$$$

 Din cenușă spre nemurire!

Charles Dickens, omul care a transformat suferinţa în literatură nemuritoare.

CHARLES DICKENS - SCRIITORUL CARE A PLÂNS ÎNAINTE SĂ NE FACĂ SĂ PLÂNGEM

S-a născut într-o zi de iarnă, pe 7 februarie 1812, într-o Anglie murdară, nedreaptă, în care săracii nu aveau alt viitor decât munca, foamea și închisoarea. 

Charles John Huffam Dickens a fost al doilea din opt copii. 

Tatăl său, un funcţionar public visător şi cheltuitor,s-a scufundat treptat în datorii. 

Mama, o femeie cultă,dar naivă,visa să-și vadă fiul avocat.

Dar copilăria lui Charles a fost orice, numai vis nu.

Când avea doar 12 ani, iadul s-a deschis: tatăl său a fost arestat pentru datorii și aruncat în închisoarea Marshalsea, o temniţă necruțătoare pentru neplătitorii de taxe. 

Iar Charles, copil cu obrajii slabi și ochii triști, a fost trimis să lucreze într-o fabrică sordidă de cremă de ghete, în condiții inumane 10 ore pe zi, şoareci, mucegai, miros de otravă, mâncare putredă. 

A avut o copilărie furată,fără joacă, fără lumină, fără iubire.

„Nimeni n-ar trebui să treacă vreodată prin ce am trăit eu... Nici un copil."

A trăit ruşinea. A trăit abandonul. Când tatăl a fost eliberat, Charles credea că totul se va schimba. 

Dar mama a insistat să rămână la fabrică. 

Atunci s-a rupt ceva în el. 

Nu a iertat-o niciodată.

Acea perioadă l-a marcat pentru totdeauna și a devenit izvorul suferințelor descrise în romanele sale: copii orfani, foamea, lagărele de muncă, nedreptatea, lăcomia bogaţilor, disprețul sistemului pentru cei slabi.

După ani de luptă, de studiu pe brânci și nopți nedormite, Dickens a început să scrie pentru ziare. 

Apoi a venit explozia. Cu „The Pickwick Papers" a cucerit lumea,dar nu și-a uitat niciodată rădăcinile. Fiecare carte era o oglindă a durerii din copilăria lui.

„Oliver Twist", „David Copperfield", „Marile Speranțe", „Poveste de Crăciun" toate sunt scrise nu din imaginație, ci din suferintă reală 

Fiecare pagină este o rană suferință reală. 

Fiecare pagină este o rană vindecată doar prin cuvânt.

Dar tragediile nu s-au oprit.

S-a căsătorit cu Catherine Hogarth, cu care a avut zece copii. 

Zece! 

Dar dragostea s-a stins repede și în final, Charles și-a alungat soția, păstrându-și copiii. 

A fost aspru judecat. 

A început o relație secretă cu o actriță tânără, Ellen Ternan, cu care a rămas până la moarte.

Dar n-a fost niciodată cu adevărat fericit. 

Se ascundea, era obosit, sfârşit sufleteşte.

În 1865, Dickens supraviețuiește unui teribil accident de tren, în care moare o parte din sufletul lui. 

A fost unul dintre puţinii pasageri din vagonul care a rămas suspendat deasupra râpei, în timp ce restul garniturii s-a prăbușit. 

A tras răniți afară, a acordat ajutor, dar şocul i-a zdruncinat inima şi mintea. 

Nu şi-a revenit niciodată complet.

În 1870, în casa lui din Kent,moare la biroul său, cu pana în mână.

Lucra la „Misterul lui Edwin Drood",o carte care a rămas neterminată. 

A fost îngropat în Poets' Corner, în Westminster Abbey, alături de Shakespeare și alți titani. 

...încă un om care a ieşit din mizerie și a ajuns nemuritor...

CUVINTE CARE RĂMÂN

„Inima omului se frânge de multe ori înainte să înceteze să bată."

Charles Dickens nu a fost doar un scriitor.

A fost vocea celor fără glas, sufletul celor abandonaţi şi speranța celor uitaţi.

În spatele fiecărui cuvânt scris de Charles Dickens a fost o lacrimă nespusă.

În spatele fiecărei povești, o copilărie pierdută, o rană deschisă, o mamă care I-a uitat,un tată înlănțuit,o fabrică rece în care visele se topeau în oțel și mizerie.

Dickens n-a fost doar un autor.

A fost ecoul celor flămânzi,umbrele copiilor pierduți pe străzile Londrei, strigătul celor ce munceau până cădeau,dragostea netrăită a unei inimi care s-a sacrificat pentru lume.

Când a murit, n-a plecat cu totul....

A lăsat în urmă nu doar cărți, ci o moștenire de umanitate, o lecție: că cei uitaţi, cei mici, cei care suferă în tăcere, pot schimba lumea daca ar avea curajul să spună ce au trăit..

Sursa rezumatului internet