$$_

 Scara pentru pești este o invenție genială care ajută peștii să treacă de baraje și praguri artificiale. Este construită ca o serie de trepte cu curenți blânzi, astfel încât peștii pot urca treptat spre zonele unde se reproduc, fără ca râul să fie „rupt” de construcții. Principiul de bază al acestei structuri hidrotehnice este divizarea căderii mari de apă a barajului în mai multe căderi mici, gestionabile, permițând faunei acvatice să își folosească energia în mod eficient pentru a înainta împotriva curentului, așa cum le dictează instinctul natural.

Necesitatea acestor construcții a apărut odată cu industrializarea și amenajarea cursurilor de apă pentru energie hidroelectrică sau irigații. Speciile migratoare, cunoscute sub numele de pești anadromi, cum ar fi somonul, păstrăvul sau sturionul, se nasc în apele dulci din amonte, migrează în ocean pentru a se maturiza și revin exact la locul nașterii pentru a depune icre. Blocarea acestui drum vital ar duce la dispariția rapidă a populațiilor, întrerupând un ciclu biologic vechi de milenii.

Din punct de vedere ingineresc, o scară pentru pești trebuie să controleze viteza apei, astfel încât aceasta să nu depășească capacitatea de înot a speciilor locale. Apa curge din bazinul superior în cel inferior prin fante sau peste mici stăvilare, disipând energia cinetică în fiecare „cameră” a scării. Aceste bazine intermediare funcționează ca zone de odihnă, unde peștii își pot recupera forțele înainte de a aborda următoarea treaptă a ascensiunii.

Există mai multe tipuri de design, cel mai comun fiind cel cu bazine și stăvilare (pool and weir). În acest sistem, peștii sunt nevoiți să sară peste mici obstacole sau să înoate prin deschideri submerse. Pereții despărțitori creează turbulențe controlate care oxigenează apa și oferă indicii direcționale clare pentru înotători, simulând condițiile dintr-un râu rapid, dar navigabil.

Pentru barajele unde spațiul este limitat, inginerii folosesc scări de tip „Denil” sau cu fante verticale. Acestea permit trecerea peștilor la diferite adâncimi, fiind ideale pentru râurile unde nivelul apei fluctuează semnificativ pe parcursul anului. Designul cu fante verticale este preferat deoarece permite trecerea unei varietăți mai mari de specii, nu doar a celor capabile de salturi spectaculoase, cum este somonul.

În cazurile extreme, unde barajele sunt prea înalte pentru o scară convențională, se apelează la „lifturi pentru pești”. Acestea sunt mecanisme complexe care atrag peștii într-un container special la baza barajului, folosind un curent artificial de apă. Odată ce containerul este plin, acesta este ridicat mecanic până la nivelul lacului de acumulare, unde peștii sunt eliberați în siguranță, continuându-și drumul.

Un element critic în succesul oricărei scări este „curentul de atracție” de la intrare. Dacă intrarea în scară nu este plasată corect sau dacă debitul de apă care iese din ea nu este suficient de puternic pentru a fi detectat de pești în spuma barajului, aceștia nu o vor găsi. Inginerii hidrologi studiază comportamentul specific al fiecărei specii pentru a calibra debitul astfel încât să ghideze bancurile de pești direct către pasajul salvator.

Importanța acestor structuri depășește simpla conservare a unei singure specii; ele mențin sănătatea întregului ecosistem fluvial. Prin permiterea migrației, nutrienții oceanici sunt transportați în amonte, hrănind nu doar puietul de pește, ci și prădătorii terestri precum urșii sau păsările, care depind de această resursă sezonieră. Biodiversitatea râului rămâne astfel intactă, prevenind colapsul lanțului trofic.

Multe scări moderne sunt echipate cu ferestre de observare subacvatice sau sisteme de monitorizare video. Acestea permit biologilor să numere exact câți indivizi reușesc să treacă și să evalueze starea lor de sănătate fără a-i captura sau stresa. Datele colectate sunt esențiale pentru ajustarea managementului pescuitului și pentru a verifica eficiența reală a măsurilor de conservare implementate.

Tendința actuală în ingineria ecologică este de a construi canale de ocolire care imită perfect un râu natural, cu pietre, vegetație și meandre, în locul structurilor de beton. Deși necesită mai mult spațiu, aceste „râuri artificiale” sunt mult mai eficiente pentru toate tipurile de faună acvatică. Scara pentru pești rămâne un simbol al efortului uman de a armoniza nevoia de energie și infrastructură cu datoria morală de a proteja natura.