$$$

 DELIA BUDEANU.

~Crainica din copilăria noastră, pentru totdeauna~

      (80 de ani de la nastere)

„Să fii crainic în perioada aceea, '70-'80, însemna o depersonalizare totală. Eram niște pioni în cea mai importantă mașină de propagandă — Televiziunea Română. Prezentatorii nu erau identități distincte. Nici numele nu ni se punea pe ecran. Oamenii nu erau importanți. Așa cum funcționa Televiziunea, așa funcționa țara. În momentul când ieșeam pe poarta instituției întâlneam simpatie. Și deveneam eu. O persoană cu o identitate, cu o biografie."  

Înăuntru — pion. Afară — om. Asta era viața unui jurnalist în comunism.

A înfuriat-o pe Elena Ceaușescu cu un breton splendid.  Frumusețea ei era o formă involuntară de rezistență.

Iar când a venit cancerul, l-a înfruntat cu curaj și ambiție — dovedind tuturor cât de puternică era.  

În 1997, după moartea soțului ei, jurnalistul de politică externă Radu Budeanu, cu care trăise 19 ani, s-a retras din viața publică.  Zece ani de tăcere. Nu din slăbiciune — din doliu adevărat.

A revenit în 2008 cu volumul Live — povestea parcursului ei ca prezentatoare de televiziune.   Și și-a continuat drumul — fondând Fundația Culturală Europa, organizând Festivalul Internațional de Film pentru Drepturile Omului, primind titlul de Ambasador al Bunăvoinței din partea ONU.

S-a născut pe 28 mai 1946, la București.   Mâine ar fi împlinit 80 de ani. A murit pe 19 octombrie 2024 — lăsând în urmă o eleganță pe care televiziunea română nu a mai repetat-o.

O femeie care a fost mai mare decât ecranul pe care a apărut.

Respect!

CULTURA CU RIOZITATI GANDURI

$$$

 DOINA CORNEA 

(30 Mai 1929

        -4 Mai 2018) 

Născută Doina-Maria Cornea, a fost o profesoară de franceză, traducătoare, publicistă și una dintre cele mai curajoase disidente anticomuniste din România. O voce morală puternică împotriva regimului Ceaușescu.

Născută pe 30 mai 1929 la Brașov, într-o familie modestă, a studiat Filologia la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. A lucrat ca profesoară de franceză la universitate, traducând autori importanți. Din 1982 a început să trimită scrisori de protest la Radio Europa Liberă, denunțând dictatura, lipsurile și încălcările drepturilor omului. A fost destituită, anchetată, amenințată și pusă sub supraveghere permanentă de Securitate.

Viața ei a fost marcată de persecuții dure: percheziții, amenzi grele, arestări și umilințe constante. În 1987, împreună cu fiul ei, a răspândit manifeste de solidaritate cu revolta muncitorilor din Brașov, ceea ce a dus la arestarea ambilor pentru mai mult de o lună. A trăit izolarea, teama și presiunea psihologică, dar nu a cedat. După 1989 a continuat să critice noile puteri și derapajele democratice, rămânând o figură incomodă pentru mulți.

A scris multe scrisori de protest pe foițe subțiri, asemănătoare cu hârtia de țigară, pe care le trimitea fiicei sale în Franța.

A fost o femeie discretă, cu o forță interioară extraordinară, supranumită uneori „Doamna din spatele ferestrei” pentru felul în care protesta.

A murit pe 4 mai 2018 la Cluj-Napoca, la 88 de ani.

Viața personala

S-a căsătorit în 1954 cu avocatul Leontin Cornel Iuhaș (sau Iuhas), cu care a avut doi copii: Ariadna (care a rămas în Occident din 1976) și Leontin Horațiu. Căsnicia a fost marcată de greutățile epocii, iar soțul ei a murit înaintea ei. Doina Cornea și-a dedicat o mare parte din energie luptei anticomuniste și familiei, având o relație strânsă cu cei doi copii.

Doina Cornea a trăit cu demnitate și curaj într-o perioadă întunecată a istoriei românești. O femeie integră, care a plătit scump pentru convingerile ei și a rămas un simbol al rezistenței morale.

Respect!

CULTURA  CURIOZITATI GANDURI

&&&

 O stâncă din Marea Neagră, fără apă dulce și fără vegetație, a generat un conflict diplomatic de peste 60 de ani între România, Uniunea Sovietică și Ucraina, a ajuns la Curtea Internațională de Justiție de la Haga, iar în 2022 a devenit una dintre cele mai disputate poziții militare din războiul Rusiei contra Ucrainei.

Grecii antici o numeau Leuke, Insula Albă, sau Achilleis. Herodot o menționa. Ovidiu scria despre ea. Se spunea că pe această stâncă solitară din largul gurilor Dunării exista un templu dedicat zeului Apollo, iar sufletul lui Ahile se odihnea aici după războiul Troiei. Timp de milenii, insula a fost un reper de navigație pentru toate corăbiile care intrau sau ieșeau din Dunăre.

Istoria modernă a Insulei Șerpilor este o cronică a jafurilor succesive. După Războiul Ruso-Româno-Turc din 1877, prin Tratatul de la Berlin, România a primit sudul Dobrogei, insulele din Delta Dunării și Insula Șerpilor. Primul Război Mondial i-a adus doar un bombardament britanic care a distrus farul. Românii l-au reconstruit în 1922.

Tratatul de Pace de la Paris din 1947 confirma că Insula Șerpilor aparține României. Dar un an mai târziu, pe 23 mai 1948, s-a întâmplat ceva fără precedent. Printr-un proces-verbal semnat chiar pe insulă de Nikolai Șutov, prim-secretar al Ambasadei URSS din București, și Eduard Mezincescu, ministru plenipotențiar român, insula a fost predată sovieticilor. Protocolul nu a fost niciodată ratificat de Parlamentul României. A fost un act secret, necunoscut de autoritățile române.

Consecințele au apărut imediat. În august 1949, militarii sovietici i-au somat pe românii care încă întrețineau farul să predea instalația. Românii au refuzat. Au fost arestați și debarcați la Sulina. În plin Război Rece, stânca din Marea Neagră a căpătat un rol strategic crucial. Sovieticii au construit o bază militară de control maritim și aerian, cu radare care supravegau Balcanii.

Doar cei care înțeleg geopolitica Mării Negre pot pricepe de ce o stâncă pustie valorează miliarde. Nu insula în sine conta, ci platoul continental din jurul ei. Sub fundul mării, în zona de sud a insulei, în dreptul Sulinei, se află zăcăminte de petrol și gaze naturale care transformă disputa dintr-una strategică într-una economică de proporții.

Între 1967 și 1987, România și URSS au purtat 10 runde de negocieri pentru delimitarea platoului continental. Fără rezultat. După destrămarea Uniunii Sovietice, Ucraina a moștenit insula odată cu frontierele fostei Republice Socialiste Sovietice Ucrainene. Au urmat alte 34 de runde de negocieri între România și Ucraina, între 1997 și 2004. Toate au eșuat.

Ucraina încerca să demonstreze că Insula Șerpilor este o insulă locuibilă, nu o simplă stâncă. Diferența era enormă în dreptul internațional: o insulă locuită generează platou continental și zonă economică exclusivă de 200 de mile marine, o stâncă nu. Pentru a-și susține argumentul, Ucraina a creat pe insulă o sucursală de bancă și un hotel fără canalizare. Proiectul Achilia, o zonă economică liberă pe insulă, s-a dovedit neviabil.

Pe 16 septembrie 2004, România a depus la Curtea Internațională de Justiție de la Haga cererea de inițiere a procedurilor. O echipă de 20 de experți români, condusă de diplomatul Bogdan Aurescu, a pregătit un dosar de 1.713 de pagini în limba engleză, în 120 de exemplare. Procesul a durat cinci ani.

Te-ai întrebat vreodată cum se câștigă 9.700 de kilometri pătrați de teritoriu prin diplomație și drept internațional, fără să tragi un singur glonț? Pentru că exact asta a reușit România la Haga.

Pe 3 februarie 2009, Curtea a pronunțat verdictul. Insula Șerpilor este o stâncă, nu o insulă cu drepturi maritime extinse. Nu poate susține locuirea umană sau o viață economică proprie. România a primit 79,34 la sută din zona disputată: 9.700 de kilometri pătrați de platou continental și zonă economică exclusivă. Ucraina a primit 20,66 la sută: 2.300 de kilometri pătrați. Decizia a fost considerată cea mai mare extindere teritorială legitimă a României de la Marea Unire din 1918.

Dar povestea nu s-a terminat. Pe 24 februarie 2022, în prima zi a invaziei Rusiei în Ucraina, forțele navale rusești au atacat și cucerit Insula Șerpilor. Cei 13 grăniceri ucraineni de pe insulă au intrat în legendă cu replica transmisă prin radio navei rusești: Navă de război rusă, du-te dracului. Au fost declarați inițial morți, dar ulterior s-a dovedit că fuseseră capturați.

Rusia a instalat pe insulă sisteme de apărare antiaeriană Tor-M2 și Panțîri, elicoptere și echipamente radar. Controlul insulei însemna controlul rutelor de navigație din nord-vestul Mării Negre. Ucraina a ripostat cu atacuri de drone și rachete, distrugând nave, vehicule și instalații. După luni de lupte, în iunie 2022, Rusia s-a retras de pe insulă.

Astăzi, Insula Șerpilor rămâne un simbol. Pentru România, decizia de la Haga este o victorie istorică a diplomației și a dreptului internațional. Pentru Ucraina, este locul unde 13 grăniceri au sfidat o flotă întreagă. Pentru Rusia, este o poziție strategică pierdută. Iar sub apele din jurul ei, pe platoul continental pe care România l-a câștigat prin dosare de 1.713 de pagini și nu prin tancuri, zac resurse de hidrocarburi care pot schimba securitatea energetică a țării pentru generații.

O stâncă din Marea Neagră, fără apă dulce și fără vegetație, a generat un conflict diplomatic de peste 60 de ani între România, Uniunea Sovietică și Ucraina, a ajuns la Curtea Internațională de Justiție de la Haga, iar în 2022 a devenit una dintre cele mai disputate poziții militare din războiul Rusiei contra U crainei.

Viață de românaș

&&&

 „PASĂREA SPIN ” – O POVESTE DESPRE IUBIRE, CREDINȚĂ ȘI DESTIN

      -Difuzat pentru prima dată în anul 1983, serialul  „THE THORN BIRDS ” a devenit una dintre cele mai memorabile miniserii din istoria televiziunii. 

    -Bazat pe romanul de succes al scriitoarei COLLEEN MCCULLOUGH, filmul aduce în prim-plan o poveste de dragoste interzisă, o meditație asupra sacrificiului și o reflecție profundă asupra condiției umane. 

    -Cu interpretări excepționale oferite de RICHARD CHAMBERLAIN, RACHEL WARD, BARBARA STANWYCK și CHRISTOPHER PLUMMER, producția a reușit să transpună pe ecran intensitatea emoțională a romanului într-un mod unic și nemuritor.

    -Iubirea care arde dincolo de limite ne arată cât de adânc poate sângera sufletul pentru a cunoaște lumina.

Este mai mult decât o dramă romantică. Este o confesiune despre iubirea imposibilă, despre chemare și sacrificiu, despre alegerea dintre inimă și destin. Povestea dintre MEGGIE și părintele RALPH nu este doar o pasiune interzisă, ci o luptă interioară sfâșietoare: între dorință și credință, între trup și jurământ, între om și vocație.

    -Interpretările lui RICHARD CHAMBERLAIN și RACHEL WARD sunt de o intensitate rară. Privirile lor spun mai mult decât o mie de replici. Tăcerile apasă. Gesturile trădează focul interior. Nimic nu este superficial – totul este trăit până la capăt.

   -„PASĂREA SPIN ” vorbește despre un adevăr simplu și dureros:

Iubirea poate transforma un om. Dar și lipsa ei îl poate frânge.

Filmul ne arată cum iubirea poate ridica, poate înnobila, poate da sens. Însă atunci când este refuzată, amânată sau sacrificată, lasă în urmă răni adânci, regrete și vieți trăite pe jumătate.

După 43 de ani, emoția rămâne intactă.

Nu pentru că este doar o poveste de dragoste,ci pentru că este o poveste despre alegeri  și despre prețul lor.

Tex t preluat web

$$$

 „PASĂREA SPIN ”

   ~O poveste de iubire interzisă, destin și sacrificiu~ 

   În 1983, lumea s-a oprit în fața ecranelor pentru a urmări o poveste tulburătoare: „PASĂREA SPIN ”. Un serial de televiziune în patru părți, adaptat după romanul cu același nume scris de COLLEEN MCCULLOUGH. A fost un fenomen, o legendă vizuală despre iubire, dorință, credință și alegeri imposibile.

     ♥︎RICHARD CHAMBERLAIN 

  ~părintele RALPH DE BRICASSART 

   Cu ochii pătrunzători și figura sa nobilă, CHAMBERLAIN a dat viață unui preot măcinat de lupta interioară dintre credință și iubire. PĂRINTELE RALPH a fost un om sfâșiat între chemarea divină și dragostea mistuitoare pentru MEGGIE. Rolul i-a adus nu doar premiul GLOBUL DE AUR, ci și iubirea unui public care l-a identificat cu personajul pentru tot restul vieții. În spatele camerelor, CHAMBERLAIN a dus ani de zile lupta cu propria identitate, ascunzând faptul că era homosexual, într-o epocă în care HOLLYWOODUL nu era pregătit să accepte asta.

     ♥︎RACHEL WARD 

   ~MEGGIE CLEARY 

   Frumoasă, delicată, dar puternică în suferință, RACHEL WARD a întruchipat o MEGGIE care a crescut sub ochii noștri: o fetiță transformată în femeie, iubind cu o intensitate care sfida normele. 

   A fost un rol care i-a schimbat viața — atât profesional, cât și personal. Pe platourile filmului l-a cunoscut pe actorul BRYAN BROWN (care l-a jucat pe LUKE O’NEILL), cel care i-a devenit ulterior soț în viața reală.

     ♥︎BRYAN BROWN 

   ~LUKE O’NEILL 

Un personaj dur, distant, dar carismatic. LUKE a fost bărbatul pe care MEGGIE a încercat să-l iubească în absența lui RALPH. 

   În viața reală, BRYAN BROWN Brown a adus un contrast: cald, natural și profund îndrăgostit de RACHEL WARD, alături de care formează și azi un cuplu admirat și discret, cu o familie frumoasă în Australia.

      ♥︎Despre film:

   Filmat în mare parte în CALIFORNIA, dar cu peisaje care ne duc cu gândul la vastitatea AUSTRALIEI, „PASĂREA SPIN ” este mai mult decât o dramă de epocă. Este o poveste despre sacrificiul suprem al iubirii – atunci când iubești cu tot sufletul, dar știi că nu vei putea avea niciodată ceea ce-ți dorești.

   Muzica semnată de    ENRY MANCINI adaugă emoție pură fiecărei scene. Acel motiv muzical, melancolic și etern, trăiește încă în sufletul celor care au plâns urmărind povestea MEGGIEI și a lui RALPH.

   PASĂREA SPIN a rămas în sufletul multora ca o dramă de neuitat.

   O lecție despre dorință și renunțare. 

   Despre alegerile care ne definesc. Și despre acea pasăre mitică ce cântă cel mai frumos cântec abia atunci când moare – simbol al iubirii care se împlinește doar prin suferință…

Colaj Mary Flory 

CULTU RA  CURIOZITATI  GANDURI

$$$$

 Ofițerul german care a rămas uimit de frumusețea româncelor

În secolul al XVIII-lea, când armatele europene traversau adesea teritoriile românești, mulți călători, diplomați și ofițeri străini au lăsat în urmă descrieri despre locurile și oamenii pe care îi întâlneau. Printre ei s-a numărat și Erasmus Heinrich Schneider von Weismantel, un ofițer de origine germană care s-a remarcat prin observațiile sale atente asupra societății vremii și prin mărturiile pe care le-a consemnat despre viața din Țările Române.

Ceea ce l-a impresionat în mod deosebit au fost femeile valahe, despre care a scris cu o admirație rar întâlnită în relatările epocii. Într-o vreme în care diferențele sociale erau puternic accentuate, iar frumusețea era adesea asociată exclusiv cu nobilimea, Weismantel a fost surprins să observe că până și printre familiile de țărani întâlnea fete și femei pe care le considera de o frumusețe ieșită din comun.

El nota cu uimire că „chiar și la țărani găsești fete și femei atât de desăvârșit de frumoase, cum nu se află nicicând la noi în Germania”, o afirmație care reflectă atât admirația sa sinceră, cât și șocul cultural pe care l-a resimțit în fața unor trăsături pe care le considera remarcabile.

În descrierile sale apar frecvent referiri la părul negru și bogat, la ochii întunecați și expresivi, la sprâncenele bine conturate, dar și la contrastul dintre tenul foarte deschis și obrajii îmbujorați, un ideal estetic apreciat în multe regiuni ale Europei acelor vremuri. De asemenea, el remarca delicatețea mâinilor și eleganța naturală a femeilor pe care le întâlnea, indiferent de statutul lor social.

Mărturiile lui Weismantel fac parte dintr-o categorie mai largă de jurnale și însemnări de călătorie care au contribuit la imaginea Vlahiei în ochii occidentali. Pentru mulți dintre acești străini, ținuturile românești reprezentau un spațiu aflat la granița dintre Orient și Occident, un loc considerat misterios, exotic și plin de contraste, unde natura sălbatică, tradițiile și frumusețea oamenilor lăsau impresii puternice.

Astăzi, astfel de relatări rămân documente interesante nu doar pentru ceea ce spun despre români, ci și pentru felul în care erau percepuți de călătorii străini ai epocii, oferind o fereastră către mentalitățile și valorile Europei de acum mai bine de două sute de ani.

#Istorie #RomanceleInIstorie #Vlahia #ErasmusHeinrichSchneiderVonWeismantel #CuriozitatiIstorice #Frumusete #MarturiiDeCalatorie #Romania #IstoriaRomanilor

Tu crezi că frumusețea despre care vorbeau călătorii străini era dată mai mult de trăsăturile fizice sau de felul în care oamenii trăiau și se purtau în acele vremuri?

Sursă Asmarandi  Alexandra

&&&

 Sigiriya – Cetatea Leului care sfidează timpul

Una dintre cele mai impresionante mărturii ale lumii antice se înalță și astăzi deasupra junglei din Sri Lanka, acolo unde stânca uriașă de la Sigiriya domină peisajul asemenea unui turn natural ridicat între pământ și cer. La baza sa se află ceea ce a mai rămas din legendara Poartă a Leului, intrarea monumentală prin care vizitatorii pătrundeau odinioară în cetatea regală construită pe vârful stâncii.

Cândva, această poartă era sculptată sub forma unui leu gigantic, simbol al puterii și al autorității regale. Capul, trupul și labele formau o construcție impresionantă menită să inspire respect și teamă celor care se apropiau de fortăreață. Astăzi, după mai bine de o mie cinci sute de ani, doar labele uriașe au rămas în picioare, păzind tăcute treptele care urcă spre vârf și amintind de măreția unei epoci apuse.

În secolul al V-lea d.Hr., regele Kashyapa a ales această stâncă de granit, înaltă de aproape două sute de metri, pentru a-și construi palatul și fortăreața. Amplasarea era aproape imposibil de cucerit, iar de pe culme se putea supraveghea întreaga regiune. În jurul complexului au fost amenajate grădini elegante, bazine artificiale și sisteme hidraulice atât de avansate încât unele dintre ele funcționează și în prezent în timpul sezonului ploios.

Sigiriya impresionează nu doar prin ingeniozitatea construcției, ci și prin frumusețea artistică. Pe pereții stâncii au fost realizate fresce celebre, cunoscute astăzi sub numele de „Fecioarele Cerului”, picturi care au supraviețuit secolelor și care continuă să fascineze prin culorile și expresivitatea lor.

Privită de la distanță, stânca pare o insulă de piatră care răsare din marea verde a pădurii tropicale. Privită de aproape, dezvăluie o combinație uimitoare de arhitectură, artă și inginerie, motiv pentru care este considerată una dintre cele mai remarcabile realizări ale lumii antice și unul dintre cele mai valoroase situri istorice ale Asiei.

Astăzi, mii de oameni urcă cele peste o mie de trepte care duc spre vârf, atrași nu doar de panorama spectaculoasă, ci și de povestea unui rege care a ales să-și construiască visul pe o stâncă ce pare desprinsă dintr-o legendă.

#Sigiriya #SriLanka #PoartaLeului #Istorie #PatrimoniuUNESCO #MinunileLumii #Arheologie #CivilizatiiAntice #Calatorii #LocuriFascinante

Tu ai urca cele peste o mie de trepte pentru a vedea una dintre cele mai spectaculoase cetăți construite vreodată pe vârful unei stânci?

Sursă Asmarandi  Alexandra