$$$

 VIOLENȚA ȘI URA DIN ROMÂNIA INTERBELICĂ

Mișcarea antisemită din România

-A fost una dintre cele mai puternice din Europa interbelică.

-Numărând sute de mii de membri și simpatizanți în perioada de apogeu, grupările cu program antisemit au avut acces la guvernare.

-La sfârșitul Primului Război Mondial, evreii au ajuns să fie a treia minoritate ca pondere, iar această situație a fost speculată de grupările naționaliste. Invocând pericolul unei „invazii evreiești”, ei cereau limitarea sau excluderea prezenței populației evreiești în toate sferele de activitate și chiar revocarea drepturilor cetățenești.

-Venirea la putere a bolșevicilor și tentativele acestora de a exporta revoluția au făcut ca România să se simtă amenințată.

---Grupările antisemite au fabricat mitul „iudeo-bolșevismului”, susținând că toți evreii erau comuniști și că mișcarea comunistă era controlată de evrei.

---În realitate, comunismul era un curent marginal în România, iar marea majoritate a evreilor erau dezinteresați de politică sau aveau simpatii în rândul partidelor democratice.

-În perioada interbelică, au existat două mari curente antisemite, cuzismul și legionarismul.

-Pe lângă acestea, au ființat și alte grupări, care copiau forme de organizare din Italia fascistă și Germania nazistă, dar au fost absorbite, în mare parte, de organizațiile cuziste și legionare.

-Mai trebuie spus că antisemitismul nu se limita la această zonă radicală a lumii politice, fiind împărtășit chiar de unii oameni politici din marile partide sau de responsabili din administrația publică, armată, poliție și servicii secrete.

Cuzismul

-Prima mișcare de extremă dreaptă din perioada interbelică s-a coagulat în jurul lui A.C. Cuza. Profesor universitar la Iași, acesta s-a afirmat ca militant antisemit încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

-La începutul secolului al XXlea, A.C. Cuza s-a apropiat de istoricul Nicolae Iorga, cu care a fondat Partidul Naționalist-Democrat, prin intermediul căruia a intrat de mai multe ori în Parlament.

---Și A.C. Cuza, și Iorga îi vedeau pe evrei ca pe un pericol la adresa majorității creștine și rurale și le negau drepturile politice și cetățenești.

---În viziunea lui A.C. Cuza, soluția era „eliminarea evreilor, înlocuirea lor treptată în toate ramurile de activitate”.

-Introducerea votului universal (1918) a creat oportunități pentru afirmarea partidelor nou create, inclusiv pentru cele naționaliste și populiste.

-A.C. Cuza s-a despărțit politic de Iorga, care a acceptat încetățenirea evreilor, și s-a apropiat de doctorul Nicolae Paulescu, și el virulent antisemit.

Liga Apărării Naționale Creștine

-În 1923 a fost fondată Liga Apărării Naționale Creștine, un rol important jucându-l și profesorul de liceu Ion Zelea Codreanu și fiul acestuia, Corneliu Zelea Codreanu. Cel din urmă se făcuse remarcat până atunci prin acțiuni împotriva militanților de stânga și studenților evrei din Iași.

-Liga Apărării Naționale Creștine, care avea ca simbol zvastica, la fel ca Partidul Nazist din Germania, a fost concepută ca un răspuns politic la recunoașterea cetățeniei române pentru evreii din România prin Constituția din 1923. România a fost ultimul stat din Europa care i-a naturalizat pe evrei și, când a făcut-o, opoziția din țară a fost virulentă.

-A.C. Cuza și alți profesori antisemiți au fost principalii incitatori ai tulburărilor antisemite din orașele universitare, București, Cluj, Iași, Cernăuți, din anii 1920.

-Asociația Studenților Creștini, controlată de Zelea Codreanu, cerea limitarea prezenței evreiești în universități și în toate domeniile de activitate, în conformitate cu ponderea populației evreiești din totalul populației (temă cunoscută sub numele de numerus clausus).

---Studenții evrei au fost bătuți, intimidați, împiedicați să participe la ore, discriminați la examene.

---Cursurile au fost suspendate perioade lungi.

---Au fost întrerupte piese de teatru, conferințe și alte evenimente publice în care erau implicați evrei.

---Mai multe redacții de ziare care criticau violențele antisemite au fost atacate.

-În 1923, Corneliu Zelea Codreanu și câțiva apropiați au pus la cale un plan de a asasina mai mulți lideri evrei, în frunte cu Wilhelm Filderman, precum și politicieni considerați apropiați de lumea evreiască. Complotiștii au fost arestați, dar apoi au fost achitați de justiție.

-Codreanu l-a asasinat ulterior pe prefectul Poliției din Iași și, după ce simpatizanții săi au intimidat autoritățile, a fost din nou achitat. În timpul unui termen al procesului său, în 1925, la Focșani, evreii au fost bătuți, iar proprietățile lor au fost devastate.

-Violențele studențești antisemite s-au repetat la o scară mai mare în 1927, la Oradea și în multe alte orașe.

-În programul său politic, LANC cerea revizuirea cetățeniei evreilor, excluderea lor din instituții publice și din armată, expulzarea din mediul rural, „românizarea” orașelor și a economiei etc.

-A.C. Cuza a avut ocazia să pună în aplicare aceste măsuri începând cu decembrie 1937, când a ajuns la guvernare cu Partidul Național-Creștin, rezultat al alianței dintre LANC și Partidul Național Agrar al lui Octavian Goga.

Legionarismul

-Corneliu Zelea Codreanu s-a despărțit politic de A.C. Cuza în 1927, înființând o formațiune mai radicală, cu numele Legiunea Arhanghelul Mihail, care a activat sub mai multe nume: Garda de Fier, Totul pentru Țară, Mișcarea Legionară.

-Codreanu a anunțat că Legiunea va fi o formațiune „dictatorială” care „admite violența, care va merge crescând de la cuvânt, pumn, otravă bâtă, pumnal și revolver”. Într-adevăr, pe parcursul anilor 1930, legionarii:

---au asasinat doi prim-miniștri (I.G. Duca în 1933 și Armand Călinescu în 1939)

---au ucis sau agresat numeroși evrei

---au pus la cale atentate cu bombă

---au devastat în mod repetat cartierele evreiești din toată țara.

-Activitatea legionarilor a fost interzisă de mai multe ori, dar acțiunile autorităților au fost când inconsistente, când excesive.

-Legionarii se bucurau de popularitate, beneficiau de sprijin complice din lumea politică și instituțiile statului, dar și din partea unor intelectuali și jurnaliști care și-au pus numele în slujba lor.

-Carol II-lea, care a instaurat dictatura regală în 1938, a luat, în cele din urmă, măsuri împotriva lui Codreanu, îngrijorat de popularitatea în creștere a Legiunii. Codreanu a fost condamnat pentru infracțiuni împotriva statului și asasinat de jandarmi, împreună cu alți lideri legionari.

-Criza politică internă și deteriorarea situației internaționale au dus la prăbușirea democrației și apoi a dictaturii regale.

-Legionarii au preluat guvernarea pentru scurt timp, între septembrie 1940 și ianuarie 1941, într-un guvern condus de generalul Ion Antonescu.