$$$

 FIGURI DE ANTOLOGIE ALÈ TEATRULUI ROMANESC

Rafinament, eleganță, dar și un ascuțit simț al umorului, îmbinat cu o neobosită curiozitate de a explora infinitele universuri ale teatrului – Anca Bejenaru (născută pe 12 noiembrie 1953) a adus în lumina reflectoarelor personaje memorabile, complexe, pe care le-a oferit publicului cu pasiune și iubire. Timp de mai bine de 40 de ani destinul ei s-a contopit cu scena Teatrului Nottara, unde a jucat din 1979, la un an după ce a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, specializarea Actorie, la clasa profesorilor Octavian Cotescu și Ovidiu Schumacher.

Un spirit liber, care mergea dincolo de clișee și constructe – Senzația de libertate, nimic altceva. Să te simți liber să te prezinți lumii așa cum te-a lăsat Dumnezeu –, Anca Bejenaru era mereu interesată de omul din spatele poveștii și se apropia de personajele sale fie atât prin contopirea cu lumea acestora, fie printr-o detașare brechtiană de emoții, care ducea, în final, la un tip special de asimilare a caracterului. Știa să transmită lumile interioare ale personajelor sale, dar și să reflecte cu discreție toate frământările exterioare. A creat eroine blânde, inocente, dar și figuri puternice, ce catalizau întreaga energie a acțiunii în jurul lor. Și întotdeauna se apropia de ele cu tandrețe, afecțiune și cu spirit ludic.  

Printre spectacolele care au marcat istoria Teatrului Nottara și în care Anca Bejenaru a excelat se numără Mizerie și noblețe de Eduardo Scarpetta, regia: Mihai Berechet (1981); Copiii soarelui de Maxim Gorki, regia: Anca Ovanez Doroșenco (1982), Trăsura la scară de Mihai Ispirescu, regia: Dan Micu (1983), Cum vă place de W. Shakespeare, în regia aceluiaşi Dan Micu (1985); Concurs de împrejurări de Adrian Dohotaru, regia: Nicolae Scarlat (1986); Într-o dimineaţă de Mihai Ispirescu, regia: Dan Micu (1988); Henric al IV-lea de Luigi Pirandello, regia: Dominic Dembinski (1990); Ospăţul lui Balthazar de Benjamin Fundoianu, regia: Alexandru Dabija (1991); Revizorul de N.V. Gogol, regia: Mircea Cornişteanu (1995); Orfanul Zhao de Ji Jun Xiang, regia: Alexandru Dabija (1998); Sărbători fericite de Jean Poiret, regia: Petre Bokor (2002); Hangița de Carlo Goldoni, regia: Tino Geirun (2004); Cabinierul după Ronald Harwood, regia: Marcel Ţop (2011); Roman teatral după Mihail Bulgakov, regia: Vlad Massaci (2013); Mult zgomot pentru nimic de William Shakespeare, regia: Diana Lupescu (2013); Călătoria, după povestiri de Constantin Abăluță, regia: Gavriil Pinte (2015); Drumul spre Mecca, de Athol Fugard, regia: Geanina Hergheligiu (2015); Iubirea la oameni de Dmitri Bogoslavski, regia: Evghenia Berkovici (2017); Să-i îmbrăcăm pe cei goi de Luigi Pirandello, regia: Dan Lăcătușu (2017); Disputa de Pierre de Marivaux, regia: Vlad Massaci (2018); Cumetrele de Michel Tremblay, regia: Corina Dragomir (2019). Ultimul rol la Teatrul Nottara a fost cel al adorabilei bunici Aurora din Fetele Pelican de The Wardrobe Ensemble, în regia lui Horia Suru (2022).

A jucat și pe scena Teatrului Tineretului Piatra Neamț, în spectacole precum Cei trei muschetari de Pierre Jean Valentin, după Alexandre Dumas (1979), Dulcea ipocrizie a bărbatului matur de Tudor Popescu, regia: Edouard Cavoli (1980), Program special L.B. de Stephen Poliakoff, regia: Alexandru Tocilescu (1980), iar în cinematografie s-a remarcat prin rolurile din Plante perene, regia: Roxana Stroe (2013) și Nelu, regia: Ioana Bălțatu (2023).

Anul trecut, întrebată ce i-ar spune fetei de 16 ani care a fost, Anca Bejenaru a răspuns cu bine-cunoscutul său spirit jovial, temperat de o privire dulce-amară: O, câte aș avea sa-i spun... „Ușor! Nu e sfârșitul lumii! Viața e un exercițiu de uzură, păstrează-ți forțele!” Dar dacă aș fi înțeleaptă nu i-aș spune nimic... Știu sigur că nu m-ar asculta...

 A decedat astazi 27 iunie 2025.