze.

- 1842: S-a născut Ilarion Puşcariu, teolog, pedagog şi istoric; vicar al Arhiepiscopiei Sibiului (1889-1922, hirotonit arhiereu în 1921); vicepreşedinte al ASTREI (1889-1901); a publicat lucrări de istorie laică şi bisericească, de pedagogie; a colaborat la o serie de publicaţii româneşti din Transilvania; membru de onoare al Academiei Române din 1916 (m. 1922) 

- 1851: S-a născut Gheorghe Şonţu, maior, erou al Războiului de Independenţă (1877-1878), căzut pe câmpul de luptă, în timpul asaltului pentru cucerirea Redutei Griviţa 2 (m. 30.08/11.09.1877) 

- 1854: S-a născut Emanoil Riegler, medic şi farmacolog român. Emanoil Riegler (n.Grozeşti, Bacău - d. 30 august 1929, Iaşi) a fost un medic, farmacolog, membru corespondent al Academiei Române. A fost elev al Seminarului „Sfântul Gheorghe” din Roman şi a urmat studiile medicale la Universitatea din Viena. Emanoil Riegler a fost ales membru corespondent al Academiei Române în martie 1904. În perioada 1904 - 1905 el a fost preşedintele Societătii de Medici şi Naturalişti din Iaşi, societate ce publică Revista Medico-Chirurgicală, prima revistă medicală românească.Emanoil Riegler a fost medic internist şi profesor la Facultatea de Medicină din Iaşi. Preocupat de dezvoltarea asistenţei medicale, el a fost organizatorul serviciului de asistenţă de urgenţă (Salvarea) în Iaşi şi a înfiinţat Serviciul de clinică terapeutică. Drept omagiu, amfiteatrul Clinicii a III-a Medicală din Spitalul Sfântul Spiridon din Iaşi îi poartă numele.

- 1857: A murit Auguste Comte, filosof, matematician, sociolog francez.Isidore Marie Auguste François Xavier Comte (n. 19 ianuarie 1798, Montpellier –d. Paris), a fost un sociolog şi filosof francez.Absolvent al Școlii Politehnice, în anii 1817 - 1824 a fost secretar al lui Saint-Simon şi a fost profund influenţat de acesta. Saint-Simon a întrebuinţat pentru prima oară termenul de filozofie pozitivistă. Totuşi lui Comte îi revine meritul de a fi elaborat un sistem coerent, cu o logicăşi o bază ştiinţifică superioară faţă de Saint-Simon.Auguste Comte a urmărit crearea unei filosofii pozitiviste, corespunzătoare ultimului stadiu la care omenirea trebuia să aspire în viziunea sa, după ce a trecut prin faza teologică şi acea metafizică, care erau considerate drept faze necesare în dezvoltarea omenirii de la copilărie spre maturitatea din cea de a treia fază, a spiritului pozitiv.

- 1857, 5/17: S-a născut inginerul rus Konstantin Ţiolkovski; studii de aerodinamică şi astronautică; unul dintre fondatorii astronauticii (m. 1935).

- 1858: S-a născut Alexandru Vlahuţă, scriitor şi publicist; membru post-mortem al Academiei Române (1948) (d. 19 noiembrie 1919, Bucureşti).

- 1862: S-a înfiinţat, la Arad, „Asociaţia naţională pentru cultura şi conservarea poporului român'' 

- 1879: S-a născut Nicolae T. Deleanu, fitofiziolog şi biochimist; a fost primul cercetător, pe plan mondial, care a semnalat procesul de homeostazie (menţinerea în anumite limite a constantelor fiziologice) a ionilor în organismele vegetale (d.29.05.1959) 

- 1882: Prima „Sărbătoare a muncii" la New York 

- 1887: S-a născut, la Bârlad, jud. Vaslui, Constantin Vasiliu-Răşcanu (m.1980), general român. S-a remarcat în luptele de la Sevastopol şi în Kuban, precum şi în operaţiunile militare împotriva trupelor germane de pe Valea Prahovei, în timpul celui de-al doilea război mondial. A fost ministru de război (1945-1946) în guvernul dr. Petru Groza, contribuind la promovarea procesului de politizare a armatei. 

- 1902: S-a născut Darryl F. Zanuk, producător de filme american. A fost director al studioului „Warner Brother” (1928-1933), apoi întemeietor al studiourilor „20th Century”, la conducerea cărora rămâne până în 1956, când devine producător independent. A fost cel mai longeviv dintre magnaţii de la Hollywood. (d.22.12.1979)

- 1895: S-a născut, la Dej, jud. Cluj, Victor Cheresteşiu (m.1971), istoric român. Membru al Societăţii Române de Ştiinţe Istorice. A efectuat cercetări asupra istoriei moderne a Transilvaniei, domeniul predilect fiind revoluţia de la 1848-1849. Asupra ei a elaborat mai multe studii şi o amplă lucrare cu caracter monografic: Din istoria Transilvaniei, 2 vol., 1961. 

- 1902: A murit Rudolf Virchow (din cauza unei complicaţii survenite în urma fracturii femurului, după ce a căzut din tramvai), geniul teoriei celulare; medic şi anatomist german, fondatorul patologiei celulare (n. 13.10.1821 în or. Schivelbein, aflat astăzi pe teritoriul Poloniei) Rudolf Ludwig Karl Virchow (n. 13 octombrie 1821, Schivelbein, Pomerania, azi: Swidwin/Polonia - d.Berlin) a fost un medic şi renumit patolog german, fondator al patologiei celulare. Virchow s-a străduit să reunească medicina clinică cu fiziologia şi cu anatomia patologică, fiind considerat unul din cei mai importanţi creatori ai medicinii moderne. Celebrul său dicton Omnis cellula e cellula („Orice celulă provine din altă celulă") a modificat radical gândirea medicală în direcţia unui nou concept, şi anume considerarea apariţiei bolilor drept consecinţă a turburărilor în structura şi funcţiunea celulelor organismului. Alte contribuţii esenţiale ale lui Virchow la dezvoltarea medicinii sunt descoperirea şi izolarea nosologică a leucemiei, precum şi studiile sale asupra naturii trombozei, inflamaţiei venoase şi emboliilor, principiile stabilite de el fiind şi astăzi valabile. 

- 1905: S-a născut (la Budapesta, în familia unui industriaş evreu) romancierul şi jurnalistul britanic Arthur Koestler (m. 1983, s-a sinucis)

- 1905: A fost semnat Tratatul de la Portsmonth (Marea Britanie), care a dus la încheierea ostilităţilor militare dintre Rusia şi Japonia 

-1906: A murit Ludwig Boltzmann, fizician si matematician austriac.Ludwig Eduard Boltzmann (n. 20 februarie 1844) a fost un fizician şi matematician austriac, membru al Academiei de Stiinţe din Viena, faimos pentru inventarea mecanicii statistice, ca metodă generală de studiere a gazelor. A generalizat legile teoriei cinetice a gazelor cu ajutorul metodelor statistice şi a fundamentat pe cale cinetico-moleculară principiul al doilea al termodinamicii. Boltzmann a fost unul dintre adepţii concepţiei atomiste ştiinţifice, situându-se ferm pe poziţii materialiste în interpretarea fenomenelor fizice.

- 1908: S-a născut Josué de Castro, medic, sociolog şi economist brazilian; autorul celebrei lucrări „Geografia foamei" (1946), una dintr-o lungă serie de lucrări abordând probleme grave atât pentru ţara sa, cât şi pentru alte zone ale globului - sărăcia şi malnutriţia; preşedinte al FAO (1952-1956); ambasador al Braziliei la Naţiunile Unite, la Geneva (1962-1964); după lovitura de stat militară din martie 1964 se va stabili la Paris, unde va înfiinţa (1965) Centrul Internaţional pentru Dezvoltare (CID), al cărui preşedinte va fi până la sfârşitul vieţii (m. 1973)

- 1908, 5/18: S-a născut Viktor Ambarţumian, astronom şi astrofizician armean; a descoperit asociaţiile de stele, structura şi evoluţia acestora (m.12.VIII.1996)  

- 1912: S-a născut John Cage, compozitor şi pianist american; inventatorul „pianului preparat" (între ale cărui corzi sunt plasate obiecte din diferite materiale, care modifică sunetele); a introdus în muzică noţiunea de indeterminare, ideile hazardului şi creativităţii interpretului (m. 1992)

- 1918: Începe odioasa teroare roşie. După asasinarea lui Uriţki şi după tentativa de asasinat asupra lui Lenin, Sovnarkomul emite dispoziţia „despre teroarea roşie". Una dintre cele mai crunte consecinţe fiind împuşcarea la Petrograd a 512 reprezentanţi ai elitei ruseşti. VCK (CEKA, instanţa superioară a securităţii ruseşti) deportează, doar pe parcursul anului 1918, 31.000 persoane şi execută alte 6000 de persoane

- 1918: În această zi s-a născut Rin-Tin-Tin, câine-lup, primul animal vedetă de cinema. În Primul Război Mondial, în Franţa, un soldat american, a salvat de sub dărâmături un căţeluş şi l-a luat cu el. Câinele-lup a apărut în vreo 30 de filme ale studioului „Warner Brothers". Rin-Tin-Tin a avut chiar un talk-show personal şi a primit chiar şi o stea pe Aleea Onoarei din Hollywood. 

 - 1920: S-a născut Jean Tordeur, scriitor, filolog şi publicist belgian; după 1958 a participat intens la construcţia europeană (ca secretar adjunct al Uniunii Capitalelor Comunităţilor Europene); membru de onoare din străinătate al Academiei Române (1992) (m. 2010) 

- 1920: Apare Legea privind reglementarea conflictelor colective de muncă (Legea Trancu-Iaşi), prin care se limita dreptul la grevă, instituindu-se obligativitatea arbitrajului între salariaţi şi patroni în faţa unei comisii ad-hoc; salariaţii din întreprinderile statului şi din unităţile de interes public (transport, gaze naturale, electricitate, apă, panificaţie, spitale etc.) nu puteau declara greva decât în anumite condiţii; adoptarea acestei legi a provocat manifestaţii şi întruniri de protest în Capitală şi în multe alte oraşe din ţară 

- 1921: S-a născut Adrian Marino, istoric, teoretician literar şi eseist (m. 2005). A publicat monografii literare (Viaţa lui Alexandru Macedonski, 1965; Opera lui Alexandru Macedonski, 1967). Are studii de hermeneutică şi critica ideilor literare (Dicţionar de idei literare, 1973; Biografia ideii de literatură), cu valoare de pionierat în plan european. A fost prezent cu contribuţii teoretice în literatura comparată. Între anii 1949 şi 1963, a fost deţinut politic.Adrian Marino a fost laureat al premiului Herder.

- 1925: S-a născut psihologul suedez David Magnusson; specialist în studiul personalităţii; contribuţii în psihometrie, precum şi în metodologia cercetării dezvoltării individului; membru de onoare din străinătate al Academiei Române (1992) 

- 1926: S-a născut compozitoarea Carmen Petra-Basacopol. Carmen Petra Basacopol (n. Sibiu) este o compozitoare si profesoară de muzică română. Studiile muzicale le-a urmat la conservatorul din Bucureşti cu Paul Constantinescu si Tudor Ciortea. A absolvit Facultatea de filosofie şi compoziţie la Universitatea Natională de Muzică din București. A participat la Concursurile internationale de vară la Darmstadt si si-a completat studiile la Paris, obtinând doctoratul în muzicologie la Sorbona. Este laureată a premiilor UCMR, a Premiului Academiei Române. Din 1962 predă armonie, contrapunct şi forme la Universitatea de Muzica Bucureşti. Între cele 80 de opusuri semnate de Petra Basacopol, muzica de cameră ocupă un loc privilegiat. A obţinut Diploma de Onoare la Concursul Internaţional de Compozie la Mannheim, Premiul Uniunii Compozitorilor.

- 1929:S-a născut Catinca Ralea, traducătoare din literaturile engleză, americană şi franceză; realizatoare de emisiuni radio-tv.; din 1953 a lucrat la Secţia engleză a Redacţiei emisiunilor pentru străinătate a Radiodifuziunii Române (crainic, redactor, apoi şef al secţiei); fiica filosofului şi esteticianului Mihail Ralea (m. 1981)

- 1926: S-a născut pictorul Diodor Dure (m. 2003)

- 1931: S-a născut actorul Constantin Codrescu.

- 1938: A încetat din viaţă Gheorghe D. Mărdărescu (n.1866), general şi om politic român. 

- 1940: Regele Carol al II-lea cedează generalului Ion Antonescu principalele prerogative ale puterii. Cu o zi în urmă, la 4 septembrie, după demisia guvernului Gigurtu, generalul Ion Antonescu fusese numit preşedinte al Consiliului de Miniştri

- 1940: Guvernul Marii Britanii declară că nu recunoaşte arbitrajul germano-italian de la Viena din 30.VIII.1940, prin care partea de nord a Transilvaniei a fost cedată Ungariei horthyste 

- 1940: S-a născut actriţa americană de film Racquel Welch. 

- 1940: Vasile Ionescu este numit director general al Societăţii Române de Radiodifuziune, funcţie pe care o va deţine până la 15 februarie 1945, cu întrerupere pe durata guvernării legionare. Personalitatea lui Vasile Ionescu (1898-1978), militar şi jurist de profesie, este legată nemijlocit de istoria Radioului românesc (angajat ca avocat în 1931, va urca treptat în ierarhia administrativă a instituţiei; rol important în anihilarea încercării legionarilor de a prelua cu forţa controlul Radioului după asasinarea premierului Armand Călinescu - septembrie 1939)

- 1944: Armata a IV-a Română opreșste ofensiva germano-ungară din centrul Transilvaniei.

- 1946: S-a născut (în Zanzibar) cântăreţul Freddie Mercury (pe numele adevărat Farrokh Bulsara), stabilit în Anglia, component al formaţiei "Queen" (m. 1991).

- 1948: A fost înfiinţată echipa de fotbal Universitatea Craiova (s-a numit iniţial Clubul Sportiv Universitar Craiova şi a aparţinut Asociaţiei Naţionale a Studenţilor din România), prima echipă din România care a disputat o semifinală de cupă europeană (Cupa UEFA, ediţia 1982-1983). Clubul de fotbal Universitatea Craiova a fost dezafiliat de la FRF la 20.VII.2011, fiind exclus din toate competiţiile  

- 1950: S-a născut caricaturista americană Cathy Guisewite, cunoscută autoare de benzi desenate

- 1953: A murit Constantin Levaditi, microbiolog, virusolog si imunolog roman, considerat unul din fondatorii virusologiei pe plan mondial şi un promotor al chimioterapiei; a murit la Paris. Membru de onoare al Academiei Române (1926), membru titular al Academiei Franceze de Medicină (1928). A efectuat cercetări originale în domeniul sifilisului, poliomielitei, encefalitei etc.

- 1959: A murit Gheorghe Danga, compozitor şi dirijor român (n. 1905). Dirijor al Societăţii corale „Zori de zi” din Capitală (1923-1934), al corului „Lyra” din Câmpina (1934-1941), corului Radiodifuziunii Române (1949-1959). A scris muzică pentru cor, laică şi religioasă.

- 1960: Generalul de Gaulle anunţă într-o conferinţă de presă că refuză integrarea şi reforma NATO, fără acceptarea Franţei la conducerea organizaţiei; după 9 zile va fi făcut public planul francez de conducere în trei a NATO 

- 1960: S-a născut actorul Claudiu Istodor

- 1972: J.O. de la Munchen: Opt terorişti arabi, reprezentând grupul militant  „Septembrie Negru", au pătruns în Satul Olimpic, au ucis 2 membri ai delegatiei Israelului şi i-au luat ostateci pe alti 9. În timpul operaţiunii de salvare au murit ostaticii, 5 terorişti şi un politist.

- 1973: A murit cântăreţul de operă Petre Ştefănescu-Goangă (n. 1902)

- 1980: Inaugurarea tunelului St. Gotthard din Elvetia; cel mai lung tunel rutier din lume (16,22 km), la vremea respectivă, si se întinde de la Goschenen la Airolo.

- 1982L Inaugurarea barajului Itaipu, care include cea mai mare hidrocentrala din lume, pe Parana, între Brazilia şi Paraguay.Centrala are 18 generatoare de 700MW fiecare. Primul generator a început să funcţioneze în mai 1984, iar ultimul generator a început să funcţioneze în 9 aprilie 1991.Deşi nu este cea mai mare centrala din lume, produce cea mai mare cantitate de electricitate. În primele luni ale anului 2005 au fost puse în funcţiune încă 2 generatoare.Asigură 26% din necesarul de energie al Braziliei şi 78% din cel al Paraguayului Itaipu a fost declarată una din cele 7 minuni ale lumii moderne de către Societatea Americană a Inginerilor.

- 1986: A murit prozatorul Nicuţă Tănase (n. 1924)

- 1995: A murit Eduard Pamfil, profesor, academician, intemeietorul scolii romanesti de psihiatrie Edouard Pamfil (scris şi Eduard Pamfil, decedat la 5 septembrie 1995 a fost medic psihatru care a trăit şi a lucrat la Timişoara. Tatăl lui a fost de origine greacă iar mama de origine franceză. Între anii 1950 până in 1978 - cu o întrerupere între 1955-1961 – a fost şef al disciplinei de psihatrie al Facultăţii de Medicină a Universităţii Timişoara. A fost fondatorul disciplinei de psihatrie al facultăţii, care s-a înfiinţat odata cu venirea lui la Timişoara în 1950. După moartea lui Edouard Pamfil, Clinica de Psihiatrie  „Edouard Pamfil" din Timişoara a primit numele acestuia. Între 1955 şi 1961 a fost repartizat în Moldova ca urmare a criticii sale la adresa psihatriei sovietice staliniste.În perioada interbelică, Edouard Pamfil a fost student al cunoscutului psihiatru şi psihanalist Henri Ey la Paris, unde a studiat şi chitară clasică. Chitara o cânta cu virtuozitate. Festivalul internaţional de chitară Eduard Pamfil care are loc anual în decembrie a primit numele acestuia. Eduard Pamfil a fost o personalitate de cultură universală, considerat un  „adevărat umanist, un om mare" (Stefan Bertalan) „un ultim renascentist al secolului" (Ilie Stepan). Opera lui cuprinde şi lucrări de artă grafică. Cercul de bionică organizat şi găzduit de el la Timişoara în anii 1970, unde s-au discutat curente şi tendinţe noi în diferite discipline ştiinţifice şi culturale, a avut o influenţă susţinută asupra intelectualilor care au participat, printre ei artişti şi literaţi.

- 1996: A murit Leonard Katzman, cel care a produs şi scris scenariul pentru aproape 350 de episoade ale serialului de televiziune  „Dallas''. 

- 1997: A murit Maica Tereza (pe numele ei laic Agnes Ganxhe Bojaxhiu); devenită la 19 ani călugăriţă, şi-a dedicat întreaga viaţă celor nevoiaşi, iar în 1949 a întemeiat Ordinul romano-catolic  „Misionarele Carităţii", cu sediul la Calcutta (India); Premiul Nobel pentru pace pe 1979 (n.27.VIII.1910, în Albania) - 1997: A murit Radu Boureanu, scriitor, publicist şi traducător (n. 1906) 

- 1997: A murit Sir Georg Solti, dirijor englez de origine maghiară (n. 1912) 

- 2000: A fost efectuată, pentru prima dată în România, o operaţie de transplant de rinichi de la copil la adult, la Clinica de Urologie a Spitalului Fundeni 

- 2004: A murit Grigore Gheba, matematician român, autor a peste 40 de culegeri de probleme de matematică pentru elevi (romanul "Între viaţă şi moarte") (n.15.08.1912).

- 2004: S-a desfasurat, la Bucuresti, prima editie a „Festivalului Artelor”, festival muzical de toamna, organizat de Artexim; festivalul se va organiza din doi în doi ani, în alternanta cu Festivalul International de Muzica „George Enescu”

- 2009: A murit Jöel Holmes (numele real: Jöel Covrigaru), cântăreţ, compozitor şi poet francez de origine română; stabilit cu părinţii în Franţa în 1934 (n. 1928)

- 2011: A murit tenorul italian Salvatore Licitra (n. 1958)