$$$

 Acum 85 de ani! Drama României!

28 iunie 1940. Al doilea ultimatum sovietic! Începutul retragerii!

Alesandru DUTU 

• Corpul 3 armată (jurnal de operaţii): ,,A fost o lovitură de trăznet la care nimeni nu e aștepta. Ne pregăteam pentru a primi atacul inamic, socoteam posibilă chiar o acțiune de repliere prin luptă cu inamicul însă la o cedare fără luptă a Basarabiei, nu! Din această cauză am fost cu totul surprinși. Nimic nu fusese pregătit pentru o evacuare în asemenea condiții”.

• Generalul Theodor Şerb: ,,Ordinul de retragere a fost primit cu multă nedumerire. Părăsirea teritoriului național fără luptă, a dezorientat la început, atât pe ofițeri, cât și trupa, care, deși în inferioritate ca număr și dotare, ar fi vrut cu tot dinadinsul să reziste puhoiului dușman pe care îl depreciau ca pregătire”.

• Locotenent-colonelul Ion Palade: ,,Se permite, în primul rând, trecerea populaţiei de origine română din Vechiul Regat, apoi populaţia română din Basarabia, apoi minoritarilor. Nu se permite trecerea niciunui evreu”.

♦ Ora 2.55. V.M. Molotov face cunoscut lui Gheorghe Davidescu că guvernul sovietic este nemulțumit de răspunsul guvernului român, considerându-l ,,imprecis” deoarece ,,nu se spune direct că el primește propunerea guvernului sovietic de a-i restitui neîntârziat Basarabia și partea de nord a Bucovinei”. 

• Cu acel prilej, Comisarul sovietic al Afacerilor Străine înmânează ministrului român la Moscova un nou Ultimatum, cu următorul conținut: 

,,1. În decurs de patru zile, începând de la ora 14, după ora Moscovei, la 28 iunie, să se evacueze teritoriul Basarabiei și Bucovinei de trupele românești. 

2. Trupele sovietice, în același timp, să ocupe teritoriul Basarabiei și partea de nord a Bucovinei.

3. În decursul zilei de 28 iunie, trupele sovietice să ocupe următoarele puncte: Cernăuți, Chișinău, Cetatea Albă.

4. Guvernul regal al României să ia asupra sa răspunderea în ceea ce privește păstrarea și nedeteriorarea căilor ferate, parcurilor de locomotive și vagoane, podurilor, depozitelor, aerodromurilor, întreprinderilor industriale, uzinelor electrice, telegrafului.

5. Să se numească o Comisie compusă din reprezentanți ai guvernului român și ai guvernului sovietic, câte doi de fiecare parte, pentru lichidarea gestiunilor în litigiu în legătură cu evacuarea armatei și instituțiunilor din Basarabia și partea de nord a Bucovinei. Guvernul sovietic insistă ca guvernul regal al României să răspundă la propunerile sus-menționate nu mai târziu de 28 iunie, Ora 2 (ora Moscovei)”.

♦ Ce s-a întâmplat în Basarabia și nordul Bucovinei în zilele următoare rezultă din documentele şi mărturiile de mai jos:

♦ Ora 6.00. Marele Stat Major transmite marilor unităţi dislocate în estul ţării că guvernul a decis ,,evacuarea Basarabiei şi ducerea rezistenţei pe Prut”, în decursul zilei urmând să fie predate oraşele Cernăuţi, Chişinău şi Cateatea Albă, care trebuiau ,,evacuate de trupe, stabilimente, depozite militare şi autorităţi civile” până la ora 19.00. 

• Oraşele trebuiau predate de primari, începând cu ora 20.00, ritmul retragerii şi al evacuării urmând a fi stabilit de comun acord cu autorităţile sovietice pentru ,,a nu produce nicio întâlnire între trupele române şi sovietice”. 

• Trupele române nu trebuiau să execute ,,nicio distrugere de căi ferate, poduri, instalaţiuni, depozite, aerodromuri, întreprinderi industriale, uzine electrice, telegraf, telefon, gări, locomotive, vagoane”.  

♦ La ora 11.30, s-a precizat că evacuarea trebuia terminată în 4 zile (până la 2 iulie, ora 12.00/ora românească), în 4 etape, astfel: 

până la 29 iunie (ora 12.00) până la sud Cernăuți, Clișcăuți, Varticăuți, Ioanăuți, Lipnic, Mândrac, Căinarii Vechi, Florești, râul Răut, Orhei, vest Chișinău, Sălcuța, Căușanii Vechi, Volintiri, Lacul Alibei (toate exclusiv); 

până la 30 iunie (ora 12.00) până la Rarancea, Dinăuți, Nestoria, Briceni, Edineț, Bălți, Telenești, Cobâlca, vest Chișinău, Cărbuna, pârâul Valea Seacă, Berezina, răul Cogâlnic, Tatarbunar (toate exclusiv); 

până la 1 iunie (ora 12.00) până la Prut în Moldova, Lipcani, Zahaicani, Fălești, Cornești Târg, Vărzărești, Lăpușna, Sărata Galbenă, Comrat, Valea Ialpug; 

până la 2 iulie (ora 13.00) până la Prut. 

Ordinul mai cerea să se stabilească itinerarii pentru ,,accesul” trupelor ruse în Cernăuți, Chișinău și Cetatea Albă și preciza că trupele trebuiau să se deplaseze numai pe jos, calea ferată fiind rezervată pentru ,,evacuarea materialelor mai principale, bolnavi, familiile ofițerilor și funcționarilor”.

Pentru intelectuali și familiile lor s-a intenționat punerea la dispoziție a 3 - 4 trenuri, zilnic. 

Pe fiecare direcție de retragere s-a cerut constituirea a câte unei comisii militare cu interpreți pentru ,,a lichida, în unire cu comandanții sovietici, eventualele incidente”.  

♦ Aflând despre ordinul de retragere comandanţilor nu le venea să creadă. 

• ,,Ordinul de retragere – releva generalul Theodor Șerb, comandantul Corpului de grăniceri – a fost primit cu multă nedumerire. Părăsirea teritoriului național fără luptă, a dezorientat la început, atât pe ofițeri, cât și trupa, care, deși în inferioritate ca număr și dotare, ar fi vrut cu tot dinadinsul să reziste puhoiului dușman pe care îl depreciau ca pregătire”.

• În acest sens, maiorul C.M. Rădulescu, comandantul divizionului 3 din Regimentul 22 artilerie, consemnează: ,,Comunicare făcută în acest sens subordonaților ca și știrea pentru mine a avut un prea dureros efect sufletesc”.

♦ Ora 6.30. Trupe sovietice trec Nistru, înainte de primirea răspunsului din partea guvernului român (până după-amiază va fi depășită întregul aliniament al fluviului). 

♦ Ora 7.50. Secţia 4 a Marelui Stat Major cere armatelor 3 şi 4 să evacueze (până la ora 17.00) ,,toate trenurile organice şi depozitele de muniţiuni din Basarabia, aparţinând marilor unităţi”.

♦ Ora 11.00. În urma ordinului Ministerului Afacerilor Interne, care preciza că nu puteau fi evacuaţi din Basarabia şi nordul Bucovinei decât ,,cetăţenii de origine română”, locotenent-colonelul Ion Palade, şeful Biroului Statistic Militar Iaşi, face cunoscut că ,,se permite, în primul rând, trecerea populaţiei de origine română din Vechiul Regat, apoi populaţia română din Basarabia, apoi minoritarilor. Nu se permite trecerea niciunui evreu”.

♦ Ora 11.00 (ora Moscovei). Cu o oră înainte de termenul fixat, Gheorghe Davidescu transmite noul răspuns al guvernului român prin care se preciza că ,,pentru a evita gravele urmări pe care le-ar avea recurgerea la forţă şi deschiderea ostilităţilor în această parte a Europei, se vede silit să primească condiţiile de evacuare specificate în răspunsul sovietic”. 

• Invocându-se condiţiile meteo şi situaţia căilor de comunicaţie, se solicită prelungirea termenului de evacuare. 

• V.M. Molotov răspunde că guvernul sovietic ,,nu poate prelungi termenul începerii ocupări” și că la ora 14.00 trupele sovietice ,,vor începe înaintarea lor pentru a ocupa cele trei orașe menționate în Notă: Cernăuți, Chișinău și Cetatea Albă”. În situaţia în care ,,din motive tehnice” s-ar fi impus unele prelungiri de termen, de ,,câteva ore”, acest lucru urma să fie decis de delegații sovietici (generalii Kozlov şi Boldin), ca loc de întâlnire a delegaţilor români şi sovietici propunându-se oraşul Odessa.  

♦ Ora 12.00. Forțe sovietice încep să pătrundă în Cernăuți; populația minoritară provoacă dezordini, se dedă la ,,manifestaţii antiromâneşti, rupând şi scuipând tricolorul”, aşa cum raportează şeful de stat major al Corpului de grăniceri, arborează pe clădirea Primăriei steagul roşu şi pun pe Monumentul Unirii tablourile lui I.V. Stalin şi V.M. Molotov. 

♦ Ora 13.00. În zona Corpului 10 armată, trupele sovietice ajung pe aliniamentul Berhomet, Jadova, Storojineț, Dumbrava Roșie, depășind pe alocuri elementele înaintate ale Diviziei 7 infanterie. 

• Compania 3 din Regimentul 28 infanterie ajunge la Manzâru, unde este întâmpinată de trei tancuri sovietice. ,,În special în mintea soldaţilor basarabeni ce formau majoritatea unităţilor noastre conform sistemului de recrutare regional – consemnează sublocotenentul Gheorghe Trufaşu, comandantul subunităţii –, a început să încolţească ideea de dezertare văzând armata sovietică şi şi îndemnaţi mai ales de agenţi sovietici evrei ce se găseau prin toate satele, dezertând, astfel, în cursul nopţii ce a urmat, mulţi dintre ei”.

♦ Ora 14.30. Trupe sovietice pătrund în Tighina, unde sunt aclamate de o parte din populație, așa cum raportează maiorul Stancovici.

♦ În apropierea satului Rublenița, maiorul Valeriu Voicescu, comandantul batalionului 2 din Regimentul 39 infanterie, și militarii din subordine, sunt somați de trupele sovietice să se culce la pământ, fiind ținuți în această poziție timp de o oră. După sosirea unui căpitan și a unui comisar sovietic li s-a luat totul din haine și din mașină, li s-au tăiat nasturii de la pantaloni și «chiar de la chiloți», spunându-se că ofiţerul român trebuie «să umble cu pantalonii ținuți cu mâinile». După această umilință, militarii români au fost puși între santinele și îndreptați spre Cosăuți, Iampol și Rusovca. Explicațiile că între România și Uniunea Sovietică nu exista stare de război, că militarii români doar se retrăgeau, conform ordinelor primite, nu au avut niciun efect. În final, după multe peripeții, căpitanul Valeriu Voicescu a fost lăsat liber și a trecut Prutul la 30 iunie, ora 9.00.

♦ Evacuarea din Chișinău se face cu dificultate deoarece ordinul s-a primit cu întârziere. Pe peronul gării rămân numeroase familii ale localnicilor, inclusiv ale ofițerilor. 

• ,,Gara – constată profesorul Damian (de la Liceul real) – era asaltată de mii de civili și militari, care într-o învălmășelă de nedescris, se agățau pe scări, tampoane și acoperișul vagoanelor, fără a mai ține seama de destinația spre care plecau trenurile, singurul gând fiind să se salveze”. 

• ,,Coloane de refugiați – transmitea, tot din Chișinău, și corespondentul ziarului ,,Universul” –, fiecare cu câte o legătură în mână, mame purtând copii în brațe și târând pe alții, ochii împăienjăniți de lacrimi, pașii grăbiți cu o singură țintă: gara. Suflete zdrobite cu o singură dorință: salvarea vieții”. 

• ,,Rapidul pentru București, format din 30 de vagoane – releva și Elefterie Negel, care obținuse în ultimul moment înlesnirea evacuării din partea comandantului Corpului 3 armată – este sub presiune și arhiplin, de la scări până la acoperiș. Câteva mii de oameni vor să pătrundă cu orice preț în el. Este ceva îngrozitor. Mamele își îndeasă copiii prin ferestre. Altele îi strigă cu disperare pe cei rătăciți. Bărbați care se tăvălesc pe jos cu brațele și picioarele fracturate, cu fața însângerată, în lupta pentru ocuparea locului salvator. Zvonul că trupele sovietice vor intra la ora 10.00 dimineața, adică peste o oră, persistă, cu toate asigurările autorităților că această intrare nu se va produce decât la ora 2.00 d.a. Nimeni nu vrea să creadă și toți vor să scape cu viață, să părăsească orașul cu primul tren. Acei care au reușit să transporte bagaje mai multe, renunță la ele. Rămân deasupra baloturilor doar câinii, care și-au urmat nechemați de nimeni stăpânii. În toiul acestei disperări, casa mai vinde bilete și tichete pentru rapid. N-am putut înțelege acest lucru și nu-l înțeleg nici acum”. 

• În momentul în care personalul de Galați, cu multe vagoane goale de teama capturării lui de către trupele sovietice, în care s-a urcat și familia lui Elefterie Negel, s-a pus în mișcare, scandările ,,Trăiască România!, ,,Trăiască Basarabia românească!” s-au contopit cu ,,hohote de plâns”. 

• În seara zilei, colonelul farmacist (r.) M. Cerchez constată că ,,imediat după plecarea trenului ultim din Chişinău a invadat peronul staţiei, ca scoasă din pământ, o mulţime entuziastă de copii, copilandri şi oameni maturi, femei şi bărbaţi, care aclamau pe Stalin, agitând steguleţe şi panglici roşii”. 

• Maiorul Stancovici informează Marele Stat Major că în Chişinău, ,,deţinuţii închisorii centrale au evadat manifestând pentru sovietici”. Referindu-se la starea de spirit a populației, ofiţerul consemnează: ,,Rușii indiferenți, românii de la sate surprinși de evenimente nu înțeleg ce se petrece. Evreii foarte bucuroși”.

♦ Ora 17.00. Subunitatea locotenentului (r.) Nicolae Luminosu începe deplasarea de la Tighina spre Căușani. 

• ,,Prin toate comunele – relatează ofițerul – populaţia civilă moldovenească ieșea cu apă la trupă și le părea rău de plecarea noastră din Basarabia; în schimb, populaţia minoritară, în special evreimea din Volentiru, manifestau şi aşteptau cu bucurie primirea Armatei Roşii. În Volentiru fâlfâia drapelul roşu chiar pe turla bisericii”. 

♦ Generalul Traian Iliescu, comandantul Diviziei 5 infanterie, este luat ostatic de sovietici la Hotin, închis temporar într-o cameră cu zăbrele din incinta Cercului de recrutare, deși dorea să parlamenteze în legătură cu retragerea trupelor române. 

• La sud de Cernăuţi este arestat şi generalul Vasile Mitrea, delegat pentru delimitarea zonei de pătrundere sovietică.

♦ În judeţele Cahul şi Ismail, locuitorii minoritari, şi chiar basarabeni, ,,fug din sate cu căruţele pentru a se sustrage astfel ca să dea ajutor de la evacuare”.

♦ În timpul înaintării spre Prut, trupele sovietice răspândesc şi manifeste: 

,,Către populaţia Basarabiei! Fraţilor Moldoveni, Ruşi, Ucraineni! A venit un ceas mare al eliberării voastre de sub jugul boierilor româneşti, moşierilor, capitaliştilor şi Siguranţei. Uniunea Sovietică, a lui Armată Roşie, conduse de partidul lui Lenin-Stalin iau sub protecţia sa puternică pe Basarabia Sovietică, furată de la noi în 1918 de boierii şi clica militară românească. Multe dureri şi lipsuri aţi suferit voi, fraţilor români, în anii de ocupare militară a Basarabiei. Vă jefuiau pe voi fără milă, vă luau pământurile voastre, arate cu sudoarea părinţilor, mamelor şi fraţilor voştri. Vă apăsau pe voi cu impozite colosale de stat, cu cabală boierească, cu ziua de lucru de 14-16 ceasuri. Încearcă pentru a vă româniza cu de-a sila. Cizma jandarmului apasă orice idee vie. Furat pământ Sovietic al Basarabiei se reîntoarce la al lui mamă-Patrie, în constituţiunea Uniunii Sovietice. Armata Roşie, care a eliberat pe ai noştri fraţi – Ucraineni şi Beloruşi de asuprirea boierilor polonezi, v-a eliberat pe voi, pentru totdeauna, ai noştri fraţi şi cetăţeni ai URSS de robia română. Populaţia Basarabiei! În Marea Uniune a Republicilor Sovietice Socialiste, în colaborarea frăţească cu Ruşii, Ucrainenii, Moldovenii şi alte popoare, voi vă reîntoarceţi la Patria adevărată. Sub soarele Constituiei Staliniste vouă va fi asigurat dreptul la muncă, la odihnă, dreptul la învăţătură şi bătrâneţe asigurată. Fraţilor Moldoveni, Ruşi şi Ucraineni! Nu lăsaţi să ruineze fabricile, uzinele, moşiile, staţiile de cale ferată şi podurile. Bunul acesta e creat de munca voastră şi aparţine vouă. Pământurile boierilor, moşierilor şi ale funcţionarilor mari de stat vor fi împărţite de Puterea Sovietică printre ţăranii cu pământ puţin şi fără pământ. Totodată datoria ţărănească a moşierilor, cămătarilor şi băncilor va fi anulată. Poporul muncitor din Bassarabia! Pe tine te aşteaptă o viaţă fericită şi liberă în marea familie a popoarelor din Uniunea Sovietică Socialistă! Trăiască Basarabia Sovietică! Trăiască fraţii noştri Moldoveni, Ruşi şi Ucraineani, smulţi din robia românească! Trăiască al nostru mare conducător şi învăţător, tovarăşul Stalin! Comandamentul Armatei Roşii!”.

♦ După primirea ordinului Armatei 4 privind evacuarea Basarabiei, jurnalul de operații al Corpului 3 armată consemnează: ,,A fost o lovitură de trăznet la care nimeni nu e aștepta. Ne pregăteam pentru a primi atacul inamic, socoteam posibilă chiar o acțiune de repliere prin luptă cu inamicul însă la o cedare fără luptă a Basarabiei, nu! Din această cauză am fost cu totul surprinși. Nimic nu fusese pregătit pentru o evacuare în asemenea condiții. De aici va rezulta panică în populația românească a provinciei și o scădere apreciabilă a moralului armatei, care va prilejui pierderi materiale însemnate... În oraș (Chișinău - n.n.) populația românească și funcționarii sunt consternați... Rămân pe loc soții fără bărbați, copii fără părinți, aceștia fiind plecați pentru o zi - două (neavând timp să se întoarcă), fie concentrați la diferite unități din țară. Ce vor face acești nenorociți nu se poate prevedea. Populația evreiască este în delir. Stă pe la porți, în grădini publice, se plimbă pe stradă, umplu cafenelele, toți în haine de sărbătoare neputându-și stăpâni bucuria pe care, de altfel, nici nu încearcă s-o ascundă”.

♦ Dezamăgit de ceea ce se întâmpla, Liviu Rebreanu consemna următoarele în jurnalul personal: ,,Prima lovitură pentru noi a războiului a venit azi: rușii au cerut Basarabia și nordul Bucovinei. Lovitura a venit ca din senin, adică în clipa când ne-am fi așteptat mai puțin… Toată noaptea am căutat la radio știri despre drama abătută asupra noastră și despre conducătorii acestei țări care nu spun nimic. Sunt câțiva oameni mediocri care își asumă dreptul să hotărască despre pământul românesc cu ușile închise. În jurul nostru pârâie și se prăbușește tot și noi nu știm nimic. Ce să mai consemnez amănunte atunci când România este în primejdie de moarte! Cernăuți, Chișinău, Cetatea Albă sunt deja ocupate de ruși. În patru zile trebuie evacuate tot – nici nu se știe încă bine ce anume din Bucovina. În același timp, Budapesta jubilează… Se pare că ungurii vor să profite și să ne atace de asemenea. Ce va fi, numai Dumnezeu știe!”.

P.S. Postarea se referă numai la contextul epocii!