&&&

S-a întâmplat în 4 august1910: La această dată, s-a născut pictoriţa Hedda Sterne; a fost prima femeie care a făcut parte din grupul expresioniştilor abstracţi cunoscut sub numele de „Irascibilii", compus din Jackson Pollock, Willem de Kooning, Barnett Newman, Mark Rothko şi alţii (m. 2011, la New York).Sterne s-a născut pe 4 august 1910 în Bucureșt, într-o familie de evrei.Părinții săi sunt Eugenie (născută Wexler) și Simon Lindenberg, profesor de limbi străine. Fratele ei mai mare și singurul frate, Edouard Lindenberg (1908-1973), va deveni un dirijor proeminent în Paris.

A fost școlită acasă, la fel ca alți copii din familii de evrei, până la vârsta de 11 ani, apoi a mers la Institutul de domnișoare „Choisy-Mangâru”, o școală privată din București. Hedwig Lindenberg, cunoscută ca Heda Sterne (după numele primului soţ, Frederik Sterne), provine dintr-o familie de evrei intelectuali care încurajează şi susţin aptitudinile artistice ale tinerei.Urmează cursuri de artă încă din adolescenţă la Viena, în Bucureşti urmărindu-şi alte pasiuni, istoria artei şi filosofia, pe care le studiază la Universitatea Bucureşti.Prietenă apropiată a pictoriţei Medi Wechsler Dinu (soţia poetului suprarealist Ştefan Roll), Hedda Sterne, se apropie în anii 1930 de mişcarea suprarealistă din Bucureşti, frecventând întâlnirile grupării de la Lăptăria lui Enache. Este o perioadă în care creaţia artistei este puternic influenţată de viziunea suprarealistă a lui Victor Brauner.

În 1938 are prima participare expoziţională importantă, artista fiind prezentă la a unsprezecea expoziţie a Salon des Surindépendants, din Paris.Pe fondul ascensiunii politici de extremă dreaptă în România, situaţia evreilor devenea nesigură. În 1941, Hedda Sterne emigrează în Statele Unite, unde se împrieteneşte cu Peggy Guggenheim. Influenta colecţionară o ajută să se integreze rapid mediului artistic newyorkez, artista devenind membră a grupului The Irascible Eighteen, din care făceau parte: Willem de Kooning, Adolph Gottlieb, Ad Reinhardt, Richard Pousette-Dart, William Baziotes, Jimmy Ernst, Jackson Pollock, James Brooks, Clyfford Still, Robert Motherwell, Bradley Walker Tomlin, Theodoros Stamos, Barnett Newman, şi Mark Rothko. Participă la expoziția de grup First Papers of Surrealism (1942), curatoriată de Marcel Duchamp și André Breton, și un an mai târziu are prima expoziție personală la Wakefield Gallery, a lui Betty Parsons. Cu cât petrece mai mult timp în țara care i se pare „mai suprarealistă decât orice și-ar putea imagina cineva“, cu atât se îndepărtează mai tare în arta ei de suprarealism.În 1963, Sterne a primit o bursă Fulbright în pictură și a petrecut mai mult de un an în Veneția. Întorcându-se la New York în 1964, Sterne a reușit să evite presiunea de a-și crea un stil consistent și mai „comercial” al operelor sale de artă.Hedda simțea aversiune față de idea de a crea o „carieră” ca artist, preferând în schimb să-și urmeze propria cale de exprimare și descoperire.Lucrările ei din anii 1960 și după sunt adesea privite ca o progresie a unor serii, urmărindu-i interesele în domeiul percepției vizuale, semiotică, existențialism și meditație. Deși Sterne a început să se izoleze din punct de vedere social de lumea artei și a dus o viață din ce în ce mai privată în anii 1960, Hedda a continuat să se implice în numeroase expoziții la galeria lui Betty Parsons, galeria CDS și altele. În 1977, prima expoziție retrospectivă a avut loc la Muzeul de Artă Montclair. În 1985, a doua retrospectivă, „Hedda Sterne: Forty Years", a avut loc la Muzeul din Queens. 

În noiembrie 1992, a făcut cunoștință cu distribuitorul de artă Philippe Briet și a început o prietenie durabilă ce a durat până la decesul acestuia în februarie 1997 și care a dus la mai multe proiecte. În octombrie 1994, Briet i-a făcut cunoștință Haddei cu scriitorul Michel Butor, cu care ulterior a colaborat la cartea publicată în septembrie 1995, La Révolution dans l'Arboretum. În 2006, a avut loc cea de-a treia expoziție retrospectivă „Flux neîntrerupt: Hedda Sterne, o retrospectivă” la Muzeul de artă Krannert.Sterne a fost un artist prolific care a practicat zilnic arta pe tot parcursul carierei. A continuat să creeze în anii '80 și '90, chiar dacă a fost afectată de degenerescența maculară. În 1998 nu mai putea picta, dar a continuat să deseneze. Între 2004 și 2008, Sterne a suferit două accidente vasculare cerebrale, care i-au afectat progresiv vederea și capacităţile locomotorii. Hedda Sterne a murit la 8 aprilie 2011, la vârsta de 100 de ani.Pictura ei evoluează de la suprarealism spre expresionismul abstract.Lucrările ei sunt prezente în colecţii importante din Statele Unite, din care merită menţionate MoMA, Galeria Naţională şi Muzeul de Artă al Femeilor Artiste din Washington D.C, Institutul de Artă din Chicago.

Surse:

http://www.vforvintage.ro/irascibila-hedda-sterne-artista-de-origine-romana-din-grupul-lui-jackson-pollock-willem-de-kooning-barnett-newman-si-mark-rothko/

https://www.icr.ro/berlin/nascuti-in-romania-celebri-in-lume-hedda-sterne-1910-2011-27982/de

https://heddasternefoundation.org

https://www.artsy.net/artist/hedda-sterne

http://www.rador.ro/2016/11/24/nascuti-in-romania-celebri-in-lume-hedda-sterne-1910-2011/

https://www.cosminnasui.com/2014/04/hedda-sterne/

£££

 S-a întâmplat în 4 august1944: La această dată, la Sibiu, s-a născut actrița Cezara Dafinescu. Deşi a ajuns campioană naţională de atletism la juniori, la săritura în înălţime, o accidentare a determinat-o să se îndrepte spre o carieră în teatru. Astfel, în 1973, a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, clasa profesor Moni Ghelerter. A fost actriţă a Teatrului Naţional din Bucureşti începând cu anul 1975.

A interpretat roluri de succes, în numeroase piese de teatru, fiind solicitată de regizori de renume. Actriţă iubită de public, a putut fi admirată în: “Kir Zuliaridi” de Vasile Alecsandri, regia Zoe Anghel Stanca (1972), “Doi pe un balansoar” de William Gibson”, regia George Motoi (1974), “Cyrano de Bergerac” de Edmond Rostand, regia N.Al. Toscani (1977), “Căruţa cu paiaţe” de M. Ştefănescu, regia Constantin Dinischiotu (1978), “A treia ţeapă” de Marin Sorescu, regia Sanda Manu (1979), “Zbor deasupra unui cuib de cuci” de D. Wasserman, regia Horea Popescu (1983), “Cineva te iubeşte” de Al. Stein (1989), “Maşinăria Cehov” de Matei Vişniec, regia Cristian Ioan (2003), “Patimile Sfântului Tommaso d’Aquino”, după Alex Mihai Stoenescu, regia Grigore Gonţa (2005), “Încă-i bine!”, regia Rodica Popescu-Bitănescu (2008).

La 6 decembrie 2010, a avut loc premiera piesei “Pluralul Englezesc” de Alan Ayckbourn, în regia lui Toma Enache la Teatrul Naţional de Operetă “Ion Dacian”, în care actriţa Cezara Dafinescu a jucat rolul Anei.În televiziune a jucat în serialul “Războiul de Independenţă” (1977), de asemenea, în telenovelele “Lacrimi de iubire” (2005) şi “Vocea inimii” (2006).Are şi o bogată activitate cinematografică, jucând în numeroase filme, dintre care pot fi amintite: “Ciprian Porumbescu” (1972), “Explozia” (1973), “Accident” (1976), “Reţeaua S” (1980), “Miezul fierbinte al pâinii” (1983), “Secretul lui Nemesis” (1985), “Cucoana Chiriţa” (1986), “Chiriţa în Iaşi” (1987), “Şobolanii roşii” (1990), “Harababura” (1990), “Atac în bibliotecă” (1992), “Inelul cu briliant” (1993), “Crăciun însângerat” (1994), “Complicitate la crimă” (1999), “Trenul celor 7 păcate” (2004), “Bunraku” (2009), “Toni Erdmann” (2016).A predat Arta Actorului la Facultăţile Hyperion din Bucureşti şi Luceafărul din Brăila.A fost căsătorită timp de 23 de ani cu actorul George Motoi. A divorţat, apoi s-a căsătorit cu omul de afaceri Gelu Fronea, decedat în 2003. Are o fiică, din prima căsătorie.

Surse:

https://m.cinemagia.ro/actori/cezara-dafinescu-9347/biografie/

https://www.click.ro/tags/cezara-dafinescu

http://biografii.famouswhy.ro/cezara_dafinescu/

https://www.radioromaniacultural.ro/documentar-actrita-cezara-dafinescu-implineste-71-de-ani/

£££

 S-a întâmplat în 4 august 1953: În această zi, a murit Francisc Şirato, pictor, desenator şi grafician român. A fost una dintre personalităţile de seamă ale artei româneşti din prima jumătate a secolului al XX-lea.

Francisc Şirato s-a născut la 15 august 1877, la Craiova, într-o familie de mici meseriaşi, originară din Banat. Pasiunea pentru desen îi îndreaptă paşii spre Institutul Grafic din Craiova, unde învaţă tehnica litografiei. Aşa se face că cea dintâi lucrare a lui Şirato va fi de domeniul graficii, afişul pentru romanul Cum iubim de Traian Demetrescu. Şirato hotărăşte totuşi să se dedice picturii şi, în 1898, pleacă în Germania la Düsseldorf. Neavând suficiente resurse materiale, nu reuseşte să urmeze cursurile Academiei de Artă de acolo, pentru a avea cu ce trăi, este nevoit să lucreze într-un atelier de gravură. În 1899 se întoarce în ţară, iar în anul următor se înscrie la „Şcoala Naţională de Arte Frumoase" din Bucureşti.

În timpul războiului, Şirato realizează câteva cicluri de desene în care înfăţişează dramele provocate de război, lucrări pe care le prezintă la expoziţia personală din 1921. Cu această expoziţie se încheie o primă perioadă din activitatea artistului, deosebit de valoroasă în grafică, şi se consacră tot mai mult picturii. Înfiinţează, împreună cu pictorii Nicolae Tonitza şi Ştefan Dimitrescu şi cu sculptorul Oscar Han „Grupul celor patru". Grupul nu şi-a alcătuit un anumit program, pe cei patru i-a unit o concepţie comună despre artă precum şi o strânsă prietenie.În căutare de noi mijloace de limbaj, cu scopul de a reda mai pregnant conţinutul, artistul va fi şi mai mult preocupat de problema construirii imaginii prin lumină. Primele soluţii importante le va aduce în compoziţia „Întoarcerea de la târg" (lucrare dispărută), prezentată la „Salonul Oficial" din 1926. Delimitarea formelor se face prin contraste de culoare şi lumină rezultând din alăturarea a două culori de valori diferite.

Francisc Şirato a avut şi o bogată activitate publicistică, a scris numeroase articole şi cronici de artă în revista „Sburătorul" a lui Eugen Lovinescu şi în „Cugetul românesc". A redactat în 1938 o monografie consacrată lui Nicolae Grigorescu.„Şirato vibrează adânc în faţa realităţii, fiindcă ochiul său subtil nu se opreşte numai la aparenţele fizice ale oamenilor şi ale lucrurilor, ci trece dincolo de ele, pătrunzând în profunzimile lor spirituale..." (Nicolae Tonitza)...„Francisc Şirato e artistul care, cu pensula şi culoarea, gândeşte. Şi gândul lui continuă departe în tabloul zugrăvit, dincolo de el, şi nu se mai isprăveşte. El va umbla mereu când altora se va fi sfârşit încă de mult" (Tudor Arghezi) 

Surse:

https://destepti.ro/francisc-sirato-pictor-cronicar-de-arta

https://g1b2i3.wordpress.com/alexandru-ciucurencu-pictor-roman/s-francisc-sirato-15-august-1877-craiova-4-august-1953-bucuresti/

https://www.radioromaniacultural.ro/articole-despre/francisc+sirato/

https://aman.ro/betawp/wp-content/uploads/personalitati/SI/sirato%20francisc.pdf

£_£

 S-a întâmplat în 4 august…

- 1526: A murit Juan Sebastian del Cano, navigator spaniol (n. 1460).

- 1578: Bătălia de la Al-Kaar al Kabir (Maroc) dintre portughezi şi maurii din Fez.În cursul luptei, regele Portugaliei a fost ucis.Profitând de aceasta, Spania va ocupa Portugalia în 1580 (până în 1640), anexând şi imperiul colonial al acesteia.

- 1693: Monahul Dom Pérignon (1638 – 1715) a inventat şampania, băutură care a primit acest nume de la regiunea Champagne din nordul Franţei

- 1704: Englezii cuceresc Gibraltarul, în timpul războiului spaniol de succesiune (Tratatul de la Utrecht le recunoaşte, în 1713, posesiunea).

- 1789: În Franţa a fost abolit sistemul feudal.

- 1792: S-a născut Percy Bysshe Shelley, poet englez. Percy Bysshe Shelley (d. 8 iulie 1822) a fost unul dintre principalii poeţi airomantismului englez, criticii considerându-l unul dintre cei mai de seamă lirici ai literaturii de limbă engleză. Faima i-au adus-o poemele clasice Oyzmandias, Odă vântului de apus(Ode to the West Wind), Odă unei ciocârlii (To a Skylark) şi Mascarada anarhiei (The Masque of Anarchy), care sunt printre cele mai populare şi cele mai lăudate poeme de limbă engleză. Cu toate acestea lucrările sale majore sunt poemele vizionare Prometeu descătuşat (Prometheus Unbound), Alastor, Adonis (Adonais),Revolta islamului (The revolt of Islam), precum şi piesa neterminată Triumful vieţii (The Triumph of Life).Familia Cenci (The Cenci) şi Prometeu descătuşat sunt piese dramatice scrise în cinci, respectiv patru acte. De asemenea a scris romanele în stil gotic Zastrozzi şi St. Irvyne sau Cavalerul de Rozacruce (St. Irvyne, or the Rosicrucian) , precum şi proză scurtă Asasinii (The Assassins) şi Colosseumul (The Coliseum).

- 1834: S-a născut John Venn, matematician englez (d. 1923) John Venn (n. 4 august 1834 - d. 4 aprilie 1923) a fost un logician şi filozof englez. Este celebru pentru introducerea aşa-numitei diagrame Venn, utilizată în diverse domenii ca: teoria mulţimilor, teoria probabilităţilor, logică, statistică şi informatică.În 1883 a devenit membru al Royal Society.

- 1857: S-a născut istoricul Augustin Bunea, continuator al ideilor reprezentanţilor Şcolii Ardelene; a desfăşurat o intensă activitate pentru emanciparea naţională a românilor transilvăneni; în procesul memorandiştilor s-a numărat printre apărătorii acuzaţilor; membru titular al Academiei Române din 1909. Augustin Bunea (n. Vad, comitatul Făgăraş - d. 30 noiembrie 1909, Blaj, comitatul Alba de Jos) a fost un istoric şi teolog greco-catolic român, membru titular al Academiei Române.Nicolae Iorga, a spus, la moartea lui Augustin Bunea, în şedinţa Camerei Deputaţilor: „Augustin Bunea a fost o glorie a culturii româneşti de dincolo. Istoric desăvârşit, care a pus bazele studiilor critice privitoare la istoria Românilor din Ardeal, orator fără păreche, scriitor din aceia cu care Românii de dincolo îşi fac cinste, Augustin Bunea a ţinut strânse, în toată activitatea sa literară, legăturile culturale ale Românilor din Ardeal cu Românii de aici”.Un muzeu din Blaj îi poartă numele: Muzeul de Istorie „Augustin Bunea”.

- 1859: S-a născut scriitorul norvegian Knut Hamsun; Premiul Nobel pentru Literatură pe 1920. Knut Hamsun (d. 19 februarie, 1952) a fost un scriitor norvegian. A avut un rol important în modernizarea romanului european.În 1920 a primit Premiul Nobel pentru Literatură. Este reprezentant al realismului psihologic, în primul rând prin capodopera sa, romanul Foamea (1890).

- 1862, 4/16: În cadrul acţiunii de unificare administrativă, domnitorul Alexandru Ioan Cuza semnează decretele prin care hotărăşte contopirea Direcţiei Statistice a Moldovei cu Oficiul Statistic din Bucureşti şi numirea lui Dionisie Pop-Marţian ca director al Oficiului Statistic pentru Principatele Unite 

-1864: Giovanni Donati studiază pentru prima dată compoziţia chimică a cozii unei comete, ca urmare a cercetărilor întreprinse în laboratorul observatorului astronomic din Florenţa.Spectroscopia se numără printre principalele interese ale lui Donati, şi el semnează de altfel şi primele studii în acest domeniu. Între 1854 şi 1864 descoperă şi studiază şase comete, cea mai vizibilp dintre ele fiindde altfel cunoscută ulterior sub numele de cometa Donati. Cometa 1864b este primul studiu de caz legat de acest subiect, iar câţiva ani mai târziu urmele de carbon pe care le conţine coada unei cometei sunt studiate de William Huggins.Descoperirile sale vizează de asemenea componenţa spectrului cometelor, pe care Donati le caracterizează, în mare parte, ca fiind gazoase. Cum unul dintre conceptele principale ale spectroscopiei se bazează pe rezonanţa şi respectiv pe frecvenţa acesteia, Donati reuşeşte să deducă compoziţia norului gazos al cometei.

- 1870: S-a născut matematicianul Simion Sanielevici; cercetări importante în domeniul ecuaţiilor diferenţiale, integrale şi integrofuncţionale; membru titular onorific al Academiei Române (m.12.VIII.1963, la Klagenfurt/Austria) 

- 1870: S-a născut Sir Harry Lauder, cântăreţ, actor şi compozitor scoţian (m. 1950) 

- 1875: A murit scriitorul danez Hans Christian Andersen; poveştile sale sunt adevărate capodopere ale literaturii pentru copii (n. 1805). La 2 aprilie, în ziua de naştere a scriitorului danez, se marchează, din 1967, „Ziua internaţională a cărţii pentru copii".Hans Christian Andersen (n. 2 aprilie 1805, Odense, Danemarca - d. Copenhaga) a fost scriitor şi poet danez, celebru pentru basmele sale. Printre cele mai cunoscute poveşti ale sale se numără „Crăiasa Zăpezilor”, „Mica sirenă”, „Hainele cele noi ale împăratului” şi „Răţuşca cea urâtă”. În timpul vieţii Andersen a fost celebrat de regalitate şi aclamat pentru că a adus bucurie copiilor din întreaga Europă. Basmele sale au fost traduse în peste o sută de limbi şi continuă să fie publicate în milioane de exemplare în întreaga lume.În portul din Copenhaga există o statuie a micii sirene, plasată în memoria lui Hans Christian Andersen.

- 1877: S-a născut Francisc Şirato,pictor, desenator şi grafician român, 

- 1900: S-a născut psihologul Vasile Pavelcu; contribuţii în domenii precum: problema personalităţii şi afectivităţii, statutul ştiinţific al psihologiei, învăţarea şcolară ş.a; membru al Academiei Române. Vasile Pavelcu (n.Costuleni, judeţul Lăpuşna, azi Republica Moldova - d. 21 februarie 1991, Iaşi) a fost un psiholog român, membru titular al Academiei Române. 

- 1901: S-a născut Louis Armstrong, interpret american de jazz (m. 1971).Armstrong îşi marca, însă, naşterea nu la 4 august, ci la 4 iulie.Louis „Satchmo" Armstrong (n. New Orleans, Louisiana - d. 6 iulie 1971, New York City) a fost un trompetist şi cântăreţ de jazz, unul din exponenţii cei mai reprezentativi ai „stilului New Orleans" în muzica de jazz din Chicago în jurul anilor 1920 - 1930.

- 1904: S-a născut compozitorul român de naţionalitate maghiară Trózner József (m. 1984)

- 1910: S-a născut compozitorul american William H. Schuman (m. 1992) 

- 1910: S-a născut pictoriţa Hedda Sterne; a fost prima femeie care a făcut parte din grupul expresioniştilor abstracţi cunoscut sub numele de „Irascibilii", compus din Jackson Pollock, Willem de Kooning, Barnett Newman, Mark Rothko şi alţii (m. 2011, la New York) 

 -1912: S-a născut Raul Wallenberg, diplomatul suedez care a salvat mii de evrei de lagărele de concentrare; a dispărut la 17.I.1945 (se pare că a fost împuşcat la 17.VII.1947 în închisoarea Lubianka din Moscova) 

- 1914: Izbucnirea primului război mondial: Germania invadează Belgia; ca răspuns, Marea Britanie declară război Germaniei.Statele Unite îşi proclamă neutralitatea.

- 1916, 4/17: Se semnează, la Bucureşti, Tratatul de alianţă între România, de o parte, şi Rusia, Franţa, Marea Britanie şi Italia, pe de altă parte, pentru intrarea ţării noastre în război de partea Antantei (în prima conflagraţie mondială). La 14/27.VIII.1916 România va declara război Austro-Ungariei, dată ce va marca începutul războiul de eliberare şi întregire naţională (1916-1919)

- 1928: S-a născut matematicianul Romulus Cristescu; studii de analiză funcţională şi teoria probabilităţilor; membru titular al Academiei Române din 1990

- 1931: S-a născut criticul şi istoricul literar Nicolae Ciobanu (m. 1987)

- 1935: S-a născut actorul Dorin Varga (m. 1994) 

- 1948: S-a născut actriţa Cezara Dafinescu

- 1948: A apărut Decretul-lege privind cultele religioase din România, prin care se reitera libertatea credinţei religioase şi a practicării cultelor (cu excepţia celor interzise), dar se sublinia obligaţia respectării întocmai a legilor statului; printre altele, se prevedea că niciun cult sau un reprezentant al unui cult religios nu putea întreţine legături cu alte culte religioase, instituţii sau persoane oficiale din afara ţării decât cu aprobarea Ministerului Culturii şi prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe; se mai stipula că niciun cult religios nu putea exercita vreo jurisdicţie asupra credincioşilor statului român; controlul cultelor de către factorul politic a devenit, astfel, complet; totodată au fost trecuţi în rezervă preoţii militari

- 1953: S-a născut Valentin Gruescu, dirijor şi compozitor

- 1953: A murit Francisc Şirato, pictor şi grafician român. Francisc Şirato (n. 15 august 1877, Craiova - d. Bucureşti) a fost un pictor, desenator şi grafician român, una din personalităţile de seamă ale artei româneşti din prima jumătate a secolului al XX-lea. A făcut parte din „Grupul celor patru", alături de Nicolae Tonitza, Ştefan Dimitrescu şi Oscar Han.

- 1959: A murit geologul Ştefan Ghika-Budeşti; studii geologice şi petrografice privind Carpaţii Meridionali; studii de geologie tehnică pentru barajele de la Bicaz, Vidraru şi Lotru; membru corespondent al Academiei Române din 1955 (n. 1904)

- 1960: A murit medicul Maximilian Popper; a participat la organizarea luptei anti-tuberculoză din România şi la pregătirea cadrelor de specialitate din reţeaua de ftiziologie (n. 1895)

- 1961: A murit regizorul francez de film Maurice Tourneur; de formaţie scenograf şi ilustrator de cărţi; a lucrat la Hollywood, fiind unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai filmului mut (n. 1876)

- 1961: S-a născut Barack Obama, om politic democrat american, preşedinte al SUA (i-a succedat lui George W. Bush); este primul afro-american ales în această funcţie; Premiul Nobel pentru Pace pe 2009 

- 1972: A murit Victor Anastasiu, medic şi psihofiziolog; contribuţii originale la dezvoltarea medicinii aeronautice: a înfiinţat, în 1920, Centrul de medicină aeronautică, unul dintre primele de acest gen din lume. Victor Anastasiu (n. 5 octombrie 1886, Huşi - d. Bucureşti) a fost un medic şi psihofiziolog român, membru al mai multor societăţi internaţionale de aeronautică din Paris şi Geneva, expert tehnic în cadrul Ligii Naţiunilor în anul 1929.În prezent Institutul naţional de medicină aeronautică poartă numele medicului român, Institutul naţional de medicină aeronautică şi spaţială „General doctor aviator Victor Anastasiu".

- 1981: A murit actorul american de film Melvyn Douglas; actor de prim-plan al anilor '30-'40 ai secolului XX, partener al unor mari vedete, precum Greta Garbo, Joan Crawford sau Katherine Hepburn (n. 1901)

- 1997: A murit Jeanne Calment, cel mai logeviv om din lume, în vârstă de 122 ani şi 164 de zile. Jeanne Louise Calment (n. 21 februarie 1875) a fost o femeie din Franţa. A trăit întreaga sa viaţă la Arles, Franţa. 

- 2000: A murit criticul de teatru Victor Parhon (distins cu Premiul pentru întreaga activitate la Gala Premiilor UNITER pe anul 2000); a lucrat la Radioteleviziunea Română (n. 1943)

- 2003: A murit soprana Valentina Creţoiu (n. 1909)

-2005: Prin Hotărârea de Guvern nr. 902/2005 s-a aprobat înfiinţarea Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel" (inaugurarea a avut loc la 10.X.2005, cu ocazia celei de-a doua comemorări a „Zilei Holocaustului din România")

- 2005: Începe prima conferinţă internaţională Wikipedia la Frankfurt, Germania

- 2011: A murit cântăreaţa de muzică populară Florica Ungur (n. 1939)

£_£

 1 august 1949: S-a născut medicul Vasile Astărăstoae.

Vasile Astărăstoae (1 august 1949, Fălticeni, România) este un medic legist român, fost președinte al Colegiului Medicilor din România și fost rector al Universității de Medicină și Farmacie "Grigore T. Popa" din Iași, membru al mai multor organizații științifice naționale și internaționale.

BIOGRAFIE

A absolvit în 1967 secția reală a Liceului Nr. 2 din Fălticeni, apoi în 1973 Facultatea de Medicină din cadrul Institutului de Medicină și Farmacie Iași, iar în 1978 Facultatea de Drept din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

ACTIVITATE PROFESIONALĂ

În perioada 1973-1977 a fost medic generalist la dispensarul medical Rădășeni, județul Suceava. Între 1977 și 1979 a fost asistent universitar stagiar la disciplina genetică medicală la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, apoi între 1979 și 1990 a fost asistent universitar la disciplina medicină legală. În perioada 1979-1982 a fost medic secundar, apoi între 1982 și 1990 a fost medic principal, iar din 1990 și până în prezent este medic primar, specialitatea anatomie patologică și medicină legală. În anul 1986 obține titlul de Doctor în medicină.

După 1990, Astărăstoae este șeful de lucrări la Medicina Legală U.M.F. Iași între 1990 și 1992, iar din 1992 este conferențiar la aceeași catedră. Începând cu anul 2001, a fost profesor universitar de medicină legală. Vasile Astărăstoae predă medicina legală și cursul de bioetică, deontologie și drept medical și este coordonator al programului de master în bioetică și conducător de doctorat în medicina legală și bioetică.

Între 1993 și 1997 a fost editor a Revistei British Medical Journal (ediția în limba română), iar între 1992 și 1997 secretar general al Revistei Medico-Chirurgicale Iași. Din 2002 este redactor șef al Revistei Române de Bioetică. Din 2005 este editor general al revistei Medica, oficios al Colegiului Medicilor din România. În 2004-2008 a fost realizator și prezentator al emisiunii Dreptul la sănătate Pro TV Iași, iar din 2008 realizator și prezentator al emisiunii Izvoare de sănătate la TVR 3. Din 2006 este redactor la jurnalul Human Reproduction and Genetic Ethics (An International Journal).

În 1992-1995 a fost coordonator al Colecției Bioetica a Editurii Synposion (în care au apărut cinci volume), din 2006 membru în Comitetul Director de Bioetică (CDBI) al Consiliului Europei (Strasbourg). Din 2005 este expert în bioetică al UNESCO. Din 2006 până în prezent este Președinte al Comisiei de Etică a UMF „Gr.T.Popa” Iași, din 2004 președinte al Comitetului de Bioetică din cadrul Colegiului Medicilor din România, iar din 2005 până în prezent este președinte al Comisiei de Bioetică a Ministerului Sănătății Publice. Din 2006 este președinte al Societății Române de Medicină a Somnului.

ACTIVITATE MANAGERIALĂ

Vasile Astărăstoae în perioada 1990-1996 a fost prodecan al Facultății de Medicină Iași, iar în perioada 2008-2015 a fost rector al Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași. În 1996-1999 a fost membru în Consiliul Colegiului Medicilor Iași, iar din 1999 este președinte al Colegiului Medicilor Iași. În intervalul 2003–2007 a fost secretar general al Colegiului Medicilor din România, iar din 2007 este președinte al Colegiului Medicilor din România. În perioada 1997-1998 a fost director al Direcției Sanitare Județene Iași, iar din 2001 este director al Institutului de Medicină Legală Iași.

Vasile Astărăstoae este membru fondator a șase ONG-uri (Fundația Soros pentru o societate deschisă, Asociația pentru sănătate, Alianța Civică Iași, Șanse egale pentru femei, ARAS, Grupul pentru Dialog Social-Iași).

ACTIVITATE POLITICĂ

În 1996-2000 a fost consilier județean și președinte al Comisiei Medicale al Consiliului Județean Iași, în 2000-2004 consilier județean al Consiliul Județean Iași, iar în 1998-2004 președinte al Comitetului Județean Iași al Societății de Cruce Roșie.

CONTROVERSE

GRIPA PORCINĂ

În anul 2009, în contextul pandemiei de gripă porcină, Astărăstoae a declarat că i se par exagerate măsurile cerute și că i se pare "suspect" ca pandemia de gripă a apărut exact în momentul în care se discuta despre o reducere a cotizației către Organizația Mondială a Sănătății.

CONFLICT DE INTERESE

Medicul Vasile Astărăstoae a fost condamnat definitiv în iulie 2014 de către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru conflict de interese, provocând un prejudiciu de aproximativ 50.000 de euro. Procesul fusese pornit după ce procurorii Agenția Națională de Integritate a constatat că oficialul s-a angajat pe sine și pe fiica sa în mai multe proiecte europene derulate de instituțiile pe care le conducea. Astărăstoae a fost condamnat la un an și șase luni de închisoare, cu suspendare, și obligat să renunțe la funcțiile publice. Acesta s-a retras din funcția de rector al Universității de Medicină și Farmacie din Iași doar anul următor, după ce a fost dezvăluit că mai mulți profesori din instituția pe care o conducea au fost arestați pentru luare de mită. Deși condamnat, Astărăstoae nu și-a recunoscut vina, acuzând serviciile române de informații și procuratura că duc o campanie împotriva medicilor români, comparându-se cu o victimă a lui Stalin.

LICITAȚII TRUCATE

În anul 2011, Astărăstoae, pe atunci rector al Universității de Medicină și Farmacie din Iași, a fost inculpat într-un dosar de corupție, alături de 18 alte persoane, fiind acuzat de fraudarea unui proiect cu fonduri europene în valoare de 1 milion de euro. Acesta ar fi atribuit contractul de execuție a proiectului în mod preferențial. În anul 2017, Astărăstoae a fost condamnat în primă instanță la doi ani de închisoare cu suspendare. În urma recursului, acesta a fost achitat în decembrie 2019 după ce schimbarea cadrului legal a permis ca o parte fundamentală din probele împotriva sa să fie distruse.

PANDEMIA DE COVID-19

Articol principal: Pandemia de COVID-19

În contextul pandemiei de COVID-19, Astărăstoae a răspândit în repetate rânduri informații false despre gravitatea bolii și a situației epidemiologice, contestând inclusiv mortalitatea la persoanele infectate cu virusul SARS-CoV-2. S-a poziționat împotriva oricărui fel de obligativitate a vaccinării pentru a opri pandemia și, neîntemeiat și neavând pregătire în domeniul imunologiei, susține că vaccinurile moderne sunt periculoase pentru pacient.

LUCRĂRI PUBLICATE

A publicat peste 230 de lucrări științifice și comunicate. Este autor și coautor a peste 30 de cărți, tratate și cursuri, din domeniile medicină legală, bioetică, psihiatrie, genetică, criminologie, sociologie, victimologie.

•T. Ciornea, Gh. Scripcaru, O. Loghin, D. Radu, Gh. Drăghici, V. Astărăstoae. Medicina Legală - Definiții și interpretări. Ed. Junimea, Iași, 1986

•Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae, C. Scripcaru. Elemente de deontologie și drept medical. U.M.F. Iași, 1992

•V. Astărăstoae, C. Scripcaru, R. Mosanu. Elemente practice de medicină legală. U.M.F. Iași, 1992

•V. Astărăstoae, Carmen Grigoriu, C. Scripcaru. Ghid practic de Medicină legală pentru juriști. Ed. Contact Internațional, 1993

•Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae, C. Scripcaru. Principii de bioetică, Deontologie și Drept medical. Ed. Omnia, 1994

•Bioetica vs. suicid (sub redactia V. Astărăstoae). Colecția Bioetica (2), Ed. Synposion 1994

•V. Astărăstoae, J.F.Chassagne, Sorana Cotuțiu Dobre. Odonto-stomatologie medico-legală. Editura Moldova, Iași, 1995

•Tratat de medicină legală (sub redactia Vl. Beliș). Editura Medicală, București, 1995

•V. Astărăstoae, C. Scripcaru, Anca Indrei, L.L. Indrei. Bioetica o perspectivă europeană (sub redacția Gh. Scripcaru). Editura Simpozion, Iași, 1995

•Gh. Scripcaru, V. Chiriță, P. Boișteanu, V. Astărăstoae. Psihiatria și condiția umană (sub redacția lui Petre Brânzei). Editura Psihomnia, Iași, 1995

•P. Brânzei, V. Chiriță, P. Boișteanu, N. Cosmovici, V. Astărăstoae. Elemente de semiologie psihiatrică și psihodiagnostic. Editura Psihomnia, Iași, 1995

•Mircea Rusu, A. V. Ciurea, Nicolai Ianovici, Vasile Astărăstoae. Neurochirurgia - note de curs (sub redacția Nicolai Ianovici). Casa editorială „Demiurg", Iași, 1996

•Vasile Astărăstoae, Laura Bozomitu, Petru Florescu, Stela Goția, Ivona Lupașcu. Sida, Realitate și Mit. Editura Junimea, Iași,1998

•Vasile Astărăstoae, Almoș Bella Triff. Essentialia in Bioetica. Editura Cantes, Iași, 1998

•Gh. Scripcaru, Aman Ciucă, Vasile Astărăstoae. Bioetica, științele vieții și drepturile omului. Editura Polirom, Iași, 1998.

•Boala polichistică renală autosomal dominanta (ADPKD) (sub redacția Mircea Covic, Adrian Covic). Editura Polirom, Iași, 1999

•Almoș Bela Trif, Vasile Astărăstoae. Responsabilitatea juridică medicală în România. Editura Polirom, Iași, 2000

•Terapeutica medicala (sub redactia M. Covic și G. Ungureanu). Editura Polirom, Iași, 2000

•Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae, P. Boișteanu, V. Chiriță, C. Scripcaru. Psihiatrie medico-legală. Editura Polirim, Iași, 2002

•V. Astărăstoae, Ortansa Stoica. Bioetica versus genetică. Editura Polirom, Iași, 2002

•Trif Bela Almoș, V. Astărăstoae, Liviu Cocora. Euthanasia , Suicidul Asistat, Eugenia - Mari dileme ale umanității. Editura Infomedica, București, 2002

•Gh. Scripcaru, Aurora Ciuca, V. Astărăstoae, C. Scripcaru. Introducere în Biodrept, de la bioetica la biodrept. Editura Lumina Lex, București, 2003

•Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae. Criminologie clinică. Editura Polirom, Iași, 2003

•Genetica medicală (sub Red. Mircea Covic, Dragoș Ștefănescu, Ionel Sandovici). Editura Polirom, Iași, 2004

•L. Cocora, Beatrice Ioan, V. Astărăstoae. Bioetica stărilor terminale. Ed. Universității Lucian Blaga, Sibiu, 2004

•Beatrice Ioan, Cristina Gavrilovici, Vasile Astărăstoae. Bioetica - cazuri celebre. Ed. Junimea, Iași, 2005

•Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae. Medicina Legală pentru juriști. Ed.Polirom, Iași, 2005

£££

 S-a întâmplat în 3 august1601: La această dată, în lupta de la Guruslău, trupele lui Mihai Viteazul şi ale lui Giorgio Basta îl înfrâng pe Sigismund Bathory; şase zile mai târziu, Mihai Viteazul este ucis la trei km sud de Turda, din ordinul lui G. Basta.

Bătălia de la Guruslău, coordonată de Mihai Viteazul (1593 – 1601) în colaborare cu generalul Giorgio Basta, a fost menită să-l înlăture pe Sigismund Báthory (1581-1598, 1599, 1601) de pe tronul Transilvaniei şi să reintegreze principatul în frontul antiotoman iniţiat de împăratul german Rudolf al II-lea (1576 – 1612).

În iunie 1601, s-a încercat o rezolvare a conflictului, soldată însă cu refuzul principelui de a părăsi tronul în schimbul Sileziei. La începutul lunii iulie forţele militare ale lui Mihai şi cele ale lui Basta au făcut joncţiunea în Moftin. Trupele lui Sigismund, comandate de Ştefan Csáky şi Moise Székely, au ajuns la cetatea Şimleul, la 11 iulie, iar principele a cerut un armistiţiu de câteva săptămâni pentru a-şi putea organiza armata. Aceasta era formată din detaşamente de ostaşi transilvăneni şi moldoveni, contingente otomane şi tătăreşti, cca. 40.000 de oameni (dintre care 12.000 erau turci şi tătari). Se adaugă 45 de piese de artilerie şi steaguri care, ulterior au fost adjudecate de trimişii imperiali. De cealaltă parte, Mihai, susţinut financiar de Rudolf al II-lea, şi-a constituit o oaste, în majoritate, de mercenari (printre aceştia se numărau şi 200 de catafracţi silezieni), fiind ajutat de trupe transilvănene, dar şi muntene, conduse de banul Mihalcea, în total circa 20.000 de oameni: „Pedeştri erau mii trei, toţi înzăuzaţi. Erau şi fevgeresi, patru mii. Spanioli şi valani (valoni), cam două mii.Haiduci erau, deosebiţi, nouă mii. Serbi şi moldovani, alte trei mii.Călări şi pedeştri, toate oştile lor, în mii erau douăzeci - asta era toată armata lor” (vistiernicul Stavrinos).

Cartierul general al lui Sigismund a fost amplasat pe cornişa „dealului lui Mihai”, urmând ca atacul să fie deschis de poloni şi susţinut de artileria plasată în spatele liniei întâi. Încercarea lui Sigismund de a tranşa bătălia în favoarea sa are loc în dimineaţa zilei de 3/13 august 1601, soldată însă cu o înfrângere. Confruntarea propriu-zisă se desfăşoară în după-amiaza aceleiaşi zile, atacul fiind deschis de silezienii şi trabanţii din oastea lui Mihai. Profitând de reglajul deficitar al bătăii tunurilor, oştenii lui Mihai şi ai lui Giorgio Basta au prins în încercuire oastea inamică.

Sigismund Báthory, ca şi cei mai mulţi dintre susţinătorii săi, a părăsit Transilvania, refugiindu-se în Moldova. El a pierdut peste 10.000 de oşteni, în timp ce aliaţii doar aproximativ 1.200. Cronicarul Radu Popescu a relatat într-o singură frază întreaga bătălie: „În mijlocul vremilor acestora, s-au unit Batăr Jicmon cu Irimiia-vodă den Moldova şi Simion-vodă den Ţara Românească, şi toţi au ridicat oşti asupra lui Mihai Vodă. (...).Au avut război mare la Somliu [Şimleul Silvaniei, jud. Sălaj], şi au biruit Mihai-vodă...”.

Victoria de pe valea Zalăului nu a anulat suspiciunile dintre pribeagul domn al Ţării Româneşti şi plenipotenţiarul imperial Giorgio Basta. După un scurt intermezzo (călătoria lui Basta la Cluj), la 9/19 august Mihai Viteazul, care intenţiona să-şi viziteze familia la Făgăraş, a fost prins de apropiaţii lui Giorgio Basta (mercenari germani şi valoni sub comanda lui Jacob Beauri) şi ucis. Bătălia pentru Transilvania trebuia să fie, în concepţia lui Mihai, un pas necesar în vederea recuperării tronului muntean (partea de artilerie cei revenise ca pradă de război urma să-i mijlocească demersul militar).

„În țara mea aș fi putut să rămân liniștit și sigur, fără nicio teamă, dacă nu m-ar fi chemat credința mea față de creștinătate. Io Mihail voievod al Ungrovlahiei, al Ardealului și al Țării Moldovei”, a scris într-un memoriu către împăratul Rudolf al II-lea, în 1601, Mihai Viteazul. Și pentru că a existat chemarea asta, acolo, la Guruslău, în 3 august 1601, după o bătălie în care 60.000 de oameni s-au luptat timp de zece ore, Mihai a obținut ultima sa victorie, în cinstea căreia a fost ridicat un monument – Monumentul de la Guruslău.

Monumentul de la Guruslău (judeţul Sălaj) este ridicat pe dealul Guruslăului, la 12 kilometri de municipiul Zalău, la 2 km de drumul european E81, în cinstea victoriei lui Mihai Viteazul din 3 august 1601, ultima victorie înainte de asasinarea sa, la 9 august 1601, pe câmpia Turzii, la 3 km sud de Turda, unde voievodul valah l-a învins pe Sigismund Báthory. Monumentul, inaugurat la 21 octombrie 1976, este o reconstrucţie, într-o formă mai impozantă, a monumentului înalt de 10 m, ridicat în 1928 pe colina din apropierea localităţii, şi demolat în 1941 de autorităţile maghiare, care au luat Transilvania de Nord, prin Dictatul de la Viena. Actualul monument este construit din beton armat şi travertin şi are înălţimea de 26 de metri. Pe soclu sunt dăltuite în piatră scene din luptele lui Mihai Viteazul iar deasupra se înalţă obeliscul, format din 3 lame paralele, reprezentand cele trei ţări române, în exterior spre partea superioară fiind aplicate şi stemele respective. Edificiul, realizat în 1976 de sculptorul Victor Gaga (n. 1930 - d. 2003), se află pe lista monumentelor istorice sub codul LMI: SJ-III-m-B-05155.

Surse:

Marcu, George (coord.) - Enciclopedia bătăliilor din istoria românilor, Editura Meronia, Bucureşti, 2011

http://www.salajulpursisimplu.ro/pe-dealul-guruslau-amintirea-ultimei-victorii-a-lui-mihai-viteazul-are-26-de-metri-inaltime/

https://crispedia.ro/batalia-de-la-guruslau-goraslau-24-iulie-3-august-1601/

https://www.graiulsalajului.ro/mihai-viteazul-si-batalia-de-la-guruslau-n-mentalul-colectiv-al-salajenilor-a-60907

https://www.dacoromania-alba.ro/nr32/mihai_viteazul.htm

&&&

 S-a întâmplat în 3 august1895: În această zi, a murit Dimitrie Brândză, medic şi botanist român. Dimitrie (Demetrius) Brândză (n.10/22 octombrie 1846, Bivolu, azi Viişoara, Botoşani –D. Slănic Moldova) a fost medic, naturalist şi botanist român, membru titular al Academiei Române, care a fondat Grădina Botanică din Bucureşti și care astăzi îi poartă numele.

Născut pe plaiuri moldovene, după ce termină cursurile Academiei Mihăilene, absolvă pe cele ale Facultăților de Științe Naturale și Medicină ale Universității din Paris, obținând doctoratul, în 1869. Activează ca medic și profesor de botanică la Universitatea din Iași. Este numit custode al Muzeului de medici și naturaliști din Iași și are ocazia să studieze colecțiile muzeului de floră a Moldovei. În 1874, este transferat la Universitatea din București, la catedra de științe naturale, desfășurând o activitate multilaterală. Aici studiază colecțiile lui Dimitrie Grecescu, un alt fost director al grădinii botanice.

În 1875 începe să dezvolte colecția botanică a Facultații de Știinte Naturale, iar un an mai târziu este ales membru al Societății Geografice Române.În 1879, in calitate de membru al Academiei Române își publică integral studiile. În 1882 obține de la ministrul educației, Petre S. Aurelian, dreptul de a înființa o secție botanică la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din București.

Pasiunea pentru botanică este concretizată în 1882 când se desparte de catedra de istorie naturală a Facultății de Științe pentru a rămâne profesor de botanică la o catedră nou formată cu această ocazie. Elaborează manuale de zoologie, botanică și geologie. Este numit profesor și director al Grădinii Botanice. În 1884 un incendiu distruge întreaga colecție de plante de la Muzeul de Istorie Naturală, ceea ce determină guvernul să aloce fonduri pentru înființarea unei grădini botanice la Cotroceni. De menționat că gradina botanică din acea perioadă era poziționată între Palatul Universității și Biserica Rusă. În 1885 sunt începute primele lucrări la noua grădină din Cotroceni, fiind ridicată clădirea institutului botanic și amenajate grădinile din preajma sa. Este preocupat, de asemenea, de problemele sănătății publice, publicând lucrări despre folosirea unor plante în medicină și despre trichineloză. În 1895 Dimitrie Brândză moare la Slănic Moldova la numai 49 de ani. 

A scris:

„Considerations sur les ovaires inferes” (1867);

„Note sur le plusieurs Roses du Menyanthee” (1869);

„Histore botanique et therapeutique des Gentianees employees en medecine” (teza de doctorat în medicină, Paris, 1869);

„Curs elementar de istorie naturala” în 3 părți, Iași, 1873;

„La nouvele ecole ou l'influence de travaux du professeur Baillon”, Iași, 1874;

„Notă asupra originei botanice și a afinităților terapeutice a noului medicament Jaborandi”, București, 1875;

„Fragmente din florea României”, București, 1876;

„Numirile vulgare ale plantelor” (Revista literară și științifică, București, 1876;

„Prodromul florei române”, 1879-1883;

„Vegetația României și exploatării ei” (Analele Academiei române, seria a II-a, sectia a II-a, 1881);

„Vegetațiuniea Dobrogei cu 2 tab.” (Analele Academiei Române, 1884);

„Contribuțiuni noui la florea României” (Analele Academiei Române, seria a II-a, tom XI, 1889);

„Plante noui pentru florea Dobrogei”, (Analele Academiei Române, seria II, tom. XI, 1889);

„Florea descriptivă a Dobrogei” (1891)[

Surse:

https://acad.ro/bdar/armembriLit.php?vidT=B

https://zdbc.ro/116-ani-de-la-moartea-marelui-naturalist-si-botanist-roman-dimitrie-brandza/

https://luceafarul.net/dimitrie-brandza-la-paris-si-bucuresti

http://altblogromanesc.blogspot.com/2010/09/davila-brandza-si-botanica.html

https://www.ziaruldevrancea.ro/jurnalism-cetatenesc/astazi-despre-dimitrie-brandza-fondatorul-gradinii-botanice-din-bucuresti

https://gradina-botanica.unibuc.ro

https://zdbc.ro/116-ani-de-la-moartea-marelui-naturalist-si-botanist-roman-dimitrie-brandza/