$$$

 Astăzi, pe 6 ianuarie Biserica Ortodoxă prăznuiește Botezul Domnului, cunoscut în popor sub denumirea de Bobotează.

Botezul Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Iordan, poartă și denumirea de "Epifanie" sau "Teofanie", termeni care provin din limba greacă și desemnează "arătare", "descoperire".

 Acesta este practic momentul în care Fiul lui Dumnezeu Iisus Hristos a fost botezat, cerurile s-au deschis, Duhul lui Dumnezeu S-a coborât în chip de porumbel și a stat peste El, iar Tatăl a mărturisit: "Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit!" (Sfântul Apostol și Evanghelist Matei Capitolul 3, versetul 17). 

În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: "Hristos n-a ajuns cunoscut tuturor când S-a născut, ci când S-a botezat".

Sărbătoarea Bobotezei este amintită din secolul al II-lea, la Sfântul Clement Alexandrinul.

Trebuie menționat faptul că în primele secole, Boboteaza era sărbătorită împreună cu Nașterea Domnului, pe 6 ianuarie. Începând cu secolul al IV-lea, cele două mari praznice au fost despărțite: 25 decembrie fiind data stabilită pentru prăznuirea Nașterii Domnului și 6 ianuarie pentru Botezul Domnului.

"Cel ce Se îmbracă cu lumina ca și cu o haină pentru noi a binevoit a Se face ca noi. Și Se îmbracă astăzi cu apa Iordanului, nu El având trebuință de această spre curățire, ci lucrându-ne nouă în Iordan cea de a doua naștere. O, minune! Hristos, Dumnezeul și Mântuitorul sufletelor noastre, fără de foc topește și zidește din nou fără de sfărâmare și mântuieşte pe cei ce se luminează întru Dânsul" (alcătuirea lui Cosma Monahul de la slujba Litiei Bobotezei)

Boboteaza este ziua în care Iisus Hristos a primit botezul la 30 de ani, vârsta maturității la poporul evreu în vechime.

Mântuitorul vine din Galileea, din orașul Nazaret, în Iudeea, pe malul Iordanului, în locul în care boteza Sfântul Prooroc Ioan. La Iordan, Ioan îi boteza pe cei care au răspuns chemării sale la pocăință. Botezul lui Ioan era unul al pocăinței care îl prefigura pe cel adus de Hristos: "Eu unul vă botez cu apă spre pocăință, dar Cel ce vine dupa mine este mai puternic decat mine; Lui nu sunt vrednic să-i dezleg încălțămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc" (Sfântul Apostol și Evanghelist Matei Capitolul 3, versetul 11).

Astfel, Iisus a venit la proorocul Ioan și i-a cerut să-L boteze, nu pentru ca avea nevoie de curățire de păcate, deoarece era Dumnezeu-Omul, ci pentru a sfinți creația.

Mântuitorul nu a venit să primească iertare de păcate de la Ioan. Acest adevăr reiese și din faptul că botezul lui Ioan îl ajută pe om să conștientizeze starea păcătoasă, însă, nu oferea iertarea. De aceea se și spune că era "spre iertarea păcatelor" (Sfântul Apostol și Evanghelist Luca Capitolul 3, versetul 3), pe care avea s-o aducă Hristos.

Deci a venit Iisus să Se boteze, deși nu Îi trebuia Botezul, ca Unul care era curat și fără de păcat. Si L-a cunoscut Ioan cu duhul și se smerea pe sine zicând : "Eu am trebuință să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine?" (Matei 3, 14). Însă Hristos-Domnul a zis către Ioan: "Lasă acum, că așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea" (Matei 3, 15).

Fiind botezat Iisus în Iordan, ieșind Domnul din ape, I s-au deschis Lui cerurile, iar Duhul lui Dumnezeu S-a coborât peste El în chip de porumbel, iar din cer, glasul Tatălui s-a auzit zicând : "Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit" (Sfântul Apostol și Evanghelist Matei Capitolul 3, versetul 17) 

După cum am subliniat și arătat, Iisus Hristos primește botezul de la Ioan pentru a readuce Duhul Sfânt în creație. Prin căderea în păcat, omul Îl pierduse pe Sfântul Duh, așa cum ne mărturisește Sfântul Chiril al Alexandriei.

 Botezul Mântuitorului reprezintă momentul redeschiderii izvoarelor harului, care fuseseră închise pentru om și pentru întreaga creație. Prin cuvintele din rugăciunea citită la Bobotează: "Astăzi firea apelor se sfințește...", nu trebuie să înțelegem că harul lui Dumnezeu se pogoară în timpul slujbei de sfințire a apei peste toată apa care există în diverse locuri, ci doar peste apa pregătită din timp pentru acest lucru.

În rugăciunea de sfințire a apei de la Botez, se cere venirea Duhului pentru curățirea apei de lucrarea puterilor demonice, pentru ca ea să devină , prin pogorârea deplină a Duhului, loc al nașterii omului nou în Hristos.

Astfel, ritualul Botezului creștin-ortodox repetă aceste momente, care semnifică trecerea dintr-o etapă existențială în alta: el se deschide cu lepădările, menite să alunge puterea satanei și se încheie cu primirea darului Sfântului Duh.

În ajunul și în ziua de Bobotează, în toate bisericile ortodoxe, cu puterea Duhului Sfânt , la rugăciunile arhiereilor și preoților se sfințește Agheasma Mare.

Cuvantul „agheasmă“(limba greacă "aghios" -sfințire ) înseamnă sfințire și denumește atât apa sfințită, cât și slujba pentru sfințirea ei. Agheasma Mare se sfințește doar de două ori în cursul unui an: în Ajunul Bobotezei (5 ianuarie), dar și pe 6 ianuarie, cu ocazia sărbătorii Botezului Mântuitorului.

Apa la Bobotează este sfințită printr-o rânduială specială si de aceea consumul acesteia cunoaște o perioadă restrânsă . Astfel, Agheasma Mare se poate lua timp de 8 zile începând cu sărbătoarea Botezului Domnului.

Creștinii ortodocși pot consuma Agheasma Mare pe nemâncate în perioada 5 ianuarie - 14 ianuarie și la recomandarea duhovnicului. Agheasma Mare este folosită în Ajunul Bobotezei la sfințirea caselor credincioșilor și a locuitorilor acestora. Tot cu ea se stropesc și lucrurile care trebuie binecuvantate sau sfințite, cum ar fi: binecuvântarea și sfințirea prapurilor, sfințirea crucii și a troițelor, a clopotului, a vaselor și vesmintelor liturgice, sfințirea icoanelor, a bisericilor, a antimiselor și a Sfântului și Marelui Mir.

Mântuitorul nostru Iisus Hristos acceptă botezul pentru mântuirea noastra. Luând fire omenească intră în apa Iordanului pentru a sfinți natura și pentru a ne descoperi că fiecare dintre noi trebuie să se boteze în numele Sfintei Treimi.

Prin Botezul Său, Mântuitorul pregătește botezul creștin

Sfantul Ioan Gura de Aur ne învață că ceea ce s-a întâmplat cu paștele iudaic, se întâmplă și cu botezul. "La Cina cea de Taină întâlnim și paștele iudaic și paștele nostru. Astfel, Hristos a pus capăt celui dintâi și i-a dat început celui de-al doilea." (Cuvinte de folos creștin ale Sfântului Ioan Gură de Aur) 

Și acum la râul Iordan a împlinit botezul iudaic, dar în același timp a deschis ușile botezului Bisericii. "Înainte de a se pune început nou vieții, trebuie sa se puna capăt celei vechi", ne spune Sfântul Vasile cel Mare. "Dacă Botezul lui Ioan reprezintă începutul botezului, botezul lui Iisus reprezintă desăvârșirea botezului. Hristos S-a botezat ca omul cel vechi al păcatului să moară și sa se poată naște cel nou, după chipul Său." (Omilie la Praznicul Botezului Domnului)

"Neprihănit și lipsit de orice păcat, și prin urmare și de păcatul lui Adam (Facere 3, 7-11), Hristos, noul Adam, S-a pogorât gol în acest "mormânt lichid" (Irmos al primului imn al celui de-al doilea Canon al Utreniei de la sărbătoarea Bobotezei), ca semn al viitoarei pogorâri în tenebrele morții și al șederii Sale în mormânt. 

 Se cufundă acum în apa și, după cum vestiseră prorocii, calcă în picioare puterea Satanei, care se retrăsese în străfundul apei (Psalmul 73,14): "Tu ai zdrobit capetele balaurilor din apă", apoi Se ridică din nou biruitor, vestind Învierea Sa cea de-a treia zi și înălțarea omenirii curățite de păcat.

Cerurile, zavorâte dupa caderea primului om, s-au deschis atunci deasupra Sa, iar glasul Tatălui a venit din înălțime, a dat mărturie în fața tuturor: "Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit" (Matei 3, 17). Sfântul Duh a dat de asemenea mărturie, apărând în chip de porumbel alb, ca semn al păcii și împăcării dintre Dumnezeu și om (Facere, cap. 8). "

Arătându-L(...) că Acesta este Fiul lui Dumnezeu, Unul Nascut din Tatăl (...), Mântuitorul pe care Îl făgăduise Dumnezeu. Prin Botezul Său în Iordan, Hristos vestea astfel ca avea să slobozească omenirea din robia morții și că avea să o ducă la cunoștința Sfintei Treimi prin moartea și Invierea Sa. (Ieromonahul Macarie Simonopetritul, Sinaxarul - Viețile Sfinților, volumul V, luna ianuarie).

Troparul

În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat; că glasul Părintelui a mărturisit Ție, Fiu iubit pe Tine numindu-Te; și Duhul în chip de porumbel a adeverit închinarea Cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, și lumea ai luminat, slavă Ție.

Rugăciune

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, Unule Născut din Tatăl mai înainte de toți vecii, Lumină din Lumină, Care luminezi toate, Care nestricat Te-ai întrupat din Preasfânta Fecioară Maria și ai venit în lumea aceasta pentru mântuirea noastră. Tu însă nu ai răbdat să vezi neamul omenesc muncit de diavolul și pentru aceasta în luminata zi a dumnezeieștii Tale Arătări ai venit la Iordan, la păcătoși și la vameși, ca să Te botezi de la Ioan, fără de păcat fiind, ca să împlinești toată dreptatea și să speli în apele Iordanului păcatele întregii lumi, ca un Miel al lui Dumnezeu, să le iei asupra Ta și să ne mântuiești cu Cinstit Sângele Tău. Pentru aceasta Te-ai afundat în apele Iordanului, ai deschis cerul cel închis de Adam și Duhul Sfânt a venit peste Tine ca un porumbel. Tu ai luminat și ai îndumnezeit firea noastră și dumnezeiescul Tău Părinte Ți-a vestit bunăvoirea Sa, pentru că ai împlinit voia Lui și ca un om ai primit păcatele și prin junghiere Te-ai gătit, după cum Tu Însuți ai grăit: „Pentru aceasta Mă iubește Tatăl, pentru că Eu Îmi pun sufletul, ca iarăși să-l primesc”, și, astfel, în această prealuminată zi, Tu, Doamne, ai pus începutul mântuirii noastre. Pentru aceasta toate puterile cerești se bucură și toată făptura se veselește, așteptând slobozire din stricăciune, zicând:

„A venit luminarea, s-a arătat harul și izbăvirea, lumea se luminează și oamenii se umplu de bucurie. Să se veselească acum cerul, pământul și toată lumea să se bucure, râurile să salte, izvoarele, lacurile, adâncurile și mările să dănțuiască, că prin Dumnezeiescul Botez astăzi s-a sfințit firea lor. Să se bucure astăzi și adunarea oamenilor, că firea lor capătă astăzi starea cea dintâi, și toți să cânte cu bucurie: Este timpul Arătării lui Dumnezeu.

Veniți cu mintea la Iordan să vedem priveliște mare: Hristos vine spre Botez, Hristos vine la Iordan, Hristos îngroapă în apă păcatele noastre, Hristos merge să caute oaia cea rătăcită și o găsește și o duce în rai”. Această taină dumnezeiască păzind, iubitorule de oameni, Doamne, învrednicește-ne pe noi, cei ce însetăm după glasul Tău, să venim la Tine, Izvorul cel pururea dătător de viață, să scoatem apa harului Tău și iertarea păcatelor și să trăim în veacul de acum în curăție și feciorie, în dreptate și cucernicie, așteptând nădejdea cea fericită și arătarea slavei Tale, a Marelui Dumnezeu și Mântuitorului nostru, pentru că nu ne mântuiești numai după faptele noastre, ci cu marea Ta milostivire și cu înnoirea Sfântului Tău Duh, în baia nașterii din nou, ca îndreptați cu harul Tău să fim moștenitori ai vieții veșnice în Împărăția Ta, unde ne învrednicește să slăvim, împreună cu toți sfinții, Preasfântul Tău Nume cu Părintele Tău fără de început și cu Preasfântul și Bunul și de Viață Făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Acest material a fost realizat și sintetizat de către Prof.Dr.Daniel Mihai redactor al BPNews. Toate drepturile rezervate