$$$

 Cumpărați ceapă și mâncați-o crudă, coaptă, fiartă ... chiar zilnic, indiferent cât de mare este prețul ... mâncați ceapă!!!

 Dr. Dawood Al-Rubaie, proprietarul Enciclopediei arabe de terapie pe bază de plante medicinale, spune: 

"Am scris mai multe articole despre ceapă și beneficiile ei terapeutice și nutriționale și, de câte ori am citit un nou raport, am fost motivat să scriu mai multe despre acesta.

 Și când discuția despre aceasta a devenit lungă, m-am gândit să o scriu sub titlul ... Știai*:

 🔸 * Știai *

 Ceapa este una dintre cele mai bogate legume și fructe cu o substanță medicinală importantă numită corecetină, și numai germenii de capere concurează cu aceasta?

 🔸 * Știai *

 Că antioxidantul (corcitina) din ceapă rezistă inflamațiilor oriunde se găsește, în special în sinusuri și plămâni?

 🔸 * Știai *

 Faptul că, consumul de ceapă împiedică dezvoltarea diabetului de la tipul (2), care este tratat cu tablete iar la tipul (1) care necesită injecție cu insulină?

 🔸 * Știai *

 Că ceapa previne cancerul de sân, prostată, uter și ovarian și, de asemenea, previne creșterea și numărului de leziuni precanceroase?

 🔸 * Știai *

 Că ceapa combate atacurile de astm?

 🔸 * Știai *

 Ceapa protejează celulele nervoase de leziuni și de bolile rezultate legate de sistemul nervos?

 🔸 * Știai *

 Ceapa previne deteriorarea și întărirea vaselor de sânge și previne multe boli de inimă?

 🔸 * Știai *

 Că ceapa sporește prezența și reproducerea bacteriilor naturale în intestin, ceea ce îmbunătățește absorbția nutrienților, crește sistemul imunitar și previne creșterea excesiva în greutate?

 🔸 * Știai *

 Ceapa ucide multe tipuri de germeni și bacterii din gât și plămâni?

 🔸 * Știai *

 Ceapa subțiază sângele și previne formarea cheagurilor, mai ales atunci când este la grătar și că avertizează împotriva consumului de diluanți farmaceutici de sânge, cum ar fi aspirina și warfarina cu ceapă la grătar sau prăjite, deoarece provoacă o creștere excesivă a fluidității sângelui?

 🔸 * Știai *

 Că ceapa reduce presiunea arterială la pacienții hipertensivi?

 🔸 * Știai *

 Ceapa aduce starea de somnolență?

 🔸 * Știai *

 Ceapa previne creșterea germenului H. Pylori și îl elimină?

 🔸 * Știai *

 Că ceapa reduce colesterolul și trigliceridele?

 🔸 * Știai *

 Că ceapa previne apariția bolilor asociate diabetului?

 🔸 * Știai *

 Ceapa previne reproducerea virusului SIDA?

 🔸 * Știai *

 Că ceapa previne osteoporoza?

 🔸 * Știai *

 Ceapa conține cantități ample de compuși de sulf care mențin prospețimea pielii, rezistența și frumusețea părului și a unghiilor?

 Note:

 Zicala populară spune: -

 👈 “Mănâncă ceapă și uită ce rău s-a întâmplat” - de fapt ceapa îmbunătățește starea de spirit și relaxează inima.

 👈 Cojile de ceapă sunt cele mai bogate în antioxidanți chorcetinici.

 Ceapa nu își pierde proprietățile medicinale la punctul de fierbere.

 👈Supa de ceapă este tipică pentru a obține toate beneficiile cepei.

 Toate cele de mai sus sunt rezumatul a sute de lucrări științifice experimentale... dacă este posibil, răspândește acest material în beneficiul nostru, al tuturor ...

$$$

 A fost odată, într-o margine uitată de lume, o fată îmbrăcată în roșu, care mergea necontenit printr-o pădure fără sfârșit. Pașii ei nu se opreau niciodată. Zi de zi, trecea pe lângă stejari tăcuți, flori ofilite și izvoare care nu mai cântau. Nu mai avea nici scop, nici bucurie — doar o nevoie arzătoare de a merge, de a face, de a nu se opri.

Haina ei roșie, odinioară aprinsă ca focul inimii, era acum ternă, murdară de praf și frunze. Dar ea continua. "Trebuie să ajung", își spunea, deși nu mai știa unde.

Într-o zi, când soarele era prea obosit ca să mai lumineze fata s-a prăbușit lângă un trunchi. Nu mai putea. Nu mai simțea nimic. Nici durere, nici teamă. Doar un gol adânc, ca o toamnă eternă.

Atunci a apărut lupul. Avea blana cenușie și ochii blânzi, ca o amintire de pace dintr-o altă viață. S-a apropiat tăcut, și s-a așezat lângă ea, fără să spună nimic.

— De ce nu mă mănânci? 

Lupul a înclinat capul și a răspuns:

— Pentru că tu te-ai mâncat singură. Eu am venit doar să veghez la odihna ta.

Fata l-a privit mirată.

— Cum adică m-am mâncat?

— Ți-ai consumat sufletul alergând după scopuri pe care nici tu nu le mai cunoști. Ți-ai uitat propria inimă undeva pe drum, iar acum umbli cu pieptul gol, sperând că vei regăsi sensul doar dacă nu te oprești. Dar uneori, singura cale de a merge mai departe... este să te oprești.

Fata a tăcut. O lacrimă i-a coborât pe obraz. În cuvintele lupului era un adevăr pe care îl simțise mereu, dar pe care nu avusese curajul să-l rostească.

— Și ce fac acum? a întrebat ea în șoaptă.

Lupul s-a ridicat și s-a întins lângă ea, sprijinindu-i capul cu blana lui caldă.

— Acum... te odihnești. Înveți să primești. Să fii, nu doar să faci. Să te îmbrățișezi pe tine însăți cu aceeași grijă cu care ai îmbrățișat lumea.

Și fata a adormit. În vis, și-a regăsit inima — mică, dar vie, încă bătând. Și atunci, roșul hainei ei a început din nou să strălucească.

🗨️Simți și tu că galopezi într-un "trebuie" continuu?

Suada Agachi - via internet

$$$

 NOAPTEA DE SÂNZIENE-

de Fănuș Neagu                                                             

      ,,Tăceam ca stăpânit de-o poruncă aspră. Fulgere scurte tâșneau spre cer, dând veste despre oameni care se sărută sub meri.Singura mea avere și cea mai de pret era așteptarea, credinta că-n noaptea când Sânzienele-și rup ramurile galbene și le aștern pe apele ce curg in Dunăre, trebuie să se arate foc albastru pe comori vechi. Imprejurul meu lumea se-nnoia cu foșnete și spuneri de legendă . In ierburile inalte de pe gorganul scitic, lin clătinate de pasul vântului, stătea,in scaun de judecată, Timpul bătrân, având la picioare cătelul pământului valah. Ei doi veghează ca noaptea de Sânziene, cea mai frumoasă de peste vară,căci atunci se scutură de lumină macii, să se petreacă numai cu gânduri curate. Impletindu-mi sufletul cu cununile pelinului, am văzut cum o stea coboară și picură taina neagră peste buza macilor, rânduindu-i spulberării. Măsura visului din ei trece in grâu, in lăstarul de vie, in ochii fetelor și-n temelia celor prea lesne fermecati de ceasul când luna ia trup de sitar rănit, iar Dunarea trup poleit de ispite. 24 iunie! Noaptea de Sânziene. Și luna ca o moarte din dragoste, / Și aur umed izvorând de pretutindeni..." ( Fanus Neagu-Insomnii de matase)

..................................................................................................

Oare să nu-i dai dreptate lui Eminescu? ,,Astfel de noapte bogată,

Cine pe ea n-ar da viața lui toată?"

..................................................................

Sursa foto: internet

###

 Dac-ar fi să fie 

Dac-ar fi ca viața, apele din suflet

Să le pună-n vadul dintre amintiri,

M-aș opri o clipă din privit și umblet,

Să astâmpăr setea unei mari iubiri. 

Cerul de și-ar rupe firele albastre,

Cu care-s legate stelele-aurii,

Le-aș feri de stânca umbrelor sihastre,

Ca să poți iubito, calea să o știi. 

De și-ar pune marea apele în două,

Făcând o potecă vie între maluri,

Nu aș vrea să cadă în adâncuri rouă,

Când își lasă zorii pașii peste valuri. 

Tu de mi-ai ucide bezna în odaie,

Aducând lumina peste lucruri vechi,

Aș privi cu teamă picurii de ploaie,

Ce cad din abisuri, simpli sau perechi. 

Dac-ar fi să fie-n viață numai dor,

Am plânge iubito de-atâta iubire

Și-am reînvia, prin alt viitor,

Unde cerul, marea au doar nemurire. 

Gh. Ungureanu

A####

 Blânde flori de sânziene ...

Înflorită-i toată valea, cu flori dulci de sânziene...

Și parfumul lor ajunge peste dealuri, pân acasă...

Până-n satul meu mănos, plin odată cu Ilene... 

Ce-și purtau cocu-mpletit, sub basmaua de mătasă...

În ziua de Sânzâiene, îmbrăcau ia cu flori,

Cusută in cruciulițe, cu trandafiri și cu maci,

Rupeau busuioc din prag și-l puneau la subțiori

Și-și duceau pașii grăbiți în biserici cu cei dragi. 

Mergeau la Sfântul Ioan, să se roage pentru pace,

Pentru roade, sănătate și pentru copii cuminți, 

Să le-nvrednicească pasul și mâinile lor dibace,

Să poată să ducă-n spate datoria de părinți...

Așa erau mamele...blânde flori de sânziene, 

Mamele de-odinioară, cu cocul prins sub basma,

Dârze, harnice, frumoase, Ane, Marii și Ilene,

Printre ele...o sânzâieană, era și măicuța mea...

Multe au plecat în Rai, și-au lăsat dulci amintiri,

S-au mai ștres, dar năvălesc în zile de sărbătoare, 

Strângem la piept iile, cusute cu trandafiri ...

Și ne pierdem ca și colbul, șters de ploi de pe ogoare...

✍️Camelia Nagîț

$$$

 SÂNZIENELE, DRĂGAICA, 24 iunie. 

În fiecare an, creştinii ortodocşi serbează naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, cel care l-a botezat pe Domnul Iisus în apa Iordanului. În calendarul popular, sărbătoarea este denumită Sânziene, în Ardeal, iar în Muntenia şi Oltenia - Drăgaica. 

TRADIŢII şi OBICEIURI de SÂNZIENE - ajunul Sânzienelor:

În ajun de Sânziene, seara, se întâlnesc fetele ce vor să se mărite cu flăcăii ce doresc să se însoare. Băieţii fac ruguri, aprind flăcări şi le învârt în sensul mişcării Soarelui la apus, strigând:

Du-te Soare, vino Lună,

Sânzienele îmbună,

Să le crească floarea floare,

Galbenă, mirositoare;

Fetele să le adune,

Să le prindă în cunune,

Să pună la pălărie

Struţuri pentru cununie;

Boabele să le răstească,

Până-n toamnă să nuntească!

Fetele fug şi culeg flori de Sânziene (Drăgaică), din care împletesc cununi. Cu aceste cununi se întorc în sat şi le aruncă peste casă; dacă se agaţă cununile de hornuri, fetele se vor mărita chiar în acel an. A doua zi, în zori, cetele de feciori străbat satele, cu struţuri de sânziene la pălărie, în semn că au căzut cununile de flori pe hornuri la casele fetelor ce îi interesează. Ei chiuie şi strigă:

Du-te Lună, vino Soare,

Că tragem la-nsurătoare;

Cununile neursite

Zac sub hornuri azvârlite.

Până-n 'miezi, cu steagu-n frunte,

Trec feciorii după slute,

C-alde alea nedirese

Nu vor să fie mirese.

Sânzienele, spre deosebire de iele, sunt zâne bune, umblă noaptea şi dau puteri oamenilor, animalelor şi plantelor. 

Cine nu cinsteşte Sânzienele, adică cine nu le culege, nu împleteşte cununi şi nu le aruncă peste casă sau nu face niciun alt obicei din nenumăratele tradiţii existente, îşi atrage pedeapse din partea "zânelor" bune. În acest caz, Sânzienele împrăştie vijelii, grindină şi distrug recolte.

text preluat:

$$$

 Suită neamului uitat, dar nu pierdut

Cântul VII — A

REGI și EROI (e)

Înțelepciunea domnește între hotare

(De la Dromihete prin Zalmodegikos către.... ) 

Prolog

În veacul în care munții și marea s-au întâlnit,

Sub ceruri de Carpați și a Dobrogei legendă-n mit,

Au domnit doi mari stăpâni cu sceptru și cuvânt,

Zamoldegikos și Dromihete fii din înțelepciune și pământ.

Unul în ținutuitul valurilor, cu braț strâns peste țărm, ținea dreptatea-n vorbă și în lege. Dobrogea îi era leagăn, iar glasul, scut de pace și Dromihete, muntean, cu sânge de ostaș ce scoate spada ca ultimă soluție, înțelept prin pilda lui, care a ajuns ecou peste veacuri. 

Zalmodegikos ținea strajă dreaptă, în cetate și pe deal, la mal de ape line, purtând cuvânt de lumina. Două scuturi ale unei ramuri din rădâcini străvechi, un legământ tăcut între munți, ape și vechi fântâni, un domn care-n istorie încă așteaptă să se-aprindă, căci în istoriei se-aud și vechii zei, ce-au străbătut ecoul acesteia, cât și cei noi care șoptesc :

ZAMOLDEGIKOS

(Domn între Greci și Geți)

Pe marginea de mare, sub cer cu vânturi line,

Un nume s-a-ncrustat în piatra din ruine.

Zamoldegikos, rege al geților din mare,

Cu vorbă cumpătată și gând de alinare.

N-a prăvălit cetăți, n-a aprins foc de ură,

Ce venita ca un sol, cu pacea-n mână dură.

Histria - veche vatră - i-a dat un semn măreț,

Că-n vorba lui domnește dreptatea făr' de preț.

Șaizeci de fii trimiși, zălog de închinare,

S-au întors vii acasă în a lor alinare.

Căci regele nu leagă cu lanț și pizmă grea,

Ci cu o lege dreaptă ce nu se rupe-n ea.

Pe piatră dăinuiește, în alfabet elin,

Scris: „Zamoldegikos, stăpân de neam divin.”

Cu secole-nainte de marii regi ce vin,

El a domnit cu mintea și nu cu spada-n sân.

Și azi, prin Histria, când vântul trece-n șoapte,

Se-aude-n crăpături o taină fără moarte.

Nu zeu a fost, nici mit cu ochii de văpaie,

Ci Om ce-a dus cuvântul 'nainte de războaie. 

Dar în privirea-i blândă, o urmă se desface,

De Zamolxis cel vechi, ce-n sânge-l ține-n pace.

Nu ca un preot sfânt, ci ca un fiu de lut,

Ce a ținut viu focul în cuvânt făcut.

Zalmodegikos — nume de foc, de țărână,

Zemel din glie, pământul din taină,

Iar *g’el strălucește din zorii ce se scurg,

Lumină ce-n piepturi de geți: ce încă curg.

🗝️🗝️🗝️

Autor IO : Lucian Bliar

P. S.

Epilog

Zamoldegikos a fost un domnitor get din secolele IV–III î.Hr., atestat prin inscripții și monede descoperite în Dobrogea, în jurul cetății Histria. Purta titlul de basileu, ceea ce însemna nu doar rege, ci un stăpân cu autoritate sacră și politică, recunoscut ca judecător și păstrător al legii în mijlocul triburilor. El nu era un simplu războinic, ci un conducător ce ținea la dreptate și echilibru, un mediator ce lega comunitățile prin cuvânt și înțelepciune, nu prin forță brutală. Zamoldegikos a fost simbolul demnității getice, o punte între lumea ancestrală și schimbările ce aveau să vină în istoria acestor meleaguri.

Semnat IO : Lucian Blidar