$$$

 A fost odată un băiat care iubea să se joace sub un copac mare. Se urca în el, mânca din merele lui, se odihnea la umbră. Copacul îl iubea.

Pe măsură ce băiatul creștea, vizitele deveneau mai rare.

— Vrei să te joci? – îl întreba copacul.

— Nu mai sunt copil. Vreau bani.

— Ia merele mele, vinde-le!

Anii au trecut. Băiatul devenit adult s-a întors.

— Vreau o casă.

— Taie-mi crengile și construiește una.

Mai târziu, bătrân și obosit, a venit din nou.

— Sunt prea bătrân. Nu vreau decât să mă odihnesc.

Copacul, acum doar un trunchi, i-a spus:

— Poți sta pe mine.

Și bătrânul s-a așezat.

Morala?

Cei care ne iubesc cu adevărat ne oferă totul, fără să ceară nimic în schimb. Prețuiește-i cât încă îi ai.