$$$

 Pe vremea mea se făcea școală. Și nu, nu e doar o vorbă de bătrân.

    Pe vremea mea se făcea școală. Nu pentru că era mai ușor, ci pentru că era mai serios. Pentru că profesorul intra în clasă și se lăsa liniște. Nu pentru că ne era frică de el, ci pentru că îl respectam. Știam că omul din fața noastră nu era doar cineva plătit să predea o lecție, ci cineva care ne forma caractere.

    Când intra profesorul, ne ridicam în picioare. Toți. Fără oftaturi, fără telefoane ascunse sub bancă, fără „lasă că nu vede”. Manualele erau deschise, caietele pregătite, iar privirea era atentă. Nu pentru note. Ci pentru că așa am fost învățați: școala era importantă.

   Pe vremea mea, dacă nu învățai, nu dădeai vina pe profesor, pe programă sau pe sistem. Știai clar: nu te-ai pregătit, plăteai prețul. O notă mică nu era o tragedie, era un semnal. Și îl primeai cu capul plecat, nu cu părinții la ușa școlii cerând explicații și dreptate.    

    Profesorii nu erau „dușmani”. Erau autoritate. Erau modele. Unii mai duri, alții mai blânzi, dar toți aveau un lucru în comun: erau respectați. Și nimeni nu îndrăznea să ridice vocea la ei, să-i filmeze, să-i provoace. Pentru că știam că respectul nu se negociază.

     Pe vremea mea, școala nu era un loc unde „trebuia să treacă toată lumea”. Era un loc unde trebuia să muncești. Unde disciplina conta. Unde nu ți se explica de zece ori de ce e greșit să vorbești urât sau să deranjezi ora. Știai. Și te conformai.

     Astăzi? Astăzi vedem clase zgomotoase, profesori obosiți, elevi plictisiți și părinți care confundă respectul cu obrăznicia. Vedem telefoane mai importante decât lecțiile, opinii mai valoroase decât cunoștințele și scuze în loc de responsabilitate.

    Nu, nu spun că atunci era perfect. Dar era ordine. Era respect. Era rușine să nu știi, nu mândrie. Era dorință de a deveni ceva, nu doar de a „trece”. Exista o altă scară de valori!!!!

    Poate că lumea s-a schimbat. Poate că vremurile sunt altele. Dar un lucru rămâne valabil: fără respect, nu există educație. Iar fără educație, nu există viitor.

       Trist, dar foarte adevărat!

Text preluat