$$$

 MEMORIE CULTURALĂ - DORA D’ISTRIA

O SCRIITOARE APROAPE UITATĂ

Dora d’Istria (Elena Ghica) s-a născut la data de 22 ianuarie/3 februarie 1828, București și astăzi se împlinesc 137 de ani de la moartea sa – d. 17 noiembrie 1888, Florența, Italia.

Prințesă din influenta familie Ghica de origine româno-albaneză, scriitoare, istoric, susținătoare a mișcărilor naționale ale popoarelor din sud-estul european. 

Tatăl său, banul Mihail Ghica a fost colecționar, numismat și arheolog, fondatorul Muzeului Național din București, palatul lui fiind un adevărat muzeu de antichități; galeria de picturi și sculpturi era vestită în întreaga Europă, iar biblioteca, alcătuită mai mult din manuscrise, era imensă. În această ambianță, Elena i-a cunoscut pe literații vremii, Grigore Alexandrescu, Ion Heliade Rădulescu, Dimitrie Bolintineanu. 

A fost un copil minune; la cinci ani a învățat greaca veche și modernă, latina, franceza, italiana, engleza și germana. La 14 ani a tradus Iliada în limba germană, lucrare publicată la Leipzig, în Gazette Universelle. Între anii 1828-1888 Dora D'istria a luat lecții de muzică și a practicat sporturi (înot, echitație, scrimă). 

S-a căsătorit în 1849 cu principele rus Aleksandr Kolțov-Masalski (un tânăr locotenent de husari rus) și a locuit în Rusia, la Sankt Petersburg 6 ani, unde s-a consacrat studiului, dar și relațiilor mondene. În mediul aristocratic petersburghez a strălucit prin inteligență, dar nu s-a acomodat despotismului țarist. 

A fost prima femeie care a escaladat Vârful Moench din Alpii Elvețieni (4105 m) în 1855 și vârful Mont Blanc. A vizitat Grecia, Elveția și Italia, unde a locuit la Villa d’Istria din Florența, unde s-a stabilit definitiv, la finele anului 1870. 

A publicat în Revue des deux mondes articolul Les îles ioniennes (Insulele ioniene), apoi, la Zürich și la Paris Excursions en Roumélie et en Morée (Călătorii în Rumelia și în Moreea). 

Între anii 1875–1876 a fost în România, ocazie cu care Regele Carol I i-a conferit Ordinul Bene Merenti cl.I, fiind prima femeie care a primit acest ordin. 

Este considerată una dintre primele feministe din Europa, pentru lucrările Les Femmes en Orient și Des femmes par une femme. A colaborat cu numeroase reviste, Ètoile du Danube (Bruxelles), Courrier de Paris, Illustration (Florența), Revue Suisse (Neuchâtel), Pandora, Indépendance hellénique (Atena) etc. A călătorit mult prin Europa Occidentală, prin Balcani, sau în cele două Americi. A fost membră a mai multor Academii, societăți savante, institute, asociații din Grecia, Italia, Turcia, Franța, Austria sau Argentina.