$$$

 Italia are cea mai mare densitate de tuneluri rutiere și feroviare din Europa, o necesitate impusă de relieful său brutal. Aproximativ 10% din întreaga rețea de autostrăzi a Italiei trece prin tuneluri sau pe viaducte. Această infrastructură masivă, construită în mare parte în anii '60 și '70, necesită acum investiții de miliarde pentru consolidare, deoarece degradarea betonului sub presiunea tectonică a munților a devenit o problemă critică de siguranță națională (așa cum a demonstrat prăbușirea podului Morandi).

Geografia peninsulei este dominată de două lanțuri muntoase majore, Alpii în nord și Apeninii care străbat țara de la nord la sud ca o coloană vertebrală. Această morfologie a făcut imposibilă construirea unor drumuri drepte, obligând inginerii să perforeze stânca pentru a conecta orașele economice majore precum Milano, Bologna și Florența. Fără aceste lucrări de artă inginerească, transportul de mărfuri și persoane ar fi durat de trei ori mai mult, izolând regiuni întregi și blocând dezvoltarea economică postbelică.

Perioada de expansiune rapidă, cunoscută sub numele de „Miracolul Economic Italian”, a prioritizat viteza de execuție și conectivitatea imediată. Tehnologiile folosite atunci, deși avansate pentru epoca respectivă, nu au anticipat pe deplin efectele pe termen lung ale traficului greu intens și ale expunerii la agenții chimici. Sarea folosită pentru deszăpezire și aerul marin au pătruns în structurile de beton, provocând coroziunea barelor de oțel din interior și slăbind rezistența pilonilor și a bolților.

Un exemplu notabil al complexității acestei rețele este autostrada A1, „Autostrada del Sole”, în special secțiunea dintre Bologna și Florența. Aici, numărul tunelurilor este atât de mare încât șoferii petrec mai mult timp sub pământ decât la lumină naturală. Recent, a fost inaugurată „Variante di Valico”, o dublare a autostrăzii care include unele dintre cele mai largi tuneluri din lume, săpate cu utilaje gigantice pentru a evita zonele geologice instabile ale vechiului traseu.

Monitorizarea acestor mii de kilometri de infrastructură subterană a devenit o provocare tehnologică majoră. Metodele vizuale tradiționale sunt înlocuite treptat de scanarea cu laser și senzori IoT (Internet of Things) instalați direct în pereții tunelurilor. Acești senzori măsoară micro-mișcările și vibrațiile în timp real, alertând inginerii despre orice schimbare structurală înainte ca aceasta să devină vizibilă ochiului uman.

Riscul seismic este un alt factor critic care complică întreținerea tunelurilor italiene. Italia se află la zona de contact dintre plăci tectonice active, ceea ce înseamnă că pământul se mișcă lent, dar constant. Tunelurile, deși sunt considerate mai sigure decât podurile în caz de cutremur, pot suferi deformări ale căptușelii interioare, necesitând lucrări periodice de ranforsare și injectare de materiale stabilizante în solul din jur.

Pe lângă rețeaua rutieră, Italia investește masiv în tuneluri feroviare de mare viteză pentru a muta traficul de pe șosele pe calea ferată. Tunelul de bază Brenner, aflat în construcție, va lega Italia de Austria pe sub Alpi și va fi unul dintre cele mai lungi din lume. Acesta este proiectat pentru a reduce poluarea din văile alpine, permițând trenurilor de marfă să traverseze muntele la o altitudine joasă, fără a urca pante abrupte.

Gestionarea apelor subterane reprezintă o altă problemă tehnică vitală pentru aceste structuri. Multe tuneluri vechi nu au sisteme de drenaj performante, ceea ce duce la infiltrații care macină betonul și pot crea stalactite pe plafon. Modernizarea implică instalarea unor membrane impermeabile de nouă generație și sisteme de pompare care să direcționeze apa izvoarelor subterane departe de fundații.

Costurile pentru aducerea întregii rețele la standardele de siguranță moderne sunt astronomice, estimate la zeci de miliarde de euro în următoarele decenii. Acest efort necesită o planificare logistică atentă, deoarece închiderea unui tunel pentru reparații poate paraliza traficul într-o întreagă regiune. Adesea, se lucrează doar noaptea sau se construiesc rute provizorii complexe pentru a menține fluxul economic vital.

În ciuda problemelor, rețeaua de tuneluri a Italiei rămâne o realizare monumentală a ingineriei civile, permițând unitatea unei țări fragmentate geografic. Lecțiile învățate din degradarea structurilor vechi sunt aplicate acum în noile proiecte, care sunt construite să reziste peste 100 de ani. Italia continuă să fie un laborator global pentru construcția subterană, inovând mereu soluții pentru a trece prin inima muntelui în siguranță.