$$$

 Henri Coandă – Omul care a visat viitorul și l-a lăsat moștenire întregii lumi

Pe 7 iunie 1886, într-o casă din București, se năștea un copil care avea să schimbe pentru totdeauna modul în care înțelegem zborul, apa, mișcarea și însăși ideea de viitor. Henri Coandă nu a fost doar un inventator. A fost un vizionar, un sculptor al imposibilului, un om care vedea legile naturii ca pe niște aliați în jocul său genial cu lumea.

De mic era fascinat de zbor. La liceu, în Iași, a construit o machetă de avion propulsat de rachetă, poate o jucărie a minții pentru ceilalți, dar o prevestire pentru destinul său. A studiat în Germania, Belgia și Franța, acumulând titluri și cunoștințe la o viteză amețitoare: inginer, specialist în aeronautică, frigotehnist, inventator. Avea doar 22 de ani când devenea ceea ce majoritatea nu ajung nici la 60, iar lumea… lumea nu era pregătită pentru Henri Coandă.

În 1910, la Paris, într-un salon al viselor și ideilor devenite realitate, el prezenta un avion fără elice – un concept absolut futurist…era primul avion cu reacție din lume. L-a testat câteva luni mai târziu, zborul a fost scurt și sfârșitul violent, avionul a luat foc. Acel moment, acea scânteie, a fost începutul unei revoluții. Din cenușa acelui prototip s-au născut decenii mai târziu avioanele cu reacție moderne, turboreactoarele care ne poartă azi de la un continent la altul în câteva ore.

Acel prim motor fără elice, turbo-propulsorul lui Coandă, a schimbat totul și lumea științei a început, treptat, să-l recunoască. Titluri onorifice, medalii, recunoaștere internațională, toate veneau, dar parcă mereu cu o întârziere de câteva zeci de ani.

În 1930, în urma cercetărilor legate de jeturile de aer din motorul său, Coandă observă un fenomen pe care nimeni nu îl putea explica: jetul de aer era „atras” de fuselaj, curgând pe lângă el. A fost nevoie de ani și de sprijinul altor savanți pentru a formula ceea ce azi numim „efectul Coandă” - o lege a devierii fluidelor în apropierea suprafețelor curbe, folosită astăzi în aviație, ventilatoare fără elice, injectoare, propulsoare, arhitectură fluidodinamică și în… medicină.

Henri Coandă nu era interesat doar de cer. Mintea lui explora pământul, apa, materia însăși.

A conceput aparate de zbor bimotor, sănii cu reacție, planuri pentru aerodine lenticulare care puteau decola vertical (precursoarele dronelor și ale avioanelor VTOL din ziua de astăzi), un sistem de desalinizare a apei de mare cu energie solară (în 1954!), un dispozitiv de detecție a lichidelor în sol (folosit și azi în industria petrolieră), ba chiar și un nou material de construcții - „lemnul de ciment” - folosit decorativ la Palatul Culturii din Iași.

Unele dintre ideile sale geniale au avut nevoie de timp și de evoluție tehnologică pentru a fi puse în practică: în anii ’60, Coandă a propus un sistem de transport în tuburi, bazat pe diferențe de presiune - capsule sau vagoane propulsate cu viteze de până la 700 km/h, fără frecarea aerului. Proiectul care a părut fantezist atunci avea să fie reluat aproape un secol mai târziu de Elon Musk sub numele de Hyperloop. 

Contribuția romănului care „a visat trenuri în vid” înainte ca lumea să creadă că e posibil a fost uitat.

Pe lângă toate acestea, Henri Coandă a studiat aproape obsesiv calitatea apei potabile. A călătorit în locuri izolate, a analizat apa care păstra oameni sănătoși peste 100 de ani. A concluzionat că apa nu este doar lichidul vieții, ci un agent al longevității. A căutat în ea sursa vitalității, a tinereții, a echilibrului. Ce alt geniu ar fi trecut, cu aceeași pasiune, de la motoare cu reacție la structura moleculară a apei?

A obținut peste 250 de brevete de invenție, a colaborat cu NASA și US Air Force în cercetări rămase secrete, a anticipat tehnologii care azi ne par de domeniul firescului. Cu toate acestea, în timpul vieții lui, Coandă a fost în multe privințe un exilat în viitor. Cum spunea Gustave Eiffel: „Coandă s-a născut cu 30, dacă nu cu 50 de ani prea devreme.”

Poate chiar mai mult, am putea spune fără să greșim.

Când Henri Coandă s-a stins, pe 25 noiembrie 1972, la 86 de ani, lăsa în urmă nu doar invenții, ci o viziune. Un mod de a privi lumea ca pe o continuă provocare, un imens joc  de puzzle care abia așteaptă să fie rezolvat.

Astăzi, Aeroportul Internațional din București îi poartă numele și știm cu toții că “a inventat motorul cu reacție”. Moștenirea lui zboară mult mai departe, atingând într-un fel sau altul milioane de vieți, zilnic… în fiecare avion cu care ne deplasăm pe distanțe mari, în fiecare tunel de vânt, în fiecare idee îndrăzneață care pare „prea devreme” pentru lumea noastră.

Henri Coandă n-a fost doar un inventator. A fost un pionier al imposibilului. Un român care a avut curajul să vadă și să facă lucruri pe care alții nu îndrăzneau nici măcar să le viseze.