Blânde flori de sânziene ...
Înflorită-i toată valea, cu flori dulci de sânziene...
Și parfumul lor ajunge peste dealuri, pân acasă...
Până-n satul meu mănos, plin odată cu Ilene...
Ce-și purtau cocu-mpletit, sub basmaua de mătasă...
În ziua de Sânzâiene, îmbrăcau ia cu flori,
Cusută in cruciulițe, cu trandafiri și cu maci,
Rupeau busuioc din prag și-l puneau la subțiori
Și-și duceau pașii grăbiți în biserici cu cei dragi.
Mergeau la Sfântul Ioan, să se roage pentru pace,
Pentru roade, sănătate și pentru copii cuminți,
Să le-nvrednicească pasul și mâinile lor dibace,
Să poată să ducă-n spate datoria de părinți...
Așa erau mamele...blânde flori de sânziene,
Mamele de-odinioară, cu cocul prins sub basma,
Dârze, harnice, frumoase, Ane, Marii și Ilene,
Printre ele...o sânzâieană, era și măicuța mea...
Multe au plecat în Rai, și-au lăsat dulci amintiri,
S-au mai ștres, dar năvălesc în zile de sărbătoare,
Strângem la piept iile, cusute cu trandafiri ...
Și ne pierdem ca și colbul, șters de ploi de pe ogoare...
✍️Camelia Nagîț
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu