$$$

 Povestea omului care a inventat TVA

 Se spune că era o zi gri în Paris, anul 1954. Într-un birou rece de la Ministerul Finanțelor, un bărbat cu ochelari groși și față obosită s-a ridicat de la masă, a aruncat hârtiile pe podea și a spus: — Am găsit-o! O taxă pe care n-o pot evita… Nici bogații, nici săracii. O taxă care se aplică mereu, la orice. O taxă pe aerul ambalat. O numesc… TVA! Numele lui era Maurice Lauré. Un funcționar francez, uitat de istorie, dar devenit tatăl unei idei pe care n-o iubește nimeni. ⸻ Așa a început totul. La început, colegii l-au privit cu milă. „Încă un teoretician cu idei absurde”, spuneau. Dar statul… a înțeles. Rapid. — Stai puțin… o taxă care se aplică la fiecare pas? La producție, distribuție și vânzare? — Și cine o plătește? — Consumatorul. Adică omul simplu. — Genial! În doar câțiva ani, TVA-ul a fost copiat de toată Europa. Guvernele erau în extaz. Contabilii jubilau. Populația… habar n-avea ce i se întâmplă. ⸻ Cum funcționează? Tu faci pâine. Statul îți ia o parte. Tu vinzi pâinea. Statul mai ia o parte. Omul o cumpără. Statul ia și de la el. Și când tu, brutăria, aduni facturile: — TVA colectat: 500 € — TVA plătit: 400 € — Diferența? Statului. Dar statul nu a produs nimic. N-a frământat, n-a copt, n-a livrat. Doar a cerut. Și a luat. ⸻ Și nimeni nu s-a mai opus. Pentru că TVA-ul nu doare brusc. Nu e o lovitură. E o scurgere lentă. E picătura care face o apă plată… să coste 3 euro. E diferența dintre „ieftin” și „nu-mi permit”. E motivul pentru care un laptop de 1.000 €… îți aduce 200 € înapoi statului. ⸻ Și Maurice? A murit liniștit, fără statuie. Dar în fiecare bon fiscal, în fiecare factură, în fiecare 20% din banii noștri… trăiește TVA-ul. Invenția lui. ⸻ Concluzie? TVA-ul n-a fost creat pentru economie. A fost creat pentru control. Și de atunci… lumea plătește fără să întrebe.