$$$

 Bărbatul moroi din Moldova – 1980, Moldova

Auzind de pagina ta și povestind, la rândul meu, despre întâmplările scrise de tine, vin cu următoarea relatare… O colegă, Lili, a dorit să spună o poveste de prin Moldova, trăită de părinții ei.

La ei în sat, pe când era ea mică, prin anii 1980, aproape toți aveau vaci și duceau excesul de lapte la lăptărie. Dar un vecin, care avea o singură vacă, și aceea slabă, cu uger mic, ducea mai mult lapte decât oricare alt gospodar din sat. Toată lumea se mira de unde are el atâta lapte. La început, oamenii au crezut că e strigoi și au început să-și urmărească vacile pe câmp, iar noaptea stăteau de pază la grajduri. Dar nu descopereau nimic.

El tot așa ducea lapte, din ce în ce mai mult, și nimeni nu înțelegea de ce. Sătenii, tot mai suspicioși, s-au gândit că omul face ceva necurat. Așa că, într-o zi, s-au adunat mai mulți și s-au dus la el acasă. L-au prins chiar când cobora din pod cu gălețile pline de lapte. Când l-au întrebat ce face acolo, el a zis că ține gălețile în pod „ca să le ferească de căldură”.

Oamenii au început să aibă și mai multe bănuieli, așa că s-au dus la preot. Împreună cu acesta, înarmați fiecare cu ce-au putut — furci, coase, topoare — au mers să vadă ce se întâmplă.

Ajunși la casa omului, au năvălit pe el, l-au trântit la pământ și au urcat în pod. Când au intrat, au încremenit: în pod era o vacă din lemn, în mărime naturală, dar cu uger ca de vacă vie, moale și cald la atingere. Oamenii și-au făcut cruce, iar unul mai curajos — tatăl colegei mele — s-a apropiat și a început să mulgă acele țâțe. În clipa aceea, laptele a început să țâșnească, alb și gros, ca dintr-un robinet.

De spaimă, oamenii au sărit din pod fără să mai folosească scara și au dat foc casei. În timp ce focul mistuia acoperișul, omul se zvârcolea pe jos afară, urlând, și pe pielea lui apăreau arsuri, ca și cum ar fi ars de viu — deși nu era în foc. Au încercat să arunce apă peste el, dar degeaba… până când, în câteva minute, s-a stins, lăsând în urmă doar cenușă, fără ca trupul să fi fost cuprins de flăcări.

Această întâmplare nu e doar o poveste spusă de adulți copiilor — colega mea a fost acolo, copil fiind, și a văzut totul cu ochii ei, martoră la o groază pe care nu a mai putut-o uita niciodată.

Sursa: Terpea Emil Florin, Arad – culeasă în octombrie 2025