$$$

 Accursio Miraglia, omul care a plătit cu viața pentru binele făcut

„Știu că am copii, dar trebuie să mă gândesc și la atâția alți oameni care au nevoie de mine”, îi spunea adesea soției sale, conștient că drumul pe care îl alesese nu era nici sigur, nici ușor, dar era singurul pe care îl considera drept.

Când Accursio Miraglia a fost ucis, Sicilia s-a oprit pentru zece minute, muncitorii au suspendat lucrul, iar în toată Italia sirenele fabricilor au răsunat ca un strigăt colectiv de durere și recunoștință, pentru că moartea lui nu era doar asasinarea unui om, ci tentativa de a reduce la tăcere o idee: aceea că dreptatea socială poate fi trăită zilnic, nu doar proclamată.

A fost împușcat de mafioți chiar în fața ușii casei sale, murind în brațele soției, pentru vina de a fi fost un om care nu a acceptat să întoarcă privirea. Fusese concediat din banca unde lucra din cauza activităților sale sociale și a convingerilor comuniste, dar nu s-a retras și nu a cedat, ci și-a fondat propria industrie de procesare a peștelui, muncind neobosit, nu pentru acumulare, ci pentru a putea dărui.

„Muncesc mult pentru că banii îmi trebuie ca să-i dau celor care au nevoie”, spunea el, iar aceste cuvinte nu erau un slogan, ci un mod de viață. Comunist și catolic în același timp, fără a vedea vreo contradicție între credință și solidaritate, își petrecea serile învățându-i pe țărani și pe muncitorii analfabeți să citească și să scrie, împărțind câștigurile sale orfanilor, săracilor și celor uitați de sistem.

Miraglia s-a luptat pentru redistribuirea pământurilor, acaparate de marii latifundiari mafioți, către cei care nu aveau nimic, reușind să organizeze chiar și un marș de zece mii de oameni pentru a forța schimbarea unei situații blocate de interese criminale. Tocmai această putere de a mobiliza și de a da speranță l-a transformat într-o țintă.

A fost ucis pe 4 ianuarie 1947, la Sciacca, orașul său natal, dar moartea lui nu a reușit să șteargă ceea ce a semănat. Dimpotrivă, a lăsat în urmă un exemplu care a cutremurat o țară întreagă și a arătat că adevărata amenințare pentru mafie nu sunt armele, ci oamenii care aleg să trăiască drept, fără frică.

Accursio Miraglia rămâne un simbol al curajului tăcut, al solidarității trăite până la capăt și al unei vieți puse în slujba celorlalți, o memorie care nu trebuie păstrată doar din respect pentru trecut, ci ca reper pentru prezent.

Oare câți dintre noi am fi dispuși să plătim un asemenea preț pentru binele comun, într-o lume care ne învață tot mai des să ne gândim doar la noi înșine?

#AccursioMiraglia #MemorieVie #CurajCivic #Antimafia #Solidaritate #DreptateSocială #IstorieCareContează