£¢£

 *Strigături 2026 pe litoral pentru turiștii curajoși:* 

_„Hai la ultima pozare, cât drona încă-i pe mare!“, 

„Vacanța e monotonă fără o poză cu dronă!“, 

„Cine astăzi se pozează mâine nu mai explodează!“, 

„Scoatem poze pe hârtie, fiindcă mâine nu se știe!“. 

„Cu nămol dacă mă ung, dronele nu mă ajung!“, 

„Mâncați azi un ciocălău, că mâine va fi mai rău!“, 

„Luați, cât mai sunteți vii, acadele la copii!“

„Cumpărați acum saltele: nu trec dronele prin ele!“,  

„Când beți bere la terasă nici de drone nu vă pasă!“, 

„Fără zece mici în burtă, viața este și mai scurtă!“,

„Drona pe valuri plutește ușor“.. _

___&&&

 13.04.1519- s-a născut Caterina de Medici. Puţini ştiu că ea a introdus pantofii cu toc, parfumul, chiloţii şi i-a învăţat să mânânce cu furculiţa pe cei de la curtea franceză. A introdus baletul la curte, culoarea neagră în caz de doliu, consultarea zodiacului şi a inventat un nou fel de a călări, pentru femei.

La 13 aprilie 1519, s-a născut Caterina de Medici, primind la naştere numele de Caterina Maria Romola di Lorenzo de Medici. A fost fiica lui Lorenzo II de Medici, ducele de Urbino, nepotul lui Lorenzo Magnificul şi a prinţesei Madeleine de la Tour d’Auvergne. Mama Caterinei de Medici a murit de febră puerpurală, iar tată ei a murit câteva zile mai târziu. Ca urmare, Caterina a fost încredinţată spre creştere mătuşilor ei şi papei Leon al X-lea, care aparţinea şi el familiei Medici. O parte din copilărie şi-a petrecut-o într-o mănăstire, apoi la Roma, la unchiul ei. Florentinii o numeau „duchessina”, mica ducesă. În 1523, un alt unchi al ei, Giulio de Medici, a fost ales papă sub numele de Clement al VII-lea. La vârsta de numai 14 ani, este logodită cu cel de-al doilea fiu al regelui Francisc I, Henric, duce de Orléans, din raţiuni politice. Pontiful şi-a condus personal nepoata în Franţa, demonstrând în acest fel cât de mult ţinea la această căsătorie. Caterina şi-a făcut intrarea în Marsilia la 12 octombrie 1533, în urma cortegiului papal, însoţită de o coregrafie extraordinară şi inedită pentru francezi. Precedat doar de un cal alb care purta Sfintele Daruri, Clement al VII-lea înainta aşezat în jilţul gestatoriu, urmat de cardinalii îmbrăcaţi în roşu, aşezaţi în şeile unor catârce albe. Urma Caterina, înconjurată de doamne şi de gentilomi călare.16 zile mai târziu, nunta a fost celebrată cu mare fast. Se spune că mignona florentină a purtat pantofi cu tocuri înalte special făcuți pentru a-i crește statura și statutul (nu avea pic de sânge albastru). Constienta de o parte din defectele ei fizice, precum statura mignona si conformatia corpului ce nu se incadra in standardele de frumusete ale vremii, ea a comandat pantofarilor incaltaminte care sa o faca sa para mai inalta. De aici si pana la asocierea tocurilor cu statutul social nu a mai fost decat un pas.

Caterina era mică de statură, urâtă și geloasă pe Diane de Poitiers, amanta Ducelui de Orleas, viitorul rege al Franței și soțul Caterinei. În încercarea de a găsi un avantaj competitiv, a hotărât că are nevoie de o soluție prin care să-și manifeste ascendența la propriu. Și iată cum, din nesiguranța și nefericirea unei tinere neveste s-a născut unul dintre cele mai puternice simboluri ale sexualității.

În perioada renascentistă, Veneţia şi Florenţa erau capitalele parfumurilor. Moda parfumurilor pătrunsese puternic în Europa şi parfumierii combinaseră reţete şi formule adunate din toată lumea. Celebra familie Medici a rămas în istorie ca fiind renumită pentru apetitul faţă de esenţele frumos mirositoare. Despre Caterina de Medici se spune că avea o adevarata obsesie pentru parfum. A avut un parfumier personal, Renato din Florenţa pe care l-a adus în Franţa unde a deschis primul magazin de parfumuri din Paris. Legendele spun că celebra Caterina de Medici ar fi folosit parfumurile în scopuri diabolice, cerându-i alchimistului personal să creeze bijuterii în care erau ascunse otrăvuri mascate sub arome parfumate. Acestuia avea sa i se amenajeze un laborator in care Caterina putea intra oricand, printr-un pasaj secret, pentru ca retetele sa nu poata fi furate. Timp de 10ani, regina rămâne sterilă. „Supravieţuieşte“ la curte printr-o disimulare florentină: devine prietena, chiar confidenta, favoritei. La rândul ei, Diana îl determină pe Henric să-şi achite datoriile conjugale. Şi miracolul se produce: Caterina de Medici aduce pe lume 10 copii în 12 ani. Fiorentinul parfumier nu este străin de poțiunile pe care i le administrează reginei pentru ca aceasta să facă moștenitori. Caterina de Medici a introdus uzanta chilotilor printre femeile nobile fiindcă iubea călăria și nu dorea să o împiedice nimic în vederea intrării în grațiile socrului, Francis I. A inventat până şi un nou fel de a călări, cu piciorul stâng fixat în scară şi cu dreptul sprijinit de vârful şeii, inaugurând astfel „stilul amazoană”. Alaiul ei de nunta cuprindea poeti, artisti, maestri dansatori,a fost protectoarea artelor,numeroși artiști de geniu reușind să creeze la Curtea Franței în timpul domniei ei. Tot de la Florența și-a adus și bucătarii, reușind să impună gastronomia toscană la Curte, să despartă dulcele de sărat și să creeze practic, bazele faimoase bucătării franceze (adusă din Italia). A reușit să educe nobilii să mănânce cu furculița un câştig din punct de vedere al igienei. Când i-a murit bărbatul s-a sustras de la regulile obișnuite de a sta izolată 40 de zile, folosirea albului, și a inventat negrul ca și culoare de doliu. Contemporană cu Nostradamus, consulta frecvent astrele și în acest domeniu creând o modă. A murit in 5.01.1589

£££

 NELSON MANDELA. 

După ce am devenit președinte, am cerut escortei mele să mergem la un restaurant la

prânz. Ne-am așezat și fiecare dintre noi a cerut ce vrea.

La masa din față, era un bărbat, care aștepta să fie servit. Când a fost servit, i-am spus unuia dintre soldații mei: să i spună acelui om să ni se alăture. Soldatul s-au dus și i-a transmis invitația. Bărbatul se ridică, își luă farfuria și se așeză chiar lângă mine.

Pe măsură ce mânca, mâinile îi tremurau constant și nu ridica capul din farfurie.

Când am terminat, și a luat la revedere fără să mă privească, i-am strâns mâna și a plecat.

Soldatul mi-a comentat:

-Madiva, acel om trebuie să fie foarte bolnav, din moment ce mâinile lui nu încetau să

tremure în timp ce mânca.

-Deloc! motivul tremurului său este altul.

Apoi le-am spus:

-Acest bărbat era gardianul închisorii unde mă aflam. După ce m-a torturat, am țipat

și am plâns cerând apă și el a venit m-a umilit, a râs de mine și în loc să-mi dea apă, a urinat pe capul meu.

Nu era bolnav, era speriat, așteptându-se ca eu, acum președintele Africii de Sud, să-l trimit la închisoare și să-i fac același lucru ,cum a făcut el cu mine. Dar eu nu sunt așa, acel comportament nu face parte din caracterul meu și nici din etica mea.

„Mintile care caută răzbunare distrug națiunile în timp ce cele care caută reconciliere

construiesc națiuni. În timp ce ieșeam pe ușa libertății mele, știam că, dacă nu renunț

la toată furia, ura și resentimentul, aș rămâne încontinuare prizonier.

&&&

 O POEZIE GENIALĂ

 scrisă de Camil Petrescu, ȋn care găsim „PORTRETUL“ naţiei noastre !!!

Scrisă, probabil, prin anii ’50, ne face să ȋnţelegem că românii, de atunci și pâna astăzi, nu s-au schimbat prea mult! 

Camil Petrescu (n. 22 aprilie 1894 — d. 14 mai 1957) a fost romancier, dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist și poet.

ZEFLEMEAUA, de CAMIL PETRESCU 

{ Motto: „Românii e deştepţi!“}

Cînd va veni sfîrşitul lumii

Românii nu vor fi atenţi

Isus a spus: „Talita kumi“

Dar nu pentru inconştienţi.

Iar Ziua Domnului, ca hoţul

În miez de noapte va sosi

Femeia va dormi, iar soţul

Reviste porno va citi.

N-avem conştiinţa tragediei

Şi totul luăm „à la légere“

Noi, campionii băşcăliei

Am compromis orice mister.

Avem o scuză de faţadă:

„Lasă, că merge şi aşa!“

Trădăm la primul colţ de stradă

Şi-apoi încălecăm pe-o şa.

Senzaţia e de plutire

De infinit paraşutism

Noi am făcut mişto subţire

Şi de marxism, şi de fascism.

Ce Decebal şi Burebista?

Ce patriotul cărturar?

Trăiască Miţa Biciclista

Şi berea rece la pahar!

Mitică veşnic să trăiască

Şi noi pe lîngă el, noroc!

Filozofia chelnărească

E tot pe loc, pe loc, pe loc!

Întreaga drojdie se scurse

Din mahalale de Fanar

Şi-n loc să fim un roib de curse

Noi am ajuns din cal – măgar.

Pe primul loc e-njurătura

Ea pentru toate e un leac

Simţi cum îţi umple toată gura

O moştenim din veac în veac.

Noi „facem“ şi „băgăm“ de-a valma

Noi suduim neîncetat

Iar la acest popor, sudalma

E o religie de stat.

La treburile serioase

Noi nu ne concentrăm destul

Avem o somnolenţă-n oase

Şi-o zeflemea de prost fudul.

Si doar la reluări de faze

Parcă ne mai trezim puţin

N-avem profil de kamikaze

Tiparul nostru-i byzantin.

Apocalipsa furtunoasă

Îi sperie pe pămînteni…

Pe noi nu ne-o găsi acasă –

Vom fi la meci, sau la pomeni.

Aceasta, poate, ne e soarta

S-o tragem şi pe asta-n piepţi

N-aveţi decît să-nchideţi poarta

Dacă tot face ea pe moarta…

Hai, că românii e deştepţi!

Camil Petrescu

&&&

 S-a întâmplat în 27 iulie…

- 1656: Baruch Spinoza, renumit filosof evreu olandez de origine sefardă a fost exclus din comunitatea ebraică datorită vederilor sale interpretate drept eretice

- 1667: S-a născut Johann Bernoulli, matematician elveţian. Johann Bernoulli (d. 1 ianuarie 1748), cunoscut şi ca Jean ori John) a fost unul din proeminenţii matematicieni elveţieni din familia Bernoulli. A fost fratele mai mic al lui Jakob Bernoulli şi tatăl lui Daniel Bernoulli, Johann II Bernoulli şi Nicolaus II Bernoulli.Este cunoscut pentru contribuţiile sale la dezvoltarea calculului infinitezimal.

- 1759: A murit Pierre Louis Maupertuis, matematician francez. Pierre-Louis Moreau de Maupertuis (n. 17 iulie 1698) a fost un matematician, filosof şi intelectual francez. A fost director al Academiei Franceze de Ştiinţe şi primul director al Academiei de Ştiinţe din Berlin la propunerea lui Frederic cel Mare.A efectuat o expediţie în Laponia pentru a determina forma exeactă a Pământului şi i se atribuie formularea principiului minimei acţiuni, o versiune a acestuia fiind denumită ulterior principiul lui Maupertuis. De asemenea, a studiat şi istoria naturală, în special aspectele legate deereditate şi lupta pentru existenţă.

- 1807: Constantin Ipsilanti este domn pentru a treia oară în Ţara Românească (27 iulie – 16 august 1807)

- 1824: S-a născut Alexandre Dumas fiul, romancier şi dramaturg francez; romanul „Dama cu camelii” i-a adus celebritatea, inspirând şi libretul cunoscutei opere de G. Verdi, „Traviata” (d.27.11.1895).

- 1835: S-a născut Giosuè Carducci, scriitor şi critic literar italian; Premiul Nobel pentru Literatură pe 1906. Giosuè Carducci (n. Valdicastello (Toscana) - d. 16 februarie 1907 Bologna) poet, prozator şi eseis titalian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1906, a fost o figură literară influentă a timpului său.

- 1841: A murit Mihail Lermontov, poet, prozator şi dramaturg rus (n. 1814) 

- 1844: A murit John Dalton, fizician şi chimist englez; a descoperit legea proporţiilor multiple, care stă la baza teoriei atomice; a studiat defectul de vedere de care suferea el însuşi, cunoscut de atunci sub numele de daltonism" (n.1776).

- 1849: S-a născut John Hopkinson, inginer şi fizician englez; preocupat de electricitate, a pus bazele construcţiei aparatelor cu dinam (m. 1898)

- 1856: S-a născut istoricul italian Ettore Pais; lucrări de epigrafie, arheologie şi istorie antică; membru de onoare străin al Academiei Române (1924) (m. 1939)

- 1862, 27.VII / 8.VIII: Domnitorul Alexandru Ioan Cuza semnează Decretul nr.168 privind înfiinţarea Departamentului Trebilor Străine, precursor al Ministerului Afacerilor Externe de astăzi. Decretul a fost publicat la 1 august 1862 în „Monitorul. Jurnal Oficial al Principatelor Unite" 

- 1865: România a aderat la Convenţia telegrafică internaţională de la Paris (semnata la 17 mai 1865), împotriva voinţei Turciei.Statul român se afirma, astfel, ca subiect de drept international, alături de statele suverane. (27.07/8.08) 

- 1866: A fost inaugurat primul cablu telegrafic transatlantic, regina Victoria transmiţând primul mesaj preşedintelui american James Buchanan. Cablul telegrafic transatlantic a fost primul cablu utilizat pentru comunicaţii telegrafice întins pe fundul Oceanului Atlantic. El era întins între Telegraph Field, golful Foilhommerum, Insula Valentia, din vestul Irlandei până la Heart's Content în estul Newfoundlandului. Cablul transatlantic a legat informaţional Europa de America de Nord, şi a accelerat comunicaţiile între cele două. După ce înainte un mesaj trimis peste Atlantic cu vaporul ar fi ajuns în zece zile, prin instalarea cablului, comunicaţiile au devenit o chestiune de câteva minute.Instalarea definitivă a cablului a avut loc în anul 1866, după probe care au durat aproape zece ani. Cablul din 1866 a fost instalat (pozat) folosind vasul maritim cu abur SS Great Eastern, cel mai mare vapor din lume la acea oră. El fusese lansat la apă în anul 1858 şi avea o lungime de 211 metri şi o lăţime de 25 metri.

- 1867: S-a născut compozitorul, dirijorul şi pianistul spaniol Enrique Granados (m. 1916) 

- 1875: S-a născut Paul Gore, istoric şi publicist din R. Moldova; contribuţii la studiul istoriei românilor basarabeni; a susţinut mişcarea de eliberare a Basarabiei şi de unire a acesteia cu România; membru de onoare al Academiei Române din 1919 (m. 1927) 

- 1877: Divizia 4 Infanterie, comandată de colonelul Alexandru Anghelescu, începe deplasarea spre frontul din faţa Plevnei

- 1881: A murit Alexandru Pelimon, poet, prozator, dramaturg, memorialist şi traducător (n. ~1822)

- 1896: S-a născut Anne Savage, pictor canadian 

- 1907: S-a născut istoricul literar Lucian Predescu (m. 1983) 

- 1912: S-a născut Igor Markevici, dirijor şi compozitor elveţian de origine rusă (m. 1983) 

- 1915: S-a născut tenorul italian Mario Del Monaco (m. 1982) 

- 1917: A murit medicul elveţian Emil Theodor Kocher; cercetări asupra glandei tiroide; a efectuat prima tiroidectomie (1876), inaugurând astfel chirurgia endocrină; Premiul Nobel pentru Medicină pe 1909 (n. 1841).

- 1917: S-a născut Bourvil (pe numele adevărat André Rimbourg), actor comic francez („Cei trei muşchetari”, „Oglinda cu două feţe”, „Cercul roşu”).Bourvil (numele real André Robert Raimbourg) (n. Prétot-Vicquemare, departamentul Seine-Maritime – d. 23 septembrie 1970 în Paris) a fost unul din marii actori şi cântăreţi francezi.

- 1921: Cercetătorii de la Universitatea din Toronto conduşi de biochimistul Frederick Banting anunţă descoperirea insulinei

- 1921: S-a născut (la Mihăileni, azi în R. Moldova) lingvistul român Eugenio Coşeriu, stabilit în Germania din 1963; membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1991 (m. 2002, Tubingen).

- 1922: Înfiinţarea Uniunii Internaţionale de Geografie

- 1924: A murit Ferruccio Busoni, compozitor şi pianist italian (n. 1866)

- 1925: S-a născut Marcel Gafton, poet şi traducător (m. 1987) 

- 1929: S-a născut compozitorul român Walter Mihail Klepper, stabilit în Germania (m. 2008)

- 1930: România a concesionat serviciul naţional de telefoane companiei americane „International Telephone and Telegraph Corp."

- 1937: S-a născut Pan Izverna (pseudonimul lui Pandele Tărăbac), poet şi traducător 

-1937: S-a născut sculptorul Mircea Corneliu Spătaru (m. 2011). Mircea Corneliu Spătaru s-a născut la Epureni, în judeţul Vaslui. Artist plastic cu o faimă internaţională, vasluianul a dobândit de-a lungul carierei un palmares foarte bogat şi o suma de distincţii printre care şi Ordinul Naţional „Serviciul Credincios în grad de Mare Ofiţer” din partea Preşedinţiei României şi Medalia omagială „Ion Irimescu – 100”,acordată de Ministerul Culturii şi Cultelor.

 - 1940: S-a născut Pina Bausch, coregrafă şi dansatoare germană, considerată una dintre marile personalităţi ale dansului contemporan (m. 2009) 

- 1940: Bugs Bunny a debutat pe micile ecrane, în desenul animat A Wild Hare

 - 1946: S-a născut regizorul de teatru Alexandru Tocilescu

- 1948: S-a născut Fred Popovici, compozitor şi muzicolog

- 1952: S-a născut soprana americană Carol Vaness 

- 1956: România devine membru al UNESCO - Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, agenţie specializată a ONU (înfiinţată la 16.XI.1945, cu sediul la Paris)

- 1962: A murit pictorul Ion Ţuculescu (n. 1910).

- 1962: A murit scriitorul englez Richard Aldington (n. 1892) 

- 1966: A murit Ion Muşlea, folclorist şi bibliograf; unul dintre principalii fondatori ai folcloristicii române moderne; membru corespondent al Academiei Române din 1947; a condus Arhiva de Folclor din Cluj, începând din 1930 (n. 1899)

- 1968: Pink Floyd lansează în SUA albumul A Saucerful of Secrets

- 1971: A murit Bernhard Paumgartner, dirijor şi muzicolog austriac (n. 1887)

- 1973: A murit (la Paris) Paul Menu, fotograf şi operator de origine franceză, autorul primelor filmări din România, realizate în intervalul 10 mai - 20 iunie 1897 (Defilarea de 10 mai; Târgul Moşilor; Hipodromul şi cursele de la Băneasa; Terasa Capşa ş.a.) (n. 1876, la Paris)

- 1981: A murit regizorul american de film William Wyler; clasic al cinematografului hollywoodian, creator al unor filme-reper în istoria primului secol de cinema (n. 1902).A primit 3 Premii Oscar pentru filmele: Mrs. Miniver (1943), The Best Years Of Our Lives (1947) şi Ben Hur (1960)

- 1983: A murit poetul Teodor Balş (numele real: Emil Bălăşescu) (n. 1924)

- 1984: A murit James Mason, actor britanic de film. James Neville Mason (n. 15 mai 1909 ) a fost un actor britanic nominalizat de trei ori pentru Academy Award, care a atins statutul de star atât în filme britanice cât şi americane. A lăsat în urma lui o filmografie de peste 130 de filme

- 1990: Proclamarea suveranităţii Republicii Belarus.Sărbătoare naţională.

- 1990: Parlamentul hotărăşte ca ziua de 1 Decembrie să devină Ziua Naţională a României; sărbătorită pentru prima dată la 1.XII.1990 (la 18.XI/1.XII.1918 Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, a românilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, a hotărât unirea lor şi a teritoriilor locuite de ei cu România). În timpul dictaturii comuniste, Ziua Naţională era marcată la 23 august, ziua când România a întors armele, în 1944, şi s-a alăturat Naţiunilor Unite în lupta împotriva puterilor Axei

- 1996: O bombă a explodat la Jocurile Olimpice de la Atlanta (SUA); un mort şi 111 răniţi.

- 2000: A murit Eugen Preda, publicist şi comentator de radio; primul director general al Radiodifuziunii Române după decembrie 1989 (ianuarie 1990 - septembrie 1994); a lucrat la Radiodifuziune din martie 1950; a scris cărţi de istorie a politicii şi a economiei contemporane, precum şi cărţi de evaluare a contextelor militare postbelice; după 1990 întreaga sa energie s-a concentrat asupra reorganizării Radiodifuziunii (n. 1929)

- 2003: A murit Bob Hope, actor de film american de origine britanică; cu Bing Crosby şi Dorothy Lamour au format un trio celebru al anilor '40 - '50 ai secolului XX (n. 1903)

- 2006: A murit Alexandru Şafran, cărturar, teolog, filosof, istoric şi literat evreu, român şi elveţian; în 1940, Congresul Comunităţilor Evreieşti l-a ales şef-rabin al Cultului Mozaic din România (cel mai tânăr rabin din lume), fiind, totodată, şi singurul reprezentant al populaţiei evreieşti în Parlamentul României; în 1947 a fost expulzat din ţară şi s-a stabilit la Geneva; după 1948 a fost Mare Rabin al evreilor din Geneva (până în 1997); membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1997 (n. 1910, la Bacău). Alte surse dau ca dată a morţii 28.VII.2006

- 2007: A murit Victor Frunză, prozator, eseist, editor; redactor la Radioteleviziunea Română între anii 1958 şi 1971; în urma unei scrisori deschise difuzate de agenţia Reuters (1978), în care critica politica PCR, suferă persecuţii şi este silit să se expatrieze, stabilindu-se, în 1980, în Danemarca; aici va publica, în 1984, prima ediţie a unei istorii a comunismului românesc. Victor Frunză s-a născut la 8 iunie 1935, în comuna Dumitreşti, pe atunci jud.Râmnicu-Sărat. A urmat Facultatea de ziaristică din Bucureşti (1952-1953) şi Facultatea de ziaristică a Universităţii „Lomonosov" din Moscova (1953-1958).A lucrat ca redactor şi realizator de emisiuni culturale la Radiodifuziunea Română (1958-1978), apoi la Televiziunea Română (1968-1971). A fost profesor de jurnalism audio-vizual la facultatea de ziaristică în cadrul Academiei „Ştefan Gheorghiu", Bucureşti. După 1989, revine în ţară, unde tipăreşte o ediţie jubiliară a poeziilor lui Mihai Eminescu. Pe lângă publicaţiile editoriale amintite mai sus, este autorul unor volume de versuri (cum ar fi „Globul din stânga”, 1968), proză („Privegheaţi lângă privighetori”, 1971), proză turistică („Muzeu Sentimental", 1974), teatru („Marea gară nouă”, 1974), istorie („Istoria stalinismuluiîn România”, 1990, „Istoria comunismului în România”, 2000). Cea mai recentă apariţie editorială: „Destinul unui condamnat la moarte: Pamfil Şeicaru” (EVF, 2001).În „Alergătorul de la Marathon" mai publicase texte referitoare la Pamfil Şeicaru.

- 2008: A murit cineastul egiptean Youssef Chahine (n. 1926)

- 2009: A murit George Russell, pianist, compozitor şi teoretician de jazz american (n. 1923)

- 2011: A murit producătoarea americană Polly Platt (n. 1939)

£££

 S-a întâmplat în 28 iulie1741: În această zi, a murit Antonio Vivaldi, compozitor, violonist si dirijor italian, cel mai de seamă reprezentant al barocului muzical veneţian. Antonio Lucio Vivaldi (n. 4 martie 1678, Veneția, Republica Veneția – d. Viena) a fost preot catolic.

Fiul unui violonist legat de basilica San Marco din Venetia, el însuși violonist, a primit tonsura monahală la 15 ani și a fost hirotonisit preot la 25. Atins de o maladie cronică, despre care se presupune că era astm, cel pe care Veneția îl supranumea „Preotul roșu”, din cauza culorii părului său, a știut să se facă exceptat de la îndatoririle ecleziastice începând din 1703, iar din acel moment a putut să se consacre compoziției și învățământului. Numit responsabil la La Pieta (așezământ dedicat orfanilor și copiilor ilegitimi ai orașului), în pofida unor întreruperi uneori foarte lungi, avea să rămână fidel acestei funcții până în 1740. Totuși, a început să călătorească din ce în ce mai mult ca virtuoz și compozitor (Roma în 1722 și 1724, unde a cântat în fața Papei; probabil Dresda și Darmstadt, cu siguranță Amsterdam, unde a fost publicată cea mai importantă parte a creației sale; Florența, Praga, în sfârșit Viena, unde a murit, uitat și în mizerie). La La Pieta avea să formeze elevi, să întrețină o orchestră (repede devenită celebră în întreaga Europă) și să compună pentru concertele publice pe care așezământul le oferea duminica.

Acestor ocupații, deja solicitante pentru un om care se plângea fără încetare de sănătatea sa oscilantă, din 1713 li s-a adăugat o debordantă activitate de impresar și de compozitor de opere, domenii în care a căpătat o autoritate suficient de mare pentru a provoca rivalități tenace. Această consacrare în toate genurile (pentru că a fost fecund și în materie de muzică religioasă) avea să confere compozitorului o glorie internațională incontestabil fără precedent în istoria muzicii.Toți turiștii care treceau prin Veneția căutau să-l vadă și să-l asculte pe „Preotul roșu”. Astfel, există numeroase și prețioase mărturii asupra a ceea ce reprezenta viața muzicală venețiană în prima jumătate a secolului al XVIII-lea și asupra efectului electrizant al interpretării și creațiilor lui Vivaldi.

Culegeri tipărite și copii în manuscris (mai ales concerte) ale lui Vivaldi au circulat în întreaga Europă până în jurul anului 1750 și se știe că, începând din 1720, Johann Sebastian Bach se pare că a avut pentru aceste lucrări un asemenea entuziasm, încât a recopiat sau transcris un mare număr dintre ele, asigurând astfel, fără să fi intenționat, supraviețuirea lucrărilor modelului său.

Se pare că de-a lungul întregii vieți Vivaldi a fost considerat ca un artist aflat în afara normelor, extravagant de bună voie, chiar scandalos (dușmanii lui aveau cum să răspândească bârfe, mai ales în legătură cu atracția lui afișată față de bani și de fast sau cu iubirile lui reale sau presupuse, printre altele față de o mezzo-soprană pe nume Anna Giro, fiică a unui peruchier francez numit Giraud și pentru care a scris un număr mare de pagini vocale). Acest tapaj întreținut la Veneția în jurul său explică oare eclipsa lui subită și moartea sa în mizerie, petrecută în momentul în care a făcut imprudența să plece din Italia, unde comentariile suscitate de persoana lui aveau rol de publicitate pentru muzica sa? A murit ca urmare a unei îmbolnăviri subite și a fost înmormântat în cimitirul din dreptul Porții Carintiei (Kärtnertor) din Viena, pe locul în care se află în prezent clădirea centrală a Universității Tehnice din Viena.

Surse:

Larousse, Dicționar de mari muzicieni sub coordonarea lui Antoine Golea și Marc Vignal, traducere de Oltea Șerban-Pârâu, Univers Enciclopedic, București, 2000

https://www.societateamuzicala.ro/societateaculturala/vivaldi-antonio-vivaldi

http://www.romania-muzical.ro/emisiuni/portret-de-compozitor-antonio-vivaldi/115

https://www.britannica.com/biography/Antonio-Vivaldi

https://www.bbc.co.uk/music/artists/ad79836d-9849-44df-8789-180bbc823f3c

&&

 S-a întâmplat în 28 iulie1750: În această zi, a murit Johann Sebastian Bach. Johann Sebastian Bach (n. 31 martie 1685, Eisenach - d. Leipzig) a fost un compozitor german şi organist din perioada barocă, considerat în mod unanim ca unul din cei mai mari muzicieni ai lumii. Operele sale sunt apreciate pentru profunzimea intelectuală, stăpânirea mijloacelor tehnice şi expresive, pentru frumuseţea artistică.

Johann Sebastian Bach, unul din cei mai mari muzicieni ai lumii, s-a născut la 21 martie 1685, în localitatea Eisenach, Germania, fiind fiul lui Johann Ambrosius Bach, muzician de curte. Frecventează şcoala gimnazială din Eisenach şi apoi liceul din Ohrdruf. Aici studiază latina, greaca, literatura, istoria şi muzica. Simultan deprinde, sub supravegherea tatălui său, mânuirea viorii, apoi, după ce rămâne orfan, fratele său mai mare Johann Christoph, organist la Ohrdurf, îl instruieşte în domeniul clavecinului şi al orgii. Muzica pentru orgă a constituit o preocupare de-a lungul întregii sale vieţi (avea să compună circa 250 de lucrări pentru orgă, peste 150 de corale pentru orgă). Compoziţia o învaţă cu Herder, cantorul bisericii din Ohrdruf. 

La vârsta de 15 ani activează ca membru al corului din Ohrdruf, după care părăseşte oraşul, îndreptându-se către Luneburg. Aici va compune pentru organistul G. Boehm şi va descoperi muzicienii francezi, germani şi italieni ai secolului al XVII-lea. Compune prima sa cantată (1704) şi îşi creează imediat reputaţia unui improvizator plin de virtuozitate.Geniul său excepţional alăturat unei intransigenţe a caracterului au condus mereu la neînţelegeri atât cu patronii săi, cât şi cu autorităţile. 

La vârsta de 21 de ani se căsătoreşte cu verişoara sa, Maria Barbara, care îi dăruieşte şapte copii. În această perioadă este angajat ca organist la Muhlhausen, unde compune numeroase cantate noi (131, 71, 196) şi „Actus tragicus''. Apoi călătoreşte, la invitaţia ducelui Wilhelm Ernst, la Weimar, unde obţine postul de organist de curte, stabilindu-se aici timp de nouă ani (1708 - 1717).Este o perioadă fericită pentru Bach. Compune numeroase lucrări pentru orgă („Toccata în re major'' - 1709, „Alla breve în re minor'' - 1709, „Orgelbuchlein'' - 1717), cantate şi piese pentru clavecin. Cantata s-a aflat în centrul creaţiei vocale a lui Bach, care a scris cinci serii de lucrări în acest gen. De asemenea, oratoriile ocupă un loc important în creaţia lui Bach (Oratoriul de Crăciun, Oratoriul de Paşti, Oratoriul Înălţării). 

Johann Sebastian Bach a tratat toate genurile muzicale din epocă, cu excepţia operei. „'Creaţia lui Bach se distinge printr-un caracter polifonic evident, care merge, totuşi, în paralel cu claritatea şi bogăţia melodică. Se poate vorbi, în acest sens, de o sinteză a elementelor germanice şi italiene; asta fără a uita influenţele franceze, asimilate şi puse în valoare remarcabil, mai ales în suitele - sau uverturile - pentru orchestră(...)'', potrivit „Larousse - Dicţionar de mari muzicieni''. Bach semnează şi lucrări muzicale cu caracter didactic, „Clavecinul bine temperat'', două concerte pentru vioară (în la minor şi mi major), un concert pentru două viori în re minor, două suite în do major şi do minor ş.a. Între cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără cele şase concerte instrumentale brandenburgice, pe care Bach le-a dedicat lui Christian Ludwig, principe de Brandenburg-Schwedt. 

În anul 1720, Maria Barbara moare şi, la câteva luni după aceea, Bach se recăsătoreşte cu cântăreaţa Anna Magdalena Wulken, cu care va avea 13 copii. În 1723 este numit cantor la biserica Saint-Thomas din Leipzig şi se înscrie în Consiliul oraşului. De asemenea, ocupă postul de profesor de muzică la Tomasschule (fundaţie augustiniană datând din 1212).Munceşte enorm, compunând cantate pentru toate duminicile şi sărbătorile religioase, în beneficiul bisericilor Saint-Thomas şi Saint-Nicolas (în total peste 300 de cantate). Organizează un cor format din elevii de la Thomasschule şi un mic cor compus din interpreţi în majoritatea lor cantori bisericeşti. 

Luptă pentru ca munca sa să fie apreciată la adevărata ei valoare, însă, din nefericire, rezultatul este un lung şir de dispute cu autorităţile şcolii Saint-Thomas şi cu Consiliul orăşenesc. În ciuda problemelor, Bach este mai mult decât oricând preocupat de munca sa. Din această perioadă datează „Ofranda muzicală'', „Magnificat'' (1723), „Patimile după Ioan'' (1723), „Patimile după Matei''(1729), „Oratoriul de Crăciun''(1734) şi multe alte compoziţii. Efectele muncii sale titanice nu întârzie să se arate - starea sănătăţii marelui compozitor începe să se înrăutăţească. Are probleme cu vederea şi este operat de un celebru chirurg englez, dar fără succes, Bach pierzându-şi vederea. 

Moare la 28 iulie 1750, la Leipzig. Compozitor admirat pe plan internaţional, Bach nu a trezit interesul decât la aproape un secol după moartea sa, când Mendelssohn Bartholdy dirijează, în anul 1829, „Patimile după Ioan''.Fiii săi - Wilhelm Friedmann Bach, K.Philipp Emanuel Bach, Johann Christoph Friedrich Bach, Johann Christian Bach - au devenit muzicieni consacraţi.

Surse:

https://www.biography.com/musician/johann-sebastian-bach

https://www.britannica.com/biography/Johann-Sebastian-Bach

http://www.romania-muzical.ro/emisiuni/portret-de-compozitor-johann-sebastian-bach/2491

https://www.agerpres.ro/flux-documentare/2015/07/28/documentar-se-implinesc-265-de-ani-de-la-moartea-compozitorului-johann-sebastian-bach-06-55-30

http://www.rador.ro/2015/07/28/portret-johann-sebastian-bach-nu-parau-ci-ocean-trebuia-sa-se-numeasca/