$$$

 IN MEMORIAM  

ADRIAN PĂUNESCU

              Cuvintele din urmă 

        A mai rămas un fir aşa subtire,

Că nici să mă agăț de el nu pot,

Ce pot să vă mai spun la despărțire,

Decât să vă salut, şi-atâta tot ?

         Otrava-mi urcă-n degete şi - n glezne,

Mă simt mai bine astăzi ca oricând

Şi chiar şi testamentul mi-e mai lesne

Decât mi-au fost scrisorile de rând.

        Nu cer nici daune si nici vendeta,

Desigur că un pic mă mai şi tem.

In trupul meu, nevolnicul, regretă ,

Dar mor dintr-o eroare de sistem.

       Nu -i nimeni vinovat, pană la urmă ,

Nu-s vinovați nici cei ce m-au ucis,

O dogmă a intrat adânc in turmă 

Şi falsul ei ne urmareşte-n vis.

      Şi nici nu fac reproşuri nimănuia

Nu-s vinovați nici nesătuii duri.

Le spun la despărțire, ,,Aleluia''

Şi-i las să se intoarcă in păduri.

    Cei ce-au suflat in mine, să mă stingă ,

Nu pot intra-n posteritatea mea,

Ii las mărunți sub ultima lozincă , 

Şi mă întorc cu spatele la ea.

        Acestui testament, ce va rămane,

Ii trebuie un adevăr curat:

Că eu, pe omul patriei române

In tot ce am făcut, nu l-am uitat.

       N -am fost perfect, aproape dimpotrivă ,

Mai imperfect decât parbrizul spart,

Dar n-am intrat cu nimeni in derivă ,

De la comoții până la infarct.

    Eu plec , dar vom rămâne împreună ,

Vă voi veghea şi vă voi ierta ,

Adio tuturor şi noapte bună 

Şi vă aştept pe toți în noaptea mea .

      Din volumul - ,, NOAPTEA MARII BEȚII " - ADRIAN PĂUNESCU