***

 Principalele evenimente ale zilei de 10 august pe mapamond de-a lungul timpului:

843: În Tratatul de la Verdun, după moartea lui Ludovic cel Pios, Imperiul Franc este împărțit între fiii acestuia, Lothar, Ludovic și Carol.

• Lothair I a primit Francia Media (Regatul franc de mijloc) - Regatul Italiei. Lothair (care fusese numit co-împărat franc în 817) și-a păstrat titlul de împărat, dar a conferit doar stăpânirea nominală asupra pământurilor fraților săi. 

• Ludovic al II-lea Germanul a primit Francia Orientalis (regatul franc de est) - Regatul Bavariei

• Carol al II-lea a primit Francia Occidentalis (regatul franc de vest) - Regatul Aquitaniei

1500: Ștefan cel Mare, domnul Moldovei (1457–1504), a dăruit Mănăstirii Putna marea dveră a Răstignirii, broderie monumentală de o valoare deosebită.

1539: Francisc I al Franței semnează Ordonanța de la Villers-Cotterêts, prin care limba franceză este introdusă în locul latinei în documentele oficiale.

1675: A fost înființat "Observatorul Regal din Greenwich". În 1948 observatorul a fost transferat în castelul Herstmonceux (Sussex). Vechea clădire a observatorului, construită de Wren, s–a păstrat până în prezent, și este înconjurată de un parc în centrul Londrei.

1792: Revoluția franceză: Poporul cucerește Palatul Tuileries. La prânz, castelul este luat cu asalt. Adunarea națională decide că regele Ludovic al XVI-lea este suspendat din funcțiile sale și că francezii vor alege o nouă Convenție Națională a cărei misiune este să fondeze o națiune nouă – „a doua revoluție".

1793: Muzeul Luvru este deschis oficial la Paris, Franța.

1809: Proclamarea independenței statului Ecuador. Sărbătoare națională.

1835 – PT Barnum își începe cariera ca showman și antreprenor de circ expunând pe Joice Heth, un sclav african octogenerian despre care pretinde că a fost doica lui George Washington.

1875: Este pusă piatra de temelie a castelului Peleș din Sinaia (10/22 august), sub care sunt îngropate câteva zeci de monede de aur de 20 de lei, primele monede românești cu chipul lui Carol I.

1920: Marele Imperiu Otoman dispare. Prin semnarea Tratatului de la Sèvres pierde patru cincimi din teritoriul său.

1974: Este inaugurată Sala Polivalentă din București.

#evenimente #events #OnThisDay #10August #Aug ust10 #August #remember #2k24

***

 🇬🇧 #Today marks the 140th birth anniversary of great Romanian working class writer Panait Istrati (rendered in french as Panaït Istrati, 1884 - 1935) who wrote in French and Romanian, nicknamed The Maxim Gorky of the Balkans. Istrati appears to be the first Romanian author explicitly depicting a homosexual character in his work.

__________________________________________

🇷🇴 Astăzi, 10/22 august, se împlinesc 140 de ani de la nașterea marelui scriitor de limbă română și franceză Panait Istrati (numele la naștere Gherasim Istrate, 1884 - 1935).

Descoperit de Romain Rolland, la începutul anilor ’20, Panait Istrati născut, dintr-o mamă româncă şi un tată grec, a devenit rapid unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori ai lumii.

Până la Chira Chiralina (1924), Panait Istrati fusese prezent în presa românească şi în câteva dintre publicaţiile europene cu reportaje şi articole de atitudine social-politică, toate cu o vădită orientare de stânga. Numai câteva încercări literare (între acestea Nicolaï Tziganou) anunţau cumva talentul de scriitor.

Cu puţine excepţii, şi-a scris opera direct în franceză, păstrând însă atmosfera, gândirea şi particularităţile de limbaj ale culturii române, ceea ce a făcut să pară un scriitor „exotic”, „pitoresc”, „oriental”. În paralel, și-a tradus o bună parte a operei pentru publicul român, convins fiind de apartenența sa spirituală la țara de origine: „Înainte de a fi «prozator francez contemporan», eu am fost prozator român înnăscut.”

În ciuda comparaţiilor cu Maxim Gorki şi cu alţi mari scriitori, Panait Istrati este el însuşi, prin ceea ce are mai valoros opera sa, prin talentul său inegalabil de povestitor, prin idealul de umanitate susţinut în fiecare din paginile cărţilor sale, fie ca acestea se intitulează: „Chira Chiralina", „Moş Anghel", „Codin", „Neranţula", „Mediterana" sau „Spovedanie pentru învinşi".

#PanaitIstrati #PanaïtIstrati #Romanian #workingclass #writer #scriitor #jurnalist #romancier #roman #grec #Braila #București #Bucuresti #Bucharest #Ilfov #Muntenia #România #Romania #inmemoriam #aniversare #aniversari #ABCulMemoriei #azi #remember #OnThisDay #BirthAnniversary #ChiraChiralina #RomainRolland #2k24

***

 • 10 august: In memoriam marea actriță de teatru, film și televiziune Tamara Buciuceanu Botez (1929 - 2019) 🙏

Este una din reprezentantele generaţiei de aur a teatrului românesc. Este supranumită „Doamna comediei româneşti”, fiind una dintre figurile legendare ale teatrului de comedie. 

A absolvit cursurile Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografica din Bucureşti la clasa profesorului Nicolae Bălţăteanu în 1952, după ce îşi începuse studiile de actorie în 1948 la Institutul de Teatru „Vasile Alecsandri” din Iaşi.

A jucat pe scenele marilor teatre ale Capitalei precum: Giuleşti, Bulandra, Naţional, Teatrul de comedie etc. A avut roluri importante în teatru în piese precum, „Coana Chiriţa”, „Romeo şi Julieta la început de noiembrie”, „Scaunele”, „Cumetrele”, „Doctor fără voie”, „Nepotul”, „Aşteptând la arlechin”, „Domnişoara Nastasia”, „Mamouret” etc. Cartea de vizită a carierei sale rămâne fără îndoială personajul Vicăi Delcă din piesa „Dimineaţă pierdută” după Gabriela Adameşteanu.

De asemenea, Tamara Buciuceanu a făcut o carieră impresionantă şi în Televiziune, memorabile fiind cupletele sale din programele de Revelion. 

A jucat în peste 25 de filme, printre care se numără: „Titanic vals” (1964), „Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii”, „Chirita in provincie”, „Cuibul de viespi”, „Liceenii”, „Primăvara bobocilor”, dublaj memorabil de voce, record de dublaj Disney (interpretare la 81 de ani, și 58 de ani în activitate), la filmul „Prințesa și Broscoiul”, în rolul Mamei Odie, în original vocea aparținându-i lui Jeniffer Lewis (2010) etc. Personajul său emblematic fiind profesoara Isoscel din seria „Liceenii”.

#TamaraBuciuceanu #TamaraBuciuceanuBotez #actrita #romana #scena #teatru #film #televiziune #Bender #Tighina #Basarabia #Moldova #RepublicaMoldova #Romania #aniversare #aniversari #omagiu #ABCulMemoriei #inmemoria #inmemoriam #remember Teatrul Naţional "I. L. Caragiale" Bucureşti  #Teatrul #National #TeatrulNational #Bucuresti #TNB #IuliaBuciu ceanu #2k24

***

 

Mircea Baniciu: "Dumnezeu să-l odihnească. Am fost o perioadă solistul, dar eu spun că perioada cea mai bună, în care s-au făcut lucrurile cele mai frumoase. Din păcate, noi nu ne-am prea înțeles în ultima vreme, urmând ca abia în ultima perioadă a vieții lui să ne întâlnim, mai apropiați fiind. Pentru că toată lumea ne spunea. Sunt momente în care lucrurile trebuie repuse în pagină.

Îmi pare rău că s-a dus atât de repede. Mulți dintre prietenii noștri ne spun: 'voi ați fost Beatles-ul României'. Cred că nu au fost departe de adevăr. Momentele noastre au fost aproape inegalabile, pentru că un asemenea fenomen ar fi, în principiu, greu de egalat. Asta din cauza energiei lui Nicu, care a condus ideile și tot ce s-a făcut într-o anumită perioadă. Și după aceea. Pentru că el a încercat să construiască în continuare câte ceva.

Eu mă bucur că a încercat și a trăit intens și arzând până în ultima clipă. Cu siguranță că a făcut foarte multe și, din păcate, lucrurile cele mai apropiate de Phoenix nu au avut un ecou favorabil, mai ales în ultima vreme. S-au întâmplat niște lucruri pe care noi, cei din prima echipă, le-am acceptat sau le-am acceptat mai puțin, dar Nicu Covaci rămâne pentru noi omul cu care am început fenomenul acesta extraordinar, cu care am avut cele mai frumoase momente, cei mai frumoși ani. Eu pentru asta îi mulțumesc.

Eu eram astăzi, poate, un arhitect într-un birou de arhitectură, eram cu totul și cu totul altceva decât cum a fost să fie. Iată-mă pe scenă - și acum sunt într-un spectacol - și pot să vă spun că lui îi datorez schimbarea asta de macaz. El m-a scos din școală și m-a pus pe scenă. A fost un lucru extraordinar, nu mă așteptam să mă țină atât de mult. Eu i-am și mărturisit-o de nu știu câte ori: lucrurile pe care tu le-ai făcut pentru gașcă, pentru noi, pentru prietenii tăi, au fost aproape de inegalat, pentru că ne-au schimbat viața tuturor.

Eu îi mulțumesc acum, acolo unde este, pentru tot ce a făcut, pentru perioada noastră de glorie și nu numai, pentru faptul că noi mai existăm pe scenă. Phoenix a fost și va mai rămâne ceea ce sunt convins că trebuia să fie."

***

 

MESERIA DE PROFESOR 

====================

La o cină, oaspeții stăteau în jurul mesei discutând despre viață.

Un bărbat, CEO (cel mai înalt grad executiv dintr-o companie), a decis să înceapă o discuție asupra problemei educației. 

El a întrebat: „Ce va învăța un copil de la cineva care a decis că cea mai bună opțiune din viață a fost să devină profesor?”

Pentru a-și sublinia ideea, s-a adresat altui oaspete: "Ești profesor, Bonnie. Fii sinceră. Ce faci?"

Bonnie, care avea o reputație de onestitate și sinceritate, a răspuns:

„Vrei să știi ce fac? 

(S-a oprit o secundă, apoi a început ...)

Ei bine, îi fac pe copii să lucreze mai mult decât au crezut vreodată că ar putea.

Fac copilul ca primind un 5 (sau suficient) să se simtă câștigătorul Medaliei de Onoare.

Îi fac pe copii să stea timp de 40-50 de minute la curs, când părinții lor nu-i pot face să stea pentru 5 minute fără un iPod, SmathPhone, Game Cube sau închiriere de filme.

Vrei să știi ce fac? 

(S-a oprit din nou și s-a uitat la fiecare persoană de la masă)

Îi fac pe copii să se întrebe.

Îi fac să pună întrebări.

Îi fac să-și ceară scuze și să spună adevărul.

Îi fac să aibă respect și să-și asume responsabilitatea pentru acțiunile lor.

Îi învăț să scrie și apoi din nou să scrie ... Tastarea nu este totul.

Îi fac să citească, să citească, să citească.

Îi fac să împărtășească tuturor rezultatele la matematică. Îi provoc să-și folosească creierul dat de Dumnezeu, nu calculatorul creat de om.

Îi fac pe elevii mei din alte țări să învețe tot ce trebuie să știe despre limba engleză, păstrând în același timp identitatea lor culturală unică.

Fac din clasă un loc în care toți elevii mei să se simtă în siguranță.

În cele din urmă, îi fac să înțeleagă că, dacă folosesc darurile care le-au fost oferite, muncesc din greu și își urmează inimile, pot avea succes în viață. (Bonnie s-a oprit ultima oară și apoi a continuat.)

Apoi, când oamenii încearcă să mă judece după ceea ce fac, știind că pentru mine banii nu sunt totul, pot să ridic capul sus și să nu acord atenție ignoranței lor.

Vrei să știi ce fac? 

FAC DIFERENȚA.

Dumneavoastră ce faceți domnule CEO?”

Maxilarul i-a căzut, a tăcut.

PROFESORATUL este ... profesia care face posibilă toate celelalte profesii!

ACESTE GÂNDURI MERITĂ A FI TRIMISE FIECĂRUI PROFESOR, FIECĂRUI CEO, chiar și tuturor educatorilor dvs. personali, cum ar fi mame, tați, frați, surori, formatori/antrenori și/sau lideri spirituali." 

(Mesaj primit de la un coleg minunat, căruia, și pe această cale, îi mulțumesc! !!) 

----------------------

Text preluat

Autor necunoscut

***

 10 august 1884: S-a născut Panait Istrati (Gherasim Istrate), scriitor român.

Panait Istrati, numele la naștere, Gherasim Istrate, (10 august 1884, Brăila – 16 aprilie 1935, București) a fost un scriitor român de limbă română și franceză.

VIAȚA

Panait Istrati s-a născut în Brăila, ca fiu nelegitim al unei spălătorese, Joița Istrate, și al unui contrabandist grec, Gheoghios Valsamis, grec din Cefalonia.

A copilărit în Baldovinești, a terminat șase ani de școală primară, doi fiind nevoit să-i repete, ca și Maxim Gorki, scriitorul rus și apoi sovietic cu care a fost comparat adesea. Și-a câștigat existența ca ucenic al unui cârciumar, al unui brutar și al unui vânzător ambulant. O vreme a fost și cărbunar la bordul navelor Serviciului Maritim Român. În acest timp a citit cu aviditate tot ce i-a căzut în mână. Hoinărelile l-au purtat prin diferite orașe: București, Constantinopol, Alexandria din Egipt, Cairo, Napoli, Paris și Lausanne.

Primele încercări literare datează din 1906, cu preponderență făcând publicistică în presa muncitorească din România, debutul fiindu-i articolul Hotel Regina în revista România muncitoare. Între 1910-1912 își publică, în aceeași revistă, primele povestiri: Mântuitorul, Calul lui Bălan, Familia noastră, 1 Mai. Colaborează și la alte ziare: Viața socială, Dimineața, Adevărul etc. Se apropie de cercurile socialiste.

Trăind în sărăcie, bolnav și singur, a încercat să se sinucidă în 1921 pe când era la Nisa, dar a fost salvat, iar în buzunar i s-a găsit o scrisoare netrimisă, adresată lui Romain Rolland. Acesta este avertizat și îi răspunde imediat încurajându-l să urmeze cariera sa de scriitor. Povestirea Chira Chiralina a fost publicată în 1923 cu o prefață semnată chiar de Romain Rolland. A publicat apoi romanele: Ciulinii Bărăganului, Les Récits d'Adrien Zograffi („Povestile lui Adrian Zograffi”).

Nicolae Iorga nu l-a apreciat deloc pe Panait Istrati. Într-un interviu luat de Ioan Massoff și apărut în ziarul Rampa din 12 noiembrie 1924, Iorga declara:

"Opera lui Panait Istrati ne arată elocvent că avem de-a face cu un hamal din portul Brăilei. D-nul Panait Istrati mi-a trimis Kyra Kyralina cu dedicație. Am încercat să o citesc, dar am fost nevoit să arunc cartea imediat; asemenea lucruri nu se pot citi. [...] Eu nu-i găsesc absolut nici o calitate. Am spus: avem de a face cu un hamal din portul dunărean".

Pamfil Șeicaru îl numește pe Istrati „biet poet al șezuturilor deflorate”, datorită includerii unui personaj homosexual în Chira Chiralina.

În 1927 a vizitat Moscova și Kievul (și a asistat chiar la filmarea unui film despre călătoria sa acolo). În Rusia îl întâlnește pe scriitorul grec Nikos Kazantzakis (care îl va menționa mai târziu în romanul său Zorba Grecul și în Raport către El Greco). În 1929 a călătorit din nou în Rusia sovietică. Voiajul său în Rusia a fost sursa de inspirație a operei Vers l'autre flamme-Confession pour vaincus (tradusă în limba engleză sub titlul The Confession of a Loser) în care denunță abuzurile regimului comunist. Una din remarcile sale celebre la adresa regimului sovietic și a omletei proverbiale: "Văd ouăle sparte, dar unde este omleta?". Antologia Vers l'autre flamme cuprinde nu doar textul Spovedania unui învins a lui Istrati, ci și alte scrieri căci Victor Serge este, de pildă, un alt autor. Publicarea cărții va provoca izolarea scriitorului, acesta fiind abandonat de prietenii săi de ideologie socialistă (unii din prietenii săi comuniști considerându-l fascist).

În 1930 se reîntoarce definitiv în România. Publică în 1933 eseul L’Homme qui n’adhère à rien, în care se conturează atitudinea sa în privința independenței. Chintesența acestui eseu îi atrage vehemente contestări.

A fost tratat de TBC în Franța la Nisa și apoi a revenit la București. Izolat, singur și bolnav de tuberculoză, a murit la sanatoriul Filaret. Monumentul de la mormântul său a fost realizat de către Milița Petrașcu.

Prozele și romanele sale descriu lumea proletariatului, pe care a avut ocazia să o cunoască de aproape, mirificele ținuturi ale Brăilei natale, Delta Dunării, un amestec de rase și religii și diverse orașele din Europa prin care a trecut de-a lungul vieții. Opera lui Panait Istrati, scrisă în limbile franceză și română, a fost tradusă în peste 30 de limbi.

OPERA

În jurul anului 1935, când s-a realizat o statistică, s-a stabilit că Istrati era deja tradus în 27 de limbi, ceea ce demonstrează că Panait Istrati nu a avut numai un succes de librărie, ci a pătruns în foarte multe medii culturale din întreaga lume, ajutat probabil de faptul că scria în limba franceză.

CICLUL „ADRIAN ZOGRAFI”

- Les Récits d’Adrien Zograffi / Povestirile lui Adrian Zografi:

- Kyra Kyralina, Rieder, Paris, 1924, prefață: Romain Rolland; versiune românească de autor: I. G. Hertz, București, 1934;

- Oncle Anghel, Rieder, Paris, 1924; versiune românească de autor: Renașterea, București,1925;

- Les Haidoucs: I. Présentation de Haidoucs, Rieder, Paris, 1925;

- Les Haidoucs: II. Domnitza de Snagov, Rieder, Paris, 1926;

- Enfance d’Adrien Zograffi / Copilăria lui Adrian Zografi:

- Codine, Rieder, Paris, 1926; versiune românească de autor: I. G. Hertz, București, 1935;

- Adolescence d’Adrien Zograffi / Adolescența lui Adrian Zografi:

- Mikhail, Rieder, Paris, 1927;

- Vie d’Adrien Zograffi / Viața lui Adrian Zografi:

- La Maison Thuringer, Rieder, Paris, 1933; versiune românească de autor: Cartea Românească, București,1933;

- Le Bureau du placement, Rieder, Paris, 1933; versiune românească de autor: Cartea Românească, București,1933;

- Méditerranée. Lever du soleil, Rieder, Paris, 1934;

- Méditerranée. Coucher du soleil, Rieder, Paris, 1935; versiune românească de autor: Cartea Românească, București,1936;

ÎN AFARA CICLULUI „ADRIAN ZOGRAFI”

- Trecut și viitor. Pagini autobiogafice, Renașterea, București,1925;

- La Famille Perlmutter, Gallimard, Paris, 1927 (în colaborare cu Josué Jéhouda);

- Isaac, le tresseur de fil de fer, Joseph Hessler librairie, Strasbourg, 1927;

- Le Refrain de la fosse (Nerantsoula), Grasset, Paris, 1927;

- Mes départs (pages autobiographiques), Gallimard, Paris, 1928; versiune românească de autor (postum): Cartea Românească, București, 1940;

- Les Chardons du Baragan, Bernard Grasset, Paris, 1928; versiune românească de autor, numai primul capitol (postum): Moderna, București, 1943;

- Confession pour vaincus. Après seize mois dans l’URSS, Rieder, Paris, 1929;

- Le Pécheur d’éponges (pages autobiographiques), Rieder, Paris, 1930; versiune românească de autor (postum): Dacia, București, f.a.;

- Pour avoir aimé la terre, Denoël et Steele, Paris, 1930;

- Tsatsa Minnka, Rieder, Paris, 1931; versiune românească de autor: Eminescu, București, 1931;

- En Égypte, Éditions des Cahiers libres, Paris, 1931.

EDIȚII

- Opere alese / Œuvres choisies, ediție bilingvă româno-franceză, texte alese, prefață și note de Al. Oprea, traducere de Eugen Barbu, vol. I-IX, București, Editura pentru Literatură / Editura Minerva, 1966-1984.

- Opere, ediție bilingvă franceză-română, ediție îngrijită, studiu introductiv și note de Zamfir Bălan, Editura Istros a Muzeului Brăilei (Kyra Kyralina / Chira Chiralina, 1993, ediția a doua, 2009; Oncle Anghel / Moș Anghel, 1995; Codine / Codin, 1996; Tsatsa Minnka/Țața Minca, 1997; La maison Thuringer / Casa Thuringer, 1998).

- Opere. Povestiri. Romane, colecția „Opere fundamentale”, ediție îngrijită, cronologie, note și comentarii de Teodor Vârgolici, introducere de Eugen Simion, vol. I-II,Editura Univers Enciclopedic, București, 2003.

- Opere, colecția „Opere fundamentale”, ediție îngrijită, cronologie, note și comentarii de Zamfir Bălan, introducere de Eugen Simion, Academia Română - Fundația Națională pentru Știință și Artă, Muzeul Național al Literaturii Române, București, 2019 (vol. I-II), 2021 (vol. III-IV): I. „Romanul lui Adrian Zografi”: Povestirile lui Adrian Zografi, Copilăria lui Adrian Zografi; II. „Romanul lui Adrian Zografi”: Adolescența lui Adrian Zografi, Viața lui Adrian Zografi; III. Romane, povestiri, scrieri autobiografice; IV. Însemnări de călătorie, confesiuni, evocări, scrieri postume.

ÎN LIMBA MAGHIARĂ

Kyra Kyralina (Chira Chiralina), traducere în limba maghiară de Domokos János și Horváth Henrik, Európa Könyvkiadó, Budapest, 1965.

ECRANIZĂRI

- Kira Kiralina, film mut sovietic, 1928, regia: Boris Glagolin

- Ciulinii Bărăganului, coproducție Franța-România, 1957, regia: Louis Daquin, Gheorghe Vitanidis. Ecranizare după romanul omonim.

- Codin (Codine), coproducție Franța-România, 1962, regia: Henri Colpi. Ecranizare după romanul Copilăria lui Adrian Zograffi. Scenariul: Dumitru Carabăț, Henri Colpi, Yves Jamiaque. Premiul pentru cel mai bun scenariu, Festivalul de film de la Cannes, 1963.

- Balkán! Balkán!, coproducție Ungaria - Franța - Turcia, 1993, regia: Maár Gyula. Ecranizare după Chi ra Chiralina.

- Kira Kiralina, film românesc din 2014, regia: Dan Pița.

***

 10 august 1962: S-a născut scriitorul român Horia Gârbea.

Horia Gârbea (10 august 1962, București) este un autor de cărți științifice, inginer constructor, poet, scriitor român, membru al Uniunii Scriitorilor din România.

DATE BIOGRAFICE

Horia Gârbea s-a născut la 10 august 1962 în București. Este doctor în inginerie din 1999, cu o teză din domeniul fiabilității construcțiilor, cadru didactic la Facultatea de Îmbunătățiri Funciare și Ingineria Mediului din București din 1987. A publicat 8 volume cu caracter științific și didactic. În domeniul literar, a debutat în 1982 cu poezie. A fost membru al cenaclului Universitas, condus de criticul Mircea Martin. Din 2000 a fost secretar al secției de dramaturgie a Asociației Scriitorilor București. Apoi, din noiembrie 2003, secretar al Asociației Scriitorilor București, ales președinte al ASB în 2005. Membru al Comitetului director al Uniunii Scriitorilor din 2005. Președinte al Filialei București-Poezie a Uniunii Scriitorilor din 2015, ales în 2018 pentru încă un mandat de 5 ani. A fost vicepreședintele Institutului Cultural Român (2012-2013). Director al Teatrului Dramaturgilor Români din București, din 2017.

ACTIVITATE LITERARĂ

După revoluția din 1989 a avut o activitate intensă de publicist și autor de literatură. A publicat poezie, proză, teatru, critică literară și teatrală, eseuri, în total 12 piese reprezentate în țară precum și în Anglia și Franța. A tradus în română și a adaptat pentru scenă 16 piese de Jacques Copi, Pierre Corneille, S.I.Witkiewicz, Fernando Arrabal, A.P.Cehov, N. Machiavelli, Dario Fo, Tennessee Williams, Marivaux etc. A publicat 23 de volume de literatură, obâinând numeroase premii literare. Romanul Căderea Bastiliei a fost distins cu trei premii naționale în 1998. A susținut și susține rubrici permanente în reviste literare naționale (Luceafărul, Cuvântul, Ziarul financiar, Săptămîna financiară etc.), și la publicații teatrale ca Scena, Drama. A fost titularul rubricii săptămânale de bridge din Ziarul financiar din 2003 până în 2008. A publicat numeroase alte articole. A prezentat câteva sute de volume de literatură contemporană în articole, unele grupate ulterior în trei volume. După 2010 face parte din echipa coordonată de George Volceanov pentru retraducerea integrală a operei lui Shakespeare. A tradus 12 piese de William Shakespeare, dintre care patru în colaborare, și numeroase sonete ale acestuia. Între piesele traduse: Vis de-o noapte-n miezul verii, Negustorul din Veneția, Richard al III-lea, Macbeth. A mai tradus piese de Corneille, Marivaux, Eduardo de Fillipo, Dario Fo etc.

În 1998 a început să realizeze scenarii de filme și show-uri pentru televiziune la Pro TV, apoi la Prima TV, Național TV etc. A reprezentat România la festivaluri internaționale de literatura și teatru. A realizat doua cicluri de emisiuni la TVR Cultural (2002-2004). A fost dramaturgul Teatrului „Toma Caragiu” din Ploiești și a reprezentat România la festivaluri internaționale de literatură.

În decembrie 2015, a editat la Institutul Cultural Român antologia în limba engleză de povestiri românești SF Worlds and Beings.

VOLUME PUBLICATE

- 1993 Doamna Bovary sînt ceilalți, teatru - Editura Phoenix

- 1993 Mephisto, texte pentru teatru - Ed. Phoenix

- 1996 Text biografic, poezie - Ed.Pantheon

- 1996 Proba cu martori, poezie - Cartea Românească și ASB

- 1997 Misterele Bucureștilor, proză scurtă - Cartea Românească

- 1998 Căderea Bastiliei, roman - Editura Allfa (ed. a II-a Ed. Corint, ed a III-a eLiteratura, 2016)

- 1998 Cine l-a ucis pe Marx?, text pentru teatru Biblioteca București editata de Asociația Scriitorilor București și Editura Eminescu

- 1999 Decembrie, în direct, teatru, Editura All

- 2001 Cine l-a ucis pe Marx?, teatru, Editura Vinea

- 2001 Enigme în orașul nostru, proză scurtă, Ed.Fundatiei Pro

- 2002 Rață cu portocale, publicistică, Ed.Premier

- 2003 Vacanță în infern, critică, Ed. Carte de Suflet

- 2003 Creșterea iguanelor de casă, poezie, Ed. Vinea

- 2003 Vacanță în infern , critică, vol II – Editura Muzeului Literaturii.

- 2004 Hotel Cervantes, teatru, Uniunea Scriitorilor din România

- 2004 Drumul spre Nghe An, jurnalistică, Editura Muzeului Literaturii Române

- 2005 Arte parțiale, critică, Editura Muzeului Literaturii Române și ASB

- 2005 Bridge în 41 de povestiri vesele, proză scurtă, Ed. Tritonic.

- 2006 Crime la Elsinore, roman - Ed. Cartea Românească (ed. a II-a eLiteratura 2016, ed. a III-a Neuma)

- 2007 Divorț în direct teatru - Ed. Palimpsest.

- 2008 Trecute vieți de fanți și de birlici - Viața și, uneori, opera personajelor - Ed. Cartea Românească. (Ed. a II-a adăugită, eLiteratura 2014)

- 2010 Fratele mai deștept al lui Kalasnikov - Ed. Limes

- 2010 Azerbaijan - The Living Flame (bilingv, versiune engleză de Elena Nistor)- Ed. Top Forum

- 2011 Pantera sus, pe clavecin, poezie, Ed. Tracus Arte

- 2012 Trecutul e o sărbătoare, poezie - Ed. Tracus Arte

- 2016 Cântelele lui Huppy, poezie pentru copii - Ed. Neuma

- 2016 Uimitoarele aventuri ale lui Făt-Frumos din Lună, roman, Ed. Neuma

- 2017 Celălalt țărm, poezie, Ed. Neuma

- 2018 Poeme cu înger, poezie, Ed. Neuma

- 2019 Pisica din Kavala, poezie, Ed. Neuma

- 2019 Plăcinte cu ighemonicon, proză, Ed. Neuma

- 2020 Minunata viață a personajelor, eseuri, Ed. Neuma

- 2020 Der vergessene Traum, Traducere Christian W. Schenk, Editura Dionysos, Boppard Germania 2020, ISBN 9798625419635

- 2021 Amintiri cu poduri, poezie, Ed. Neuma

- 2022 Ultima iubire a lui Cezar, teatru, Ed. Neuma

- 2022 Bumerang, poezie, traducere în limba maghiară de Démeny Péter, Editura Kalligram, Budapesta

- 2023 Zuliari și mangafale. Viața facinantă a personajelor, eseuri, E. Neuma

PREMII ȘI DISTINCȚII

- A primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru dramaturgie pe anul 1999.

- Premiul Academiei pentru dramaturgie – 2001.

- Distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de cavaler (2004), apoi înălțat în grad de ofițer (2010).

- Premiul Poesis Satu-Mare, Premiul Sudului, - Premiul Ion Creangă (1998)

- Premiul „Andrei Bantaș” pentru traducere (2010) pentru W. Shakespeare, Opere, vol. IV (împreună cu Violeta Popa, George Volceanov)

- Premiul Uniunii Scriitorilor (2015) pentru traducere pentru W. Shakespeare, Opere, vol. VIII și IX (împreună cu Lucia Verona, George Volceanov)

- Premiul Uniunii Scriitorilor (2016) pentru Literatură pentru copii.

- Premiile revistei „Luceafărul” pentru dramaturgie și ulterior pentru eseu

- De trei ori finalist al Turnirului de poezie „Cununa de lauri”: Olimp - 2011, Alexandroupolis - 2018, Nessebar -2021. Premiul publicului la Turnirul de la Alexandroupolis și Premiul „Cununa de lauri” cu echipa Filialei București-Poezie (2018 și 2021).

- Premiul „Tudor Arghezi” pentru poezie, 2021 și titlul de Cetățean de onoare al orașului Târgu Cărbunești.

- Premiul „Cununa de lauri de la Muntele Athos”, Ouranopoli, 2022.

- Premiul Uniunii Scriitorilor pentru dramaturgie pe anul 2022.

- Numeroase premii literare ale unor reviste și as ociații: Convorbiri literare, Tomis, Antares, Caligraf, APLER etc.