$$$

 Portugalia este cel mai mare producător de plută din lume, furnizând aproximativ 50% din necesarul global; stejarul de plută este considerat moștenire națională, iar tăierea unuia fără permisiune guvernamentală scrisă este ilegală, acești copaci fiind recoltați manual la fiecare 9 ani fără a fi doborâți. Această specie unică, Quercus suber, are capacitatea extraordinară de a-și regenera scoarța după ce aceasta a fost îndepărtată, un proces biologic rar care permite exploatarea aceluiași copac timp de peste 150 de ani.

Procesul de recoltare, numit „descortiçamento”, este o artă străveche care nu poate fi mecanizată, bazându-se exclusiv pe măiestria oamenilor. Muncitorii folosesc un topor special cu lama curbată pentru a face incizii precise în scoarță, având o grijă extremă să nu atingă stratul viu de sub aceasta, numit felogen. Dacă toporul lovește lemnul interior, copacul suferă și nu va mai produce plută în acea zonă, motiv pentru care această meserie este una dintre cele mai bine plătite din sectorul agricol portughez, fiind transmisă din generație în generație.

Ciclul de viață al producției este unul al răbdării, deoarece un stejar de plută trebuie să atingă vârsta de aproximativ 25 de ani înainte de a putea fi recoltat pentru prima dată. Prima recoltă, cunoscută sub numele de „desbóia”, produce o plută de calitate inferioară, dură și neregulată, care nu poate fi folosită pentru dopurile de vin, ci este măcinată pentru izolații sau pardoseli. Abia la a treia recoltă, când copacul are deja peste 40 de ani, scoarța atinge calitatea necesară, numită „amadia”, care este netedă și flexibilă.

Pădurile de stejar de plută, numite „Montados”, reprezintă un ecosistem specific bazinului mediteranean, vital pentru biodiversitate. Acestea funcționează ca o barieră naturală împotriva deșertificării în zonele aride din sudul Portugaliei, reținând apa în sol și stabilizând terenul. Umbra coroanelor largi creează un microclimat care permite dezvoltarea unei flore și faune bogate, fiind habitatul unor specii protejate precum râsul iberic sau vulturul imperial.

Un aspect fascinant al plutei este structura sa celulară, care seamănă cu un fagure de miere umplut cu un amestec de gaze similar aerului. Pereții celulelor sunt acoperiți cu suberină și ceruri, ceea ce face materialul impermeabil la lichide și gaze, elastic și un excelent izolator termic și fonic. Aceste proprietăți fizice nu au putut fi replicate perfect de niciun material sintetic inventat în laborator până în prezent.

După recoltare, copacii sunt marcați într-un mod simplu, dar eficient, pentru a gestiona rotația de 9 ani. Muncitorii vopsesc pe trunchi, cu vopsea albă, ultima cifră a anului în care a avut loc recoltarea (de exemplu, cifra "4" pentru anul 2024). Acest sistem vizual permite proprietarilor de plantații să știe exact, doar plimbându-se prin pădure, care copaci sunt gata pentru următoarea extragere și care mai au nevoie de timp pentru regenerare.

Ecologic vorbind, industria plutei este una dintre cele mai sustenabile din lume. Un stejar de plută care este recoltat periodic absoarbe de 3 până la 5 ori mai mult dioxid de carbon decât un copac neatins, deoarece procesul de regenerare a scoarței consumă resurse semnificative de carbon. Astfel, dopurile de plută au o amprentă de carbon negativă, contribuind activ la reducerea gazelor cu efect de seră din atmosferă.

Utilizările plutei au depășit demult simpla închidere a sticlelor de vin, intrând în domenii de înaltă tehnologie. Datorită rezistenței sale la temperaturi extreme și a ușorimii, pluta este folosită de agențiile spațiale, inclusiv NASA și ESA, pentru scuturile termice ale navelor spațiale. De asemenea, este integrată în palele turbinelor eoliene, în interiorul metrourilor moderne și în designul de modă, fiind o alternativă vegană la piele.

Cel mai faimos copac din Portugalia este „O Assobiador” (Fluierătorul), un stejar de plută monumental plantat în 1783 în regiunea Alentejo. Numele său vine de la sunetul pe care îl fac numeroasele păsări care se adăpostesc în ramurile sale uriașe. Acest singur copac a produs de-a lungul vieții sale suficientă plută pentru a astupa peste 100.000 de sticle de vin, deținând recordul mondial de productivitate și fiind un simbol al longevității acestei specii.

Protecția strictă a acestor arbori și valoarea lor economică au salvat sudul Portugaliei de transformarea în terenuri arabile intensive sau deșerturi. Modelul portughez demonstrează că o resursă naturală poate fi exploatată comercial timp de secole fără a fi epuizată, dacă se respectă ritmul biologic al naturii. Stejarul de plută rămâne singurul copac a cărui scoarță moare pentru a renaște, oferind un material care învelește cele mai bune vinuri și protejează astronauții în același timp.